Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 40/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 40/2010
Ședința publică din 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Alina
Grefier
- Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 06.01.2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul recurent, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat depune la dosar memoriul cu motivele de recurs și împuternicirea avocațială.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului. Învederează instanței faptul că prima menținere a stării de arest a inculpatului a avut loc la data de 13 octombrie 2009, iar prelungirea măsurii a avut loc la data de 11 noiembrie 2009, apreciind astfel că inculpatul a ieșit de sub puterea celor 60 de zile, motiv pentru care solicită punerea inculpatului în libertate. Învederează instanței faptul că în mod greșit instanța, cu ocazia verificării legalității măsurii arestării preventive a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, pentru motivul că nu a apărut nici un element nou care să atragă nelegalitatea măsurii. Apreciază că instanța trebuia să aprecieze și dacă se impune menținerea măsurii arestării preventive raportat la finalitatea acesteia și fapta concretă. Arată că singurii martori audiați în cauză au fost fratele și mama părții vătămate și se pune în discuție reaudierea acelorași martori. Precizează că martorii propuși de inculpat, mama și soția inculpatului, au fost refuzați, nerespectându-se astfel principiul egalității de tratament. Precizează că în cauză este vorba de o singură parte vătămată și există dubiu cu privire la vinovăția inculpatului, având în vedere că partea vătămată a plecat de bunăvoie cu inculpatul în străinătate. Învederează că în cauză există un mare dubiu care va fi clarificat în faza de fond a cauzei. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile prevăzute la art. 136 lit. b sau c Cod procedură penală, cu instituirea unora dintre obligațiile prevăzute la art. 145 Cod procedură penală.
Reprezentanta DIICOT solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că instanța, verificând la data de 6 ianuarie 2010, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, a constat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 160 Cod procedură penală și a respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Precizează că la data de 11 noiembrie 2009 s-a discutat măsura arestării preventive, iar la data de 6 ianuarie 2010, cu respectarea termenului de 60 de zile, instanța a procedat, potrivit art. 3002Cod procedură penală, la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive și a menținut măsura arestării preventive, constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impune menținerea măsurii. Arată că instanța a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, considerând că cea mai bună măsură este privarea de libertate.
În replică, apărătorul ales al inculpatului recurent, arată că la data de 6 ianuarie 2010 nu s-a menținut măsura arestării preventive inculpatului, ci doar a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, formulată de inculpat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie pus în libertate, învederând instanței că este nevinovat, că în cauză este vorba de o ilegalitate și că întrebările pe care le-a pus părții vătămate au fost respinse de instanța de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din 6 ianuarie 2010 Tribunalul Hunedoaraa respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul.
În baza art. 139 al. 1 Cod procedură penală a respins cererea formulată de inculpatul de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
In baza art.160 și 3002Cod procedură penală a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, fiul al, născut la 27.03.1987 in H, județul H, domiciliat in H,-,.5,.A,.34,.7, județul H, CNP - -, în prezent deținut in Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:
Măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în materie, nu a intervenit, de la luarea măsurii și până în prezent, nici un element de fapt sau de drept care să atragă nelegalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar perioada arestării preventive a acestuia nu a depășit o durată rezonabilă, din perspectiva art. 6 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului, fiind respectate și cerințele art. 5 din aceeași Convenție, raportat la criteriile care vizează complexitatea cauzei;
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul solicitând în principal constatarea faptului că inculpatul a ieșit de sub puterea mandatului de arestare. În subsidiar s-a solicitat revocarea măsurii arestării preventive cu motivarea că temeiurile care au stat la luarea acestei măsuri au încetat, iar probațiunea administrată până în prezent nu mai susține acuzația adusă inculpatului. În un al doile-a subsidiar s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile prevăzute la art. 136 lit. b sau c Cod procedură penală, cu instituirea unora dintre obligațiile prevăzute la art. 145 Cod procedură penală.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385 indice 6 alin 3 din codul d e procedură penală Curtea constată că acesta este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse:
Susținerea inculpatului în sensul că durata măsurii arestării preventive a inculpatului a încetat este nefondată.
Potrivit dispozițiilor art.300 indice 2 din codul d e procedură penală, în cursul judecății, instanța legal sesizată, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art.160 indice b din codul d e procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art.160 indice b din codul d e procedură penală instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive.
În speță verificarea arestării preventive în fața instanței de fond a avut loc la data de 11 11 2009 iar apoi la data de 06 01 2010, în consecință în interiorul termenului prescris de lege. Faptul că recursul declarat împotriva soluției instanței de fond a fost judecat la data de 14 01 2010 nu are consecințe asupra legalității acestei măsuri deoarece pe de o parte, acest recursul nu este suspensiv de executare și apoi pentru că textul de lege se referă la verificarea făcută de "instanța legal sesizată" nu la instanța care judecă calea de atac îndreptată împotriva soluției instanței legal sesizate.
Nici criticile de fond nu sunt întemeiate. În mod corect a reținut instanța de fond că temeiurile pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri subzistă și în prezent și că nu au intervenit temeiuri noi care să conducă la o altă soluție în ceea ce privește măsura preventivă.
Astfel fapta pentru care este trimis în judecată inculpatul, infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art,12 alin 1 din legea 678/2001 este pedepsită de lege cu o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani.
De asemenea susținerea inculpatului în senul că probatoriile administrate în fața instanței de fond nu mai susțin învinuirea nu sunt fondate deoarece până în prezent în fața instanței de fond s-a procedat doar la audierea părții vătămate care a susținut acuzațiile aduse la adresa inculpatului.
În ceea ce privește pericolul social al inculpatului acesta există și în prezent și este reprezentat de gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpatului, de antecedentele penale ale acestuia, care justifică temerea că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta un real pericol pentru ordinea publică.
Față de cele ce preced Curtea în temeiul art. 385 indice 15 pct.1 lit. b din codul d e procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 06.01.2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
În temeiul art. 102 alin 2 din codul d e procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 80 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 06.01.2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 80 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./ Tehnored.
2 ex./22.01.2010
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Alina
