Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 402/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIE Nr. 402/2009

Ședința publică de la 18 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Leontin Coraș

JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu

JUDECĂTOR 3: Dana Ghițoaica

Grefier - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de

Procuror -

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- la data de 15 iunie 2009.

La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent aflat în stare de arest și asistat de avocat în substituirea avocatului ales și interpret de limbă italiană

Procedura de citare a fost îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.

Avocatul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate.

Reprezentantul parchetului, față de împrejurarea că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă a solicitat respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.

Inculpatul având ultimul cuvânt a precizat că și-a apărat un prieten și dacă aceasta este o culpă atunci înseamnă că este vinovat.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin încheierea penală pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- la 15.06.2009 s-a dispus, în baza art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b Cod pr. pen. menținerea arestării preventive a inculpatului.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului și se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Deși, în prezenta cauză față de inculpat s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara, cel în cauză a fugit în Italia căutând să se sustragă judecății. Totodată inculpatul a încălcat și măsurile de supraveghere instituite prin încheierea de la termenul din 20.08.2007 dosar nr- Tribunalul Alba.

Afirmațiile în sensul că ar fi fost forțat să facă acest lucru întrucât soția îi era bolnavă nu au fost dovedite în cauză. Oricum inculpatul nu a solicitat instanței permisiunea de a pleca temporar în Italia, deși avea posibilitatea de a face acest lucru.

Deosebit de relevant este faptul că după ce a fost eliberat inculpatul a comis fapte de natură penală pe teritoriul Italiei fiind și condamnat pentru aceste fapte (conform propriilor sale declarații). Așa cum reiese din adresa nr. 36797/04.12.2007 emisă de IPJ A Serviciul de Investigații Criminale fila 214 voi. I dosar nr-, inculpatul este cercetat în mai multe dosare penale pentru comiterea unei infracțiuni de viol și infracțiuni la regimul circulației rutiere comise după data luării măsurii obligării de a nu părăsi țara la 20.08.2007.

Împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea arestării preventive au declarat recurs inculpatul

Recursul a fost declarat în termen.

În motivarea recursului inculpatul a criticat încheierea atacată susținând că nu sunt probe certe ca lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, susținând că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de care este acuzat.

Deoarece prezentul recurs nu este limitat la motivele de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 Cod pr. pen. instanța va examina în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurent, întreaga cauză sub toate aspectele, potrivit art. 385/6 alin. 3 Cod pr. pen.

Din această perspectivă, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța va reține că recursul este nefondat, din următoarele considerente:

Potrivit art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b alin. 1 și 3 Cod pr. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive și când constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere menținerea arestării preventive.

În speță din actele dosarului rezultă că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv fapta pentru care au fost trimis inculpatul în judecată fiind o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, evidențiat de riscul de recidivare al inculpatului.

În cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului, care a încălcat măsura obligării de a nu părăsi țara, și în această perioadă a săvârșit și alte infracțiuni pe teritoriul Italiei.

Durata arestării preventive este rezonabilă, inculpatul fiind rearestat la 23 ianuarie 2009.

Întrucât se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, legal și temeinic Tribunalul Albaa menținut arestarea preventivă dând eficiență dispozițiilor art. 136 alin. 1 Cod pr. pen. urmărindu-se a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.

Susținerea inculpatului privind vinovăția acestuia, urmează a fi valorificată cu ocazia analizei întregului probatoriu administrat în cauză.

Având în vedere că din examinarea cauzei nu rezultă nici existența unui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. instanța va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Conform art. 192 alin. 2 Cod pr. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 15.06.2009 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.

În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 80 lei, cheltuieli judiciare în recurs.

Onorariul interpretului, în cuantum de 69,45 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 18.06.2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red. CL

Tehnored. VV 2 ex/22.06.2009

AC

Președinte:Leontin Coraș
Judecători:Leontin Coraș, Maria Covaciu, Dana Ghițoaica

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 402/2009. Curtea de Apel Alba Iulia