Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 392/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.392/
Ședința publică de la 26 Iunie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu președinte secție penală
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Mariana Cristache
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
Procuror-șef Secție judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal formulat de recurenta-inculpată, în prezent deținută în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva încheierii de ședință din 06.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-inculpată, în stare de deținere, personal și asistată de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.04745/26.06.2008 emisă de Baroul Constanța - Cabinet de Avocat " ".
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că este primul termen de judecată; inculpata a formulat recurs în termen, nemotivat; Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Gac omunicat dovada din care rezultă data la care inculpata a luat cunoștință de menținerea arestării sale preventive, după care;
Recurenta-inculpată, prin apărător, arată că nu are alte cereri și apreciază cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurenta-inculpată, prin apărător, față de motivarea primei instanțe cu privire la menținerea măsurii arestării preventive, apreciază hotărârea recurată este nelegală pentru că nu se diferențiază și nu se explică în mod separat pentru inculpată, care este starea de pericol social pe care aceasta o reprezintă.
Instanța de fond se limitează la a trata în ansamblu pentru ambii inculpați motivarea hotărârii sale, fără a face vreo diferențiere.
De asemenea, invocă caracterul rezonabil al măsurii arestării preventive, prezumția de nevinovăție, având în vedere faptul că această măsură a fost dispusă din octombrie 2007.
În ceea ce privește impactul social solicită a se lua act de faptul că inculpata, care fusese plecată o mare perioadă de timp în străinătate, a fost reținută pe Aeroportul Otopeni, B, la intrarea în țară, ca urmare a interceptărilor telefonice a telefonului mobil a celuilalt inculpat, pe care il urmăreau organele DIICOT.
Astfel, impactul social este unul minimal. Totodată, arată că trimiterea în judecată s-a făcut fără a se pune în mișcare acțiunea penală - fila 95 dosar fond.
Art.3001alin.2 prevede că dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune revocarea și punerea de urgență în libertate.
Arată că nu există niciun temei nou, nu a fost invocat și nici un a fost dovedit vreun temei nou prin care să se dovedească că menținerea în stare de arest este o necesitate.
De asemenea, învederează că au intervenit elemente noi în favoarea punerii în libertate a inculpatei. Face referire la un înscris provenind de la Agenția Națională Antidrog, A la fila 196 din dosarul de fond, adresă din 26.05.2008, în care se arată că " și-a găsit echilibrul afectiv, este beneficiara programului integral de asistență socială din 28.11.2007. De la prima ședință de consiliere procesul de schimbare a clientei evoluează. Clienta a ajuns să conștientizeze situațiile de risc asociate consumului de droguri". Astfel, dacă la inceput inculpata a avut o reticență față de actele săvârșite, în prezent, chiar cei care o supraveghează afirmă că starea ei mentală s-a schimbat, evoluția și perspectiva ei asupra faptelor săvârșite s-a modificat.
Apărătorul inculpatei-recurentă consideră că este în favoarea acesteia să se dispună punerea sa în libertate.
În subsidiar, dacă instanța de recurs consideră că inculpata reprezintă pericol deosebit de grav, solicită a se dispună înlocuirea acestei măsuri preventive cu obligația de a nu părăsi țara sau localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de inculpata este nefondat, incheierea de ședință din 6.06.2008, pronunțată de Tribunalul Galați fiind legală și temeinică.
În mod corect instanța de fond, verificând temeiul luării măsurii arestării preventive, a constatat și a menținut această măsură preventivă a inculpatei, conform disp.art.3002și art.160 Cod procedură penală.
Instanța a arătat că la momentul din 6 iunie 2008 temeiul luării acestei măsuri preventive nu s-a schimbat, la dosarul cauzei existând indicii temeinice din care rezultă faptul că inculpata a săvârșit mai multe infracțiuni prevăzute de legea penală; iar lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pentru comunitate având în vedere gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpatei - procurare, deținere, introducere în țară de droguri de mare risc - severitatea cu care acestea sunt sancționate, perioada și activitatea în formă continuată desfășurată de către inculpată atât în România cât și intr-un alt stat.
Apreciază că în mod corect instanța de fond a constatat că temeiul luării măsurii arestării preventive nu s-a schimbat și în mod corect a dispus menținerea acestei măsuri preventive.
Solicită respingerea recursului cu obligarea la cheltuieli.
Recurenta-inculpată, prin apărător ales, având cuvântul în replică, potrivit art.38513alin2. Cod procedură penală, precizează că asupra inculpatei a fost găsită o cantitate de 2 grame de hașis, 2 grame de cocaină; inculpata a declarat în mod constant că această cantitate a fost luată pentru consum. La acest moment s-a finalizat urmărirea penală iar cercetarea penală urmează să se finalizeze iar cauza s-a amânat pentru audierea unui martor în circumstanțiere și pentru solicitarea de relații de la DIICOT care pot avea ca rezultat reducerea pedepsei la În urmă cu două săptămâni inculpata s-a căsătorit în penitenciar, are un alt statut social. Programul de terapie poate continua cu inculpata aflată în stare de libertate pentru că se va prezenta în continuare.
Recurenta-inculpată, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, arată că încă de la momentul arestării sale a recunoscut că drogurile erau pentru consumul propriu. Precizează că în acuzarea sa singurele probe sunt doar două interceptări telefonice în care nu se vorbea de droguri. În rechizitoriu se menționează "introducere de droguri, introducere de droguri de mare risc și complicitate" dar nu se face referire la faptul că este consumatoare de droguri aspect declarat chiar de la momentul reținerii sale. Solicită înlocuirea măsurii arestării sale preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 06.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul - s-a menținut starea de arest a inculpaților și în conformitate cu art. 3002Cod procedură penală.
S-au respins ca nefondate cererile inculpatei referitoare la revocarea arestării preventive și, respectiv, înlocuirea arestării preventive cu una din măsurile constând în obligarea de a nu părăsi țara sau obligarea de a nu părăsi localitatea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În cauză se mențin temeiurile legale ale arestării preventive a celor doi inculpați, respectiv disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată a infracțiunilor, amploarea acestor fapte, starea de insecuritate socială care s-ar avea în rândul comunității dacă persoanele acuzate de asemenea infracțiuni ar fi în libertate.
Temeiurile arestării preventive nu au încetat, nu au dispărut și nu s-au schimbat la acest moment procesual față de inculpații și.
De la data luării măsurii arestării preventive (18.10.2007) și până în prezent a trecut o perioadă de timp care nu poate fi considerată mare față de complexitatea cauzei, infracțiunile reținute în sarcina celor doi inculpați care au un grad ridicat de pericol social, astfel încât pentru buna desfășurare a procesului penal în continuare se impune menținerea arestării preventive față de aceștia.
Nu au dispărut, nu au încetat și nu s-au schimbat temeiurile legale de la luarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, raportat la gravitatea ridicată a faptelor reținute prin rechizitoriu care impune o intervenție fermă a organelor judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata.
În susținerea recursului inculpata a arătat că în mod greșit instanța de fond nu a motivat diferențiat pentru fiecare inculpat incidența disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Inculpata a solicitat să se aibă în vedere rezonabilitatea duratei arestării preventive, dar și împrejurarea că în speță nu au intervenit temeiuri care să impună menținerea arestării preventive.
A mai arătat inculpata că este beneficiara programului integrat de asistență antidrog derulat în cadrul Penitenciarului Galați.
Prin recursul declarat inculpata a solicitat punerea în libertate sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara ori cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept se constată că hotărârea recurată este legală și temeinică.
Considerăm că în mod corect instanța de fond a reținut că față de inculpata se mențin și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel:
- infracțiunile pentru care inculpata este judecată, respectiv cele prevăzute de art. 3 alin. 1 din Legea 143/2000; art. 3 alin. 2 din Legea 143/2000 și art. 26 Cod penal rap. la art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000 sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (art. 148 lit. Cod procedură penală);
- la dosarul cauzei există probe certe administrate până în prezent atât în faza urmăririi penale, cât și în fața instanței de fond din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică (art. 148 lit. f teza II Cod procedură penală);
Susținerile inculpatei, în sensul că în cauză nu au intervenit temeiuri noi care să impună menținerea sa în stare de arest, nu sunt de natură să conducă la lăsarea în libertate.
Dispozițiile art.160 alin. 3 Cod procedură penală, nu condiționează menținerea stării doar de existența unor temeiuri noi.
La art. 160 alin. 3 teza I Cod procedură penală se prevede că instanța dispune menținerea stării de arest și când "constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate", situație incidentă în speță.
Împrejurarea că inculpata este înscrisă în programul integrat de asistentă antidrog nu poate conduce imediat la lăsarea sa în libertate și nu are drept consecință înlăturarea stării de pericol pe care aceasta l-ar prezenta dacă ar fi lăsată în libertate.
De asemenea, împrejurarea că drogurile introduse în țară s-au regăsit într- cantitate mică a fost cunoscută de instanță încă de la data luării măsurii arestării preventive, neintervenind nicio modificare în acest sens în favoarea inculpatei.
Contrar susținerilor inculpatei, considerăm că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut și nici nu s-au modificat nefiind incidente disp. art. 160 alin. 2 Cod procedură penală și nici cele prev. de art. 139 alin. 1 Cod procedură penală.
În acest sens considerăm că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive și nici înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Analizând hotărârea recurată sub aspectul motivării soluției pronunțate, considerăm, că aceasta respectă dispozițiile legale în materie.
Având în vedere și disp. art. 136 Cod procedură penală, considerăm că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea inculpatei în stare de arest.
Față de cele de mai sus se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata (fiica lui și, născută la data de 02.04.1984 în B, județul B, domiciliată în B,-, - 6, scara 1, apart.5, județul B, CNP:-, în prezent deținută în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință din 06.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
În baza disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpată la plata sumei de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 iunie 2008.
Pt. PREȘEDINTE, Pt. JUDECĂTOR, Pt. JUDECĂTOR,
- - - - - -
A în O A în O A în
Conf. art.312 alin.2 p Cod Penal Conf. art.312 alin.2 p Cod Penal Conf. art.312 alin.2
C.P.P.Semnează Semnează Semnează
Președintele Curții de Apel Președintele Curții de Apel Președintele Curții de Apel
JUDECĂTOR JUDECĂTOR JUDECĂTOR
DR.- DR.- DR.-
Grefier,
- -
Red. /27.06.2008
Tehnored. -/ 2 ex./09.07.2008
Fond: M:
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Petruș Dumitru, Mariana Cristache
