Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 34/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 34/R/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 29.01.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Popovici Corina
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
GREFIER: - -
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul recurent. în com. sat nr. 2. jud. SMî mpotriva deciziei penale nr. 187/A din 16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 271 Cod penal respectiv nerespectarea hotărârilor judecătorești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea inculpatului recurent lipsă, apărătorul ales al acestuia avocat în baza împuternicirii avocațiale din 29.01.2009 emisă de Baroul Bihor, Cabinet individual, intimatul parte civilă, iar pentru inculpata intimată, lipsă, se prezintă avocat în baza delegației de substituirea de la dosar, în substituirea avocatului din oficiu desemnat în cauză în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 5554/04.12.2008.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradeaa fost reprezentat de procuror.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus după care.
Avocatul inculpatului recurent depune la dosarul cauzei un memoriu.
Procurorul, avocatul inculpatului recurent, intimatul parte civilă, avocatul părții civile intimate, nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocatul inculpatului recurent solicită admiterea recursului și pe cale de consecință repunerea în termen, cu consecința de a casa hotărârea cu trimitere spre o nouă judecată în apel. În subsidiar solicită admiterea recursului și judecând cauza, solicită repunerea în termen și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, iar în subsidiar lit. b Cod procedură penală. Soluția care consideră că se impune este de a nu priva inculpatul de o cale de atac legală. Se reține din actele dosarului că inculpatul a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Negrești Oaș la o pedeapsă cu amenda penală în cuantum de 5.000 lei pentru nerespectarea hotărârii judecătorești. În subsidiar instanța dispune și revocarea beneficiului suspendării condiționate a unei pedepse anterioare de 1 an închisoare, cu mențiunea că în condica penală de ședință s-a scris în mod trunchiat această soluție făcându-se omisiune de a se scrie că se revocă beneficiul liberării condiționate, s-a menționat numai prima parte cu privire la amenda de 5.000 lei cu care inculpatul a fost de acord. Inculpatul nu are cunoștințe juridice și față de acest aspect nu a declarat apel, motiv pentru care a declarat apel peste termen. În fața Tribunalului Satu Mares -a ridicat excepția neconstituționalității articolului 360 alin 3 Cod procedură penală, excepție care a fost judecată de Curtea Constituțională care a și respins- Însă această excepție nu invocă altă stare de fapt decât ceea ce se reține respectiv că inculpatul, din eroare, nu din vina sa nu a văzut soluția în mod corect. Față de acest aspect și pentru a nu acoperi o greșeală a personalului administrativ și a priva inculpatul de un drept garantat prin constituție și de Carta Drepturilor Omului, respectiv dreptul la apărare și promovarea căilor de atac legale, acesta fiind în cunoștința drepturilor sale în momentul când a promovat acest recurs, pentru ca să i se judece în mod corect cauza, se impune trimiterea cauzei spre o nouă judecare. În subsidiar pe fondul cauzei pune concluzii de achitare făcând trimitere la probele de la dosar, în sensul că aceste infracțiuni de nerespectare a hotărârilor judecătorești nu se pot săvârși prin omisiune ci prin comisiune. Față de acest aspect, când partea vătămată a încercat să pună în executare silită o hotărâre judecătorească civilă cu privire la terenul care era în litigiu între părți, se reține din actele de la dosar că recurentul a dorit să edifice o casă cu privire la care avea un proces civil, acesta nu se afla în România ci în Italia. Nu putea să comită această infracțiune. Față de acestea, consideră că latura obiectivă a infracțiunii și latura subiectivă nu sunt îndeplinite, ca urmare cumulativ două dintre elementele de bază constitutive ale infracțiunii lipsesc. Se impunea ca instanța de fond să dispună achitarea inculpatului și păstrarea beneficiului suspendări condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare intactă. Față de acest aspect în momentul în care s-ar fi produs o astfel de faptă, situația inculpatului la data acesta nu ar fi fost în stare de recidivă ci ar fi rămas ca atare.
Partea civilă intimată solicită respingerea recursului, menținerea soluției pronunțate pe fond și respingerea recursului lui, acesta fiind și în pușcărie pentru aceasta. Acesta și în prezent stă pe teren să-i dea cu parul în cap.
Avocatul inculpatei intimată solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate, trimiterea dosarului la instanța de apel, cu onorariu din oficiu.
Procurorul solicită respingerea recursului, menținerea deciziei penale ca fiind legale și temeinice. În măsura în care apelul a fost respins ca tardiv, recursul se cantonează și este inadmisibil doar în ce privește analiza legalității tardivității sau nu, și nu a fondului cauzei. În ce privește respingerea ca tardivă a apelului, respingerea implicit a cererii de repunere în termen, apreciind ca fiind legală și temeinică. de larg ar privi cauzele, temeiul privind recursul, care împiedică declararea în termen această motivare de azi nu se poate accepta ca fiind o cauză temeinică și ca atare întrucât a fost prezent la pronunțarea hotărârii de fond, apelul declarat mult după cele 10 zile, apare ca tardiv și corect a fost respins.
Partea de asemenea solicită cheltuieli de judecată respectiv 300 lei reprezentând cheltuieli de transport pentru deplasarea în instanță.
Avocat intimatului parte civilă, solicită respingerea cererii.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Prin sentin ța penală nr.187/19.10.2007 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Negrești O a ș, în baza art.271 al.2 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești la pedeapsa de 5000 lei amendă penală.
În baza art.83 Cod penal. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sent. pen. nr. 149 din 18.05.2001 a Judecătoriei Negrești Oaș și a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă separat de cea aplicată prin hotărârea apelată.
În baza art.271 al.2 Cod penal a fost condamnată inculpata, fiica lui și, născ. la 15.10.1959 în loc., jud. S M, cetățenia română, studii 12 clase, fără ocupație, căsătorită, fără antecedente penale,. în com., sat, nr.226, jud. SMp entru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești la pedeapsa de 1.000 lei amendă penală.
În baza art.14, al.3 lit. a și art.346, al.1 pr.civ. s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii în sensul punerii părții vătămate,. în com., sat, nr.178, jud. S M în posesia terenului înscris în CF 2017 sub nr. top 1053/11/
A fost respins ă cererea formulată de partea civilă pentru obligarea inculpaților la despăgubiri.
În baza art.193 al.4 Cod procedură penală. inculpații au fost obligați să plătească părții civile câte 500 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art.191 al.2 Cod procedură penală. inculpații au fost obligați să plătească statului câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronun ța această sentință instanța de fond a reținut că, pronunțând sentința civilă nr.1465/2001 din dosar nr.1468/2000, Judecătoria Negrești Oașa statuat că admite acțiunea în revendicare promovată de partea civilă împotriva inculpaților și, acțiune având ca obiect terenul înscris în CF 2017 sub nr. top 1053/11/b în suprafață de 4616 mp.
Rezult ă din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc (fila 54 din dosarul de urmărire penală) că punerea în executare a acestei hotărâri a avut loc la data de 27.01.2003 și că inculpații au lipsit la executarea hotărârii.
Din declara țiile inculpaților, atât cele făcute în faza urmăririi penale, cât și cele făcute în faza cercetării judecătorești, rezultă că inculpații au aflat despre faptul că a avut loc executarea hotărârii judecătorești pronunțată împotriva lor în vara anului 2003, și că ulterior au cerut anularea executării însă nu le-a fost admisă cererea.
Inculpa ții au susținut că pe terenul cu care a fost pusă în posesie partea vătămată ei au construit anterior o casă de locuit.
Partea ătămată nu a contestat susținerea inculpaților.
Dup ă ce în faza urmăririi penale a procesului ambii inculpați au recunoscut că ulterior datei la care au aflat de faptul că a avut loc punerea în posesie a părții vătămate au cosit de mai multe ori iarba de pe terenul cu care aceasta a fost pusă în posesie, au adunat fânul și l-au depozitat în gospodăria lor, în faza cercetării judecătorești inculpații și-au modificat declarațiile.
Cu prilejul audierii lor la instan ță, inculpații au relatat că prin acțiunile lor care s-au limitat la curățirea de buruieni a curții casei de locuit pe care ei au edificat-o pe terenul cu care partea vătămată a fost pusă în posesie, n-au împiedicat-o pe partea vătămată să folosească terenul.
Aceast ă susținere a inculpaților a fost contrazisă de partea vătămată și martorii și a căror audiere au propus-o chiar inculpații.
Astfel, partea ătămată a declarat că după ce a fost pusă în posesia terenului, acesta a fost folosit alternativ, atât de ea, cât și de inculpați și că alternanța la folosirea terenului a avut loc în funcție de graba cu care o parte sau alta trecea la executarea unei lucrări ce ar fi fost necesară pe teren.
Și martora s-a referit în declarația sa la faptul că părțile foloseau alternativ terenul în discuție, respectiv partea vătămată în folosea doar atunci când inculpații erau plecați în Italia, iar la revenirea acestora în țară terenul era folosit de către ei.
Martorul a relatat în declarația sa că în mai mulți ani consecutivi ce au urmat anului 2003, la cererea inculpatului, a cosit el terenul cu care a fost pusă în posesie partea vătămată fără ca inculpatul să-l fi informat în prealabil despre existența punerii în posesie a părții vătămate.
Pe de alt ă parte, ambii inculpați au declarat că în continuare nu se vor supune dispozițiilor sentinței civile prin care au fost obligați să lase terenul în posesia și proprietatea părții vătămate, întrucât în opinia lor partea vătămată nu este îndreptățită la o astfel de conduită din partea lor.
Aceast ă relatare a inculpaților contrastează cu susținerea acestora din faza cercetării judecătorești, potrivit cu care n-ar fi efectuat acte de folosință pe teren după ce partea vătămată a fost pusă în posesia acestuia.
Baz ându-se pe faptele și împrejurările arătate mai sus și stabilite prin mijloacele de probă enunțate, instanța de fond a ajuns la concluzia că inculpații au continuat să folosească terenul înscris în CF 2017 sub nr. top 1053/11/b și după ce partea vătămată a fost pusă în posesia terenului și ei au cunoscut acest fapt.
Proced ând astfel, inculpații au împiedicat-o pa partea vătămată să folosească un teren deținut în baza unei hotărâri judecătorești.
Potrivit art.271 al.2 pen. împiedicarea unei persoane de a folosi un imobil deținut în baza unei hotărâri judecătorești, constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă.
Dintre pedepsele alternative prev ăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpați instanța de fond a ales să aplice acestora pedeapsa amenzii.
Astfel, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa amenzii de 5000 lei, iar inculpatei pedeapsa amenzii de 1000 lei.
Individualiz ând pedepsele aplicate inculpaților instanța de fond a avut în vedere în primul rând pericolul social concret al inculpaților și al faptei pe care acestea au săvârșit-o, apreciind că acest pericol este mai sporit în cazul inculpatului decât în cazul inculpatei.
Inculpatul a mai suferit și anterior condamnări penale (după cum rezultă din fișa sa de cazier judiciar), iar actele sale de folosință a terenului (în care s-a concretizat acțiunea materială specifică laturii obiective a infracțiunii) sunt mai multe decât cele ale inculpatei.
Totodat ă, s-a avut în vedere atitudinea pe care inculpații au adoptat-o în raport cu fapta săvârșită, remarcând în acest sens nonșalanța cu care inculpații au afirmat că nu se vor supune dispozițiilor hotărârii judecătorești care îi obligă să lase terenul în posesia și proprietatea părții vătămate.
Nu în ultimul rând, prima instanță a avut în vedere vârsta și nivelul de educație al inculpaților.
În raport cu criteriile enunțate, judecătoria a apreciat că pedeapsa aplicată inculpaților va asigura deopotrivă reeducarea lor și prevenția generală.
Din fi șa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr.149/18.05.2001 a Judecătoriei Negrești Oaș la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării.
Cum, inculpatul a ăvârșit fapta ce face obiectul hotărârii apelate sub durata termenului de încercare prev. de art.82 pen. și care, în speță, s-a împlinit doar la 30.05.2004, devin incidente față de acesta disp.art.83 Cod penal.
În temeiul dispoziției legale enunțate instanța de fond a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare ce a fost aplicată inculpatului prin sent.pen.nr.149/18.05.2001 a Judecătoriei Negrești Oaș și a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă separat de pedeapsa aplicată prin hotărârea atacată.
Totodat ă, s-a mai reținut că partea vătămată s-a constituit și parte civilă în proces. Acesta pretinde că, urmare a faptei pe care au săvârșit-o inculpații, în patrimoniul ei s-a localizat o pagubă materială a cărei echivalent valoric este de 12.000 lei. Partea civilă a susținut că prin împiedicarea ei să folosească terenul, inculpații a privat-o de recolta ce ar fi putut-o obține de pe acest teren de la data punerii ei în posesie.
Instan ța de fond a admis că inculpații, încălcând dreptul de proprietate recunoscut părții vătămate printr-o hotărâre judecătorească, au produs acesteia o pagubă materială, însă la dosarul cauzei nu există dovezi care să probeze întinderea acestei pagube, iar simpla susținere a părții vătămate potrivit cu care echivalentul valoric al pagubei suferite de acesta ar fi de 12.000 lei, în condițiile în care inculpații au contestat nu numai întinderea pagubei, ci chiar și existența ei, nu este suficientă pentru admiterea cererea părții civile. Așa fiind, instanța de fond a respins cererea părții civile.
În conformitate cu dispozițiile art.346 Cod procedură penală și cu cele ale art.348 Cod procedură penală. instanța de fond a dispus să se restabilească situația anterioară săvârșirii infracțiunii, prin punerea din nou a părții vătămate în posesia terenului înscris în CF 2017 sub nr. top 1053/11/
Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea civilă, criticând soluția sub aspectul aplicării unei pedepse fictive și neacordării daunelor solicitate, solicită modificarea sentinței în sensul acordării cheltuielilor solicitate, și inculpatul solicitând repunerea în termenul de apel întrucât în condica de ședință nu s-a făcut referire și la revocarea suspendării executării unei pedepse de 1 an despre care nu a știut, se consideră nevinovat, solicită achitarea.
Din examinarea actelor de la dosar, prin prisma motivelor de apel și în urma punerii în discuția părților a excepției tardivității ambelor apeluri, Tribunalul a apreciat că ambele apeluri sunt tardive.
Judecarea pe fond a cauzei a avut loc la data de 19 octombrie 2007, ând au fost prezenți atât partea civilă, cât și inculpatul, iar declarațiile de apel s-au înregistrat la instanța de fond de către partea civilă 31 octombrie 2007, iar de către inculpatul la 18 decembrie 2007.
Potrivit art.363 al.1 Cod procedură penală, termenul de apel este de 10 zile, dac ă legea nu dispune altfel, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.
Ori, este de observat ă atât inculpatul, cât și partea civilă au fost prezenți atât la dezbateri, cât și la pronunțare, astfel termenul de 10 zile curge pentru ambele părți de la pronunțare, în acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională, în speță prin dec.nr.651/10 iunie 2008, cât și prin decizii anterioare - 114/24.11.2005 și 636/24.XI.2005.
Având în vedere cele de mai sus, Tribunalul, în baza art.379 punctul 1 lit. a Cod procedură penală, a respins ca tardive apelurile declarate de partea civilă și inculpatul.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a obligat apelanții la câte 400 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat în apel.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate întrucât în mod greșit apelul a fost respins ca tardiv.
Verificând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că este nefondat.
În mod legal și temeinic instanța de apel a respins ca tardiv apelul declarat în cauză, întrucât judecarea cauzei a avut loc în data de 19.10.2007 când inculpatul a fost prezent, iar declarația de apel a fost înregistrată la instanța de fond în data de 18.12.2007.
În fața instanței de recurs inculpatul invocă faptul că soluția în condică nu cuprindea decât mențiuni privitoare la condamnarea acestuia la amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.271 alin.2 pen, reținută în sarcina sa, fără să cuprindă mențiuni privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin nr. 149 din 18.05.2001 a Judecătoriei Negrești -O și faptul că inculpatul va executa această pedeapsă separat de cea aplicată în prezentul dosar.
Motivul invocat de inculpatul care a fost prezent la judecarea cauzei în primă instanță ar putea justifica o eventuală repunere în termenul de apel, instituție reglementată de art. 364 care C.P.P. impune existența unei cauze temeinice de împiedicare, precum și condiția ca apelul să fie declarat în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.
În speță nu este îndeplinită prima condiție cerută de lege și anume, aceea a existenței unei cauze temeinice de împiedicare. Faptul că în condică nu a fost trecută soluția in extenso, nu împiedică pe inculpatul care știa că mai are o condamnare de 1 an cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, să facă demersuri în vederea obținerii hotărârii de condamnare în întregime.
Cu atât mai mult cu cât acesta avea cunoștință despre faptul că, potrivit art.83 pen, în cazul în care, înăuntrul termenului de încercare acesta săvârșește cu intenție o altă infracțiune aceasta atrage revocarea suspendării condiționate pronunțată anterior.
Față de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile privind repunerea în termenul de apel, nu se impune analizarea hotărârilor pe fond, astfel că, în baza art.385/15 pct.1 lit. b instanța C.P.P. de recurs va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.187/A/16.10.2008 a Tribunalului Satu -M, pe care o va menține în întregime.
Va obliga pe recurent să plătească statului suma de 500 RON cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 300 RON onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, precum și la plata sumei de 300 RON, în favoarea părții civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 187/A din, 16 octombrie 2008 pronunțată de S M, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 300 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și la 300 lei, în favoarea părții civile.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 29 ianuarie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Red.dec. pen. jud.
16.02.2009
Red.. M.
Red. sent. Fond. Jud.
Tehnored. Gref. M/ 17.02.2009/ 2 ex.
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Munteanu Traian, Rus Claudia
