Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 36/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 36/R/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 29.01.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Popovici Corina
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
GREFIER: - -
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de recurentul inculpat fiul lui și al lui ns. la 22 decembrie 1969, în prezent în Penitenciarul Oradea împotriva încheierii din 16 ianuarie 2009, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă, recurentul inculpat fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat,
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat asistat de avocat în substituirea avocatului din oficiu în baza delegației de substituire din 29.01.2009.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEAa fost reprezentat de procuror,.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:.
Procurorul, avocatul inculpatului recurent, inculpatul recurent, nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocatul inculpatului solicită admiterea recursului, în baza art. 385 indice 15 pct. 2 litera d Cod procedură penală casarea încheierii prin care s-a dispus menținerea arestului preventiv. Arată că la momentul săvârșirii faptei inculpatul se afla în evidentă stare de provocare. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi țara.
Procurorul solicită a se constata că recursul este nefondat și pe cale de consecință respingerea acestuia, menținerea în totalitate a încheierii Tribunalului Bihor. În mod just și temeinic s-a respins cererea, temeiurile care au determinat luarea măsurii subzistă și în prezent iar lăsarea în libertate a unei astfel de persoane creează un pericol pentru ordinea publică. În ceea ce privește înlocuirea măsurii, consideră că atâta timp cât aceste chestiuni sunt respinse la fond sunt definitive.
Instanța în baza art. 385 ind. 13 al. 3 cod procedură penală acordă ultimul cuvânt inculpatului recurent care solicită a se lua în considerare că a fost provocat, solicită cercetarea în libertate, nu va părăsi țara.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Prin încheierea din data de 16 ianuarie 2008, examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Tribunalul a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în baza încheierii penale nr. 29/26 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 38/26 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.20 raportat la art. 175 lit. i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal cu motivarea că, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este învinuit, este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a acestuia, dată fiind fapta reținută în sarcina sa, împrejurările în care s-a comis aceasta, urmările pe care le-a produs, motiv pentru care văzând dispozițiile art.300/2 combinat cu art.160/b al.3 Cod procedură penală și prevederile art.23 al.4/2 din Constituția României și dispozițiile art.5 paragraful l lit. c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, va menține arestarea preventivă a inculpatului respingând atât cererea de revocare a măsurii arestului preventiv, cât și cererea de înlocuire a măsuri arestului preventiv, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs inculpatul, solicitând prin intermediul apărătorului său admiterea recursului, în baza art. 385 indice 15 pct. 2 litera d Cod procedură penală casarea încheierii prin care s-a dispus menținerea arestului preventiv.
În motivarea cererii, arată că la momentul săvârșirii faptei inculpatul se afla în evidentă stare de provocare. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi țara.
Analizând hotărârea atacată prin prisma recursului declarat în cauză, cât și din oficiu, potrivit disp.art.385/6 al. l și 3 Cod procedură penală, cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzută de art.385/9 Cod procedură penală, Curtea apreciază că acesta este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
Astfel, în mod corect, prima instanță a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, deoarece temeiul care a stat la baza arestării preventive a inc. subzistă - art.148 lit. f Cod procedură penală.
Conform art.148 lit. f Cod procedură penală, orice inculpat poate fi arestat preventiv când a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În speță, cele 2 condiții sunt întrunite în mod cumulativ, deoarece inculpatul este învinuit de săvârșirea unei infracțiuni grave, respectiv infracțiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art.20 raportat la art. 175 lit. i) Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b) Cod penal. De menționat că pericolul concret pentru ordinea publică reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor.
Pe de altă parte, măsura dispusă de instanța de fond corespunde exigențelor art.5 par.1 lit. c din CEDO ratificată de România prin 30/1994, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
În speță, au fost respectate și prevederile art.5 par.3 și 4 din CEDO. Atâta timp cât nu s-a stabilit că deținerea inculpatului este nelegală, nu sunt motive pentru a nu mai menține starea de arest a inculpatului.
Ca urmare, in baza art.385/15 pct. l lit. "b" Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de către inculpatul împotriva încheierii penale din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în totul.
Fiind în culpă procesuală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de 200 RON, cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 RON, conform delegației nr. 697/29.01.2009, va fi achitat Baroului B din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din, 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 29 ianuarie 2009.
.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Red.dec. pen. jud.
04.02.2009
Red. încheiere
Tehnored. Gref. M/ 4.02.2009/ 2 ex.
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Munteanu Traian, Rus Claudia
