Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 409/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 409/R/2009
Ședința publică din 23 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR 2: Delia Purice
JUDECĂTORI: Maria Boer, Delia Purice, Iuliana Moldovan Președinte Secția Penală
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 16 iunie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de deținere, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită să se constate nulitatea absolută a încheierii penale din data de 16 iunie 2009, cu consecința admiterii recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare. Arată că a studiat cuprinsul materialului probator pentru a verificat dacă în cazul infracțiunilor de competența DIICOT s-au respectat procedurile legale. A constatat că una dintre infracțiuni este cea de instigare la infracțiunea de fals privind identitatea. La dosarul cauzei nu se află însă rezoluția de începere a urmăririi penale pentru această infracțiune, ceea ce duce la nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate de către Biroul Teritorial Bistrița din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj. Se impune anularea actului de sesizare a instanței, întrucât nu se putea dispune trimiterea în judecată a inculpatului dacă nu a început urmărirea penală. Consideră că aceasta este o problemă primordială. A constatat că instanța de fond nu se pronunță cu privire la aceste chestiuni, motiv pentru care nu putea trece la soluționarea propunerii parchetului. În acest context se impune admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu indicarea pentru instanța de fond să se pronunțe asupra cererilor formulate în apărare.
Pe fondul cauzei, învederează că în fața instanței de fond a solicitat, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Această solicitare nu a fost luată în considerare de către instanța de fond, întrucât nu au fost analizate motivele care au stat la baza acestei cereri.
La data de 9 iunie 2009 a depus la Tribunalul Bistrița No cerere de liberare provizorie sub control judiciar, însă consideră că ar trebui luată în considerare la acest termen de judecată. Instanța de fond a respins cererea formulată. Mai mult, s-a procedat la amânarea soluționării acestei cereri pentru termenul din data de 22 iulie 2009.
Solicită să se aibă în vedere următoarele aspecte, în ceea ce privește fondul cauzei și anume, inculpatul este trimis în judecată pentru mai multe infracțiuni, cea mai gravă dintre ele fiind cea de trafic de persoane. Solicită să se constate că acest dosar a fost inițiat în luna martie 2008, ca urmare a plângerii formulate de către partea vătămată. Din luna martie 2008, inculpatul a fost sub o supraveghere atentă a organelor de cercetare penală, întrucât s-a încercat descoperirea și a altor fapte de natură penală. În această perioadă de timp inculpatul a purtat discuții cu partea vătămată și cu aparținători ai acesteia. Din aceste discuții rezultă că nimeni nu are nimic de reproșat raportat la plecarea părții vătămate în străinătate. Pentru a se da o mai mare credibilitate plângerii formulate de părții vătămate, organele de cercetare penală au procedat la identificarea unor persoane care au lucrat împreună cu partea vătămată. S-au audiat patru persoane în legătură cu anumite activități pe care le-au desfășurat în calitate de dame de companie. Aceste persoane sunt folosite de către organele de cercetare penală pentru a se proba că partea vătămată a fost în străinătate și a fost obligată să se prostitueze. Inculpatul însă nu a mai fost implicat în asemenea activități, nu a discutat cu vreo persoană de sex feminin, pentru a-i aranja acesteia plecarea în străinătate, respectiv să-i plătească transportul și să vorbească cu patroana unui local din Austria, Elveția.
Apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică este mult diminuat la acest moment. În luna ianuarie 2009 Tribunalul Bistrița Na dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv. Această soluție este justă, având în vedere că acest dosar va avea o soartă lungă din punct de vedere al materialului probator ce urmează a fi administrat. Până la acest moment pretinsele persoane vătămate nu înțeleg să se prezinte în fața instanței de judecată. Urmează să se efectueze și probațiunea pe celelalte infracțiuni.
În principal, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar să se dispună respingerea propunerii parchetului de menținere a măsurii arestului preventiv, eventual cu luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj susține că motivele invocate de apărătorul ales al inculpatului sunt cele care țin de fondul cauzei și urmează a fi analizate cu ocazia judecării pe fond. La dosar se află indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei fapte penale. Apreciază că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, motiv pentru care solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefundat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
CURTEA
Prin încheierea penală pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2009 de Tribunalul Bistrița Na fost respinsă cererea de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive și în temeiul art. 3002rap. la art. 160 a C.P.P. fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art. 12 alin. 1,2 lit. a din Legea 678/2001, art.12 alin.1,2 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 12 alin 1 din legea 678/2001, art. 329.Cod Penal, art. 329.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 293.Cod Penal, art. 31 alin. 2 rap.Cod Penal la art.289 alin. 1.Cod Penal, art. 321 alin. 1.Cod Penal, art. 25.Cod Penal rap.la art. 293 alin. 1.Cod Penal, art. 297 alin. 1.Cod Penal art. 14 din OUG 55/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal
S-a reținut că prin rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița Na fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin.1 și 2 lit. "a" din Legea nr. 678/2001 modificată, art. 12 alin.1 și 2 lit. "a" din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, art. 12 alin.1 din Legea nr. 678/2001, modificată, art. 329 alin.1 Cod penal, art. 329 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. "a" Cod penal; art.293 al.1 Cod penal, art.31 al.2 rap. al art.289 al.1 Cod penal, art.321 al.1 Cod penal, art.25 Cod penal rap. al art.293 al.1 Cod penal, art.279 al.1 Cod penal, art.14 din OUG nr.55/2002 modificată, toate cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, împotriva sa fiind luată măsura arestării preventive, pentru o durată de 29 de zile, prin Încheierea penală nr. 70/CC/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N, în dosarul nr-, această hotărâre rămânând definitivă prin Încheierea penală nr. 122/R/2.12.2008 a Curții de Apel Cluj, care a respins ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Măsura arestării preventive a fost prelungită ulterior prin Încheierile penale nr: 73/CC/2008 a Tribunalului Bistrița -N, 8/R/2009 a Curții de Apel Cluj, 13/CC/2009 a Tribunalului Bistrița -N, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 20 februarie 2009 și până la data de 21 martie 2009.
La luarea măsurii arestării preventive s-a reținut că prin Ordonanța din 26.11.2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin.1 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 din lege, trafic de persoane, prev. de art. 12 alin.1 și 2 lit. "a" din același act normativ, proxenetism prev. de art. 329 alin.1 Cod penal (două fapte, din care una cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal) și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin.1 din nr.OUG 195/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, întrucât:
1. În cursul lunii februarie 2008 inculpatul a cunoscut-o întâmplător pe partea vătămată, în vârstă de 19 ani și după ce s-a mai întâlnit cu aceasta de câteva ori i-a lăsat impresia că o simpatizează.
În data de 07 martie 2008, după ce partea vătămată a ieșit de la serviciu (lucra la SC B), i-a propus să meargă împreună până în Ungaria pentru a asista la un concurs de câini. Partea vătămată a acceptat propunerea inculpatului astfel că au plecat în aceeași zi în Budapesta, cazându-se la un hotel.
În ziua următoare inculpatul i-a cerut părții vătămate să-l însoțească până în Austria, sub pretextul că urmează să primească niște lucruri de la un prieten. Partea vătămată a acceptat însă cu condiția ca duminică seara să se reîntoarcă în B pentru a putea merge de luni la serviciu.
Așa fiind, deși nu avea permis auto inculpatul a transportat-o pe partea vătămată până în orașul, unde a plasat-o la un club ("puf") predând-o unei persoane cu numele de "" care se comporta ca fiind patroana "pufului". În aceste împrejurări i s-a adus la cunoștință părții vătămate că trebuie să practice prostituția.
Partea vătămată a încercat să riposteze însă în cele din urmă, constrânsă și amenințată de inculpat s-a supus "regimului" impus de acesta, prostituându-se la cluburile patronate de "" din Austria și Germania, până în data de 3 mai 2008 când a reușit să fugă și să ajungă în țară. Banii câștigați de partea vătămată din prostituție în sumă de aproximativ 5.000 Euro au fost preluați de patroana "" care era în relații bune cu inculpatul și căruia i-a predat cca. 2500 Euro.
2. În cursul lunii februarie 2007 inculpatul a recrutat-o prin fraudă pe partea vătămată promițându-i că-i va găsi un loc de muncă la un club din Elveția (ca damă de companie) și după ce i-a achitat taxele pentru eliberarea pașaportului a trimis-o cu un autoturism condus de învinuitul în această țară, unde a fost plasată la un club denumit "" din apropierea orașului.
Aici, partea vătămată a fost obligată să practice prostituția iar banii obținuți în acest mod i-a pus la dispoziția inculpatului și i-au cheltuit împreună. Ulterior în baza aceleiași rezoluții infracționale acționând tot prin inducere în eroare a părții vătămate, căreia i-a promis ca o va lua in căsătorie, inculpatul a determinat-o să practice în continuare prostituția in cluburi din Austria și Elvetia în perioada 07.04.-22.12.2007, cea mai mare parte a banilor fiind însușită de inculpat si cheltuită in interes propriu.
3. După reîntoarcerea în țară, la 22 decembrie 2007, dându-și seama că a fost indusă în eroare de inculpat și că acesta doar a profitat de pe urma sa, martora i-a cerut inculpatului, ca în eventualitatea plecării ei la cluburi din străinătate să împartă banii obținuți din prostituție în sensul de ai reveni 70% din câștig.
În aceste condiții, în jurul datei de 20 ianuarie 2008, martora a fost transportată de inculpat (care nu deținea permis de conducere) cu un autoturism la clubul "" din orașul - Austria, unde s-a prostituat într-o primă fază, la începutul lunii martie 2008, când a fost mutată din clubul "" din Passau - Germania, unde a practicat prostituția până în jurul datei de 5 mai 2008. Banii obținuți din prostituție au fost însușiți de inculpat, circa 4000 EURO, contrar înțelegerii cu partea vătămată, conform căreia îi revenea doar 30% din câștig.
4. În perioada mai - august 2008 inculpatul, acționând împreună cu învinuitul (cercetat în acest dosar) a îndemnat-o în mai multe rânduri pe numita să practice prostituția in Elveția, înlesnind acest fapt prin intermediul învinuitului și trăgând foloase de pe urma practicării ei prin însușirea sumelor de bani produse în acest mod.
5. În perioada cuprinsă între sfârșitul lunii noiembrie - începutul lunii decembrie 2006 inculpatul împreună cu învinuitul, acționând în baza unei înțelegeri prealabile, au recrutat-o prin fraudă pe partea vătămată (cu promisiunea că îi vor oferi un loc de muncă în Elveția ca dansatoare) în scopul prestabilit al exploatării ei prin obligarea la practicarea prostituției.
Ca urmare, la data de 18 decembrie 2006, învinuitul a transportat-o pe partea vătămată cu un autoturism în orașul unde a plasat-o la clubul de noapte "", în care timp de două luni de zile (până la sfârșitul lunii februarie 2007) a fost obligată să practice prostituția iar banii obținuți în acest mod au fost ridicați fie de învinuitul fie de prieteni de ai inculpatului.
6. În perioada cuprinsă între începutul lunii ianuarie 2008 și 25.11.2008 inculpatul a condus, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mai multe rânduri diferite autoturisme, fie pe teritoriul României fie pe teritoriul altor state din Uniunea Europeană (precum Ungaria, Austria, Germania) deși nu poseda și nu posedă permis de conducere auto pentru nici o categorie de autovehicule.
În urma examinării actelor și probelor existente în dosarul de urmărire penală instanța a constatat că există probe și indicii suficiente, în sensul dispozițiilor art.143 Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost cercetat, relevante fiind: declarația părții vătămate filele 11-19, 49-55, filele 86-95, filele 117-124, declarațiile martorilor filele 56-58, filele 62 - 64, filele 64 - 65, filele 71-74, fila 75-78, fila 83 -84, filele 80-82, fila 125-126, fila 166-168, probe aflate în volumul I, precum și transcrierile convorbirilor telefonice existente în volumul II al dosarului.
S-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.148 litera f Cod procedură penală ale cărui cerințe sunt îndeplinite cumulativ, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care este cercetat este mai mare de 4 ani, iar lăsarea in libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acest din urmă aspect rezultând din gravitatea deosebită a faptelor comise în mod repetat pe durata unui interval de timp, în dauna mai multor tinere dar și din urmările cauzate, examinat și din perspectiva reacției negative ce ar putea fi generată în rândul societății civile în situația în care împotriva unor asemenea infracțiuni organele judiciare nu ar acționa prompt și eficient; infracțiunile de trafic de persoane și proxenetism, având o rezonanță sporită în rândul opiniei publice, determinând un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivității, față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează acuzația săvârșirii unor fapte grave sunt cercetate în stare de libertate.
În consecință, a fost admisă ca fiind întemeiată propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița -N, astfel că în baza art.149 indice 1 aliniat 9 Cod procedură penală, a fost dispusă arestarea preventivă a inculpatului pe durata a 29 de zile, începând cu data de 26 noiembrie 2008, ora 21,30 și până în data de 24.12.2008, ora 21,30. Ulterior, la data de 15 decembrie 2008, s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmării penale față de același inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin.1. Cod penal; participație improprie la fals intelectual, prev. de art. 31 alin.2 Cod penal, rap. la art. 281 alin.1 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin.1 Cod penal, precum și un nou act material comis în noaptea de 9 august 2008, componentă a infracțiunii continuate de conducere fără permis.
În sarcina inculpatului s-a reținut comiterea infracțiunilor mai sus menționate în dauna părții vătămate - (pe care prin fraudă, a recrutat-o și transportat-o la începutul lunii martie 2008 în orașul din Austria, unde plasat-o la un club de noapte în care a fost obligată să practice prostituția) și față de care ulterior au fost extinse cercetările pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 din Legea 678/2001 modificată, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, în dauna martorei prev. de art. 12 alin.1 și 2 lit. "a" din Legea nr. 678/2001 modificată, în dauna părții vătămate, proxenetism prev. de art. 329 alin.1 Cod penal, față de (în cursul anului 2008) și față de (în perioada mai - august 2008) precum și conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere auto, prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal toate comise în cursul nopții de 9 august 2008, când în jurul orelor 2,14 fost depistat în trafic conducând autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare - 367-S (valabilitate 4.09.2008) pe strada - - din B, iar cu ocazia încheierii procesului verbal de contravenție și-a declinat identitatea fratelui său născut la 1.11.1975, cu domiciliul în B-. A,.1, determinându-l pe agentul de poliție, să încheie procesul verbal seria - nr. -/10.08.2008, în cuprinsul căruia, fără vinovăție a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului cu privire la identitatea persoanei care a comis contravenția de conducere a unui autoturism pe drumurile publice, având în sânge o îmbibație alcoolică de 0,14 gr%o alcool pur în aerul respirat, precum și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 Cod penal, comisă în noaptea de 8 august 2008, când în timp ce se afla într-un loc public la localul "Pro " din B, l-a lovit pe numitul - agent de pază la - de securitate B, provocând scandal public și tulburând în acest fel liniștea publică.
S-a apreciat raportat la această stare de fapt, ca relevante declarațiile martorilor (62 vol I din ), (64) (66), (69), (71), (75), (80), (83) și (86), (125), precum și procesele verbale de efectuare a percheziției domiciliare, fișa de cazier a inculpatului existentă la fila 36 vol.III dosar, declarațiile părților vătămate, și.
Examinând materialul probator aflat la dosarul cauzei, prin prisma dispozițiilor art.300/2 rap.la art.160 Cod procedură penală, instanța a apreciat că măsura arestării preventive privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin.1 și 2 lit. "a" din Legea nr. 678/2001 modificată, art. 12 alin.1 și 2 lit. "a" din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, art. 12 alin.1 din Legea nr. 678/2001, modificată, art. 329 alin.1 Cod penal, art. 329 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. "a" Cod penal, art.293 al.1 Cod penal, art.31 al.2 rap. al art.289 al.1 Cod penal, art.321 al.1 Cod penal, art.25 Cod penal rap. al art.293 al.1 Cod penal, art.279 al.1 Cod penal, art.14 din OUG nr.55/2002 modificată, toate cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, este legală și temeinică, în baza disp. art. 3001Cod procedură penală rap. la art. 160 Cod procedură penală, urmând a fi menținută, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării acesteia subzistă.
S-a apreciat că sunt întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală, întrucât sunt probe și indicii temeinice că inculpatul a desfășurat activitățile pentru care este trimis în judecată (relevante fiind declarațiile martorilor (62 vol I din ), (64) (66), (69), (71), (75), (80), (83) și (86), (125), precum și procesele verbale de efectuare a percheziției domiciliare, fișa de cazier a inculpatului existentă la fila 36 vol.III dosar, precum și declarațiile părților vătămate, și, transcrierile înregistrărilor telefonice aflate la dosarul cauzei, precum și celelalte acte aflate la dosarul cauzei), raportat la care s-a reținut comiterea infracțiunilor mai sus menționate în dauna părții vătămate - (pe care prin fraudă, se susține că a recrutat-o și transportat-o, la începutul lunii martie 2008 în orașul din Austria, unde plasat-o la un club de noapte în care a fost obligată să practice prostituția), în dauna părții vătămate, față de (în cursul anului 2008) și față de (în perioada mai - august 2008), precum și conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere auto, prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal toate pretins comise în cursul nopții de 9 august 2008, când în jurul orelor 2,14 fost depistat în trafic conducând autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare - 367-S (valabilitate 4.09.2008) pe strada - - din B, iar cu ocazia încheierii procesului verbal de contravenție și-a declinat identitatea fratelui său născut la 1.11.1975, cu domiciliul în B-. A,.1, determinându-l pe agentul de poliție, să încheie procesul verbal seria - nr. -/10.08.2008, în cuprinsul căruia, fără vinovăție a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului cu privire la identitatea persoanei care a comis contravenția de conducere a unui autoturism pe drumurile publice, având în sânge o îmbibație alcoolică de 0,14 gr%o alcool pur în aerul respirat, precum și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 Cod penal, comisă în noaptea de 8 august 2008, când în timp ce se afla într-un loc public la localul "Pro " din B, l-a lovit pe numitul - agent de pază la - de securitate B, provocând scandal public și tulburând în acest fel liniștea publică, aspecte analizate în cuprinsul Încheierii penale nr.13/CC/2009 a Tribunalului Bistrița -N (definitivă prin Încheierea penală nr.22/R/2009 a Curții de Apel Cluj ).
De asemenea sunt întrunite condițiile prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa pentru infracțiunile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive este mai mare de 4 ani, și există un pericol concret pentru ordinea publică, rezidând în gravitatea deosebită a infracțiunilor menționate, în modalitatea și împrejurările în care se susține că acestea au fost comise, în amploarea deosebită a activității infracționale reținută în sarcina inculpatului, acesta fiind acuzat de comiterea unui număr de 10 infracțiuni într-un interval de timp relativ scurt, precum și de reacția cert negativă a societății civile, în situația în care inculpatul ar fi pus în libertate, dată fiind gravitatea și numărul mare al infracțiunilor pentru care acesta este trimis în judecată, în acest sens fiind și practica CEDO (hotărâreaLabita împotriva Italiei, cauzeleNeumeister AustriașiStasaitis Lituania), apreciindu-se că luarea unei măsuri mai puțin restrictive (de ex.măsura obligării de a nu părăsi țara, solicitată de inculpat) ar impieta asupra actului de justiție.
Legat de acest ultim aspect, susținerea că inculpatul nu mai are lucrări penale pe rolul parchetelor din B, sau din altă regiune din țară, că este iubitor de animale, cunoaște termenul de câine de rasă de orice gen, acestea fiind aspecte pe care organele de cercetare penală nu au vrut să le evidențieze, că nu avut nici o legătură cu persoanele care au ajuns în străinătate și au lucrat acolo, dar nu se știe în calitate de ce, respectiv de dansatoare, fără să aibă măcar școala de coregrafie, în calitate de damă de companie fără să știe măcar să scrie în românește, că în perioada de când fost reținut inculpatul nu s- putut stabili o legătură între acesta și ceilalți inculpați, pentru că s- încercat să se ajungă la dovada existenței unui grup infracțional, sunt aspecte ce țin de judecarea cauzei în fond, nefiind relevante în cadrul discutării menținerii măsurii arestării preventive.
La fel și susținerile inculpatului, în sensul că este lovit de nulitate absolută actul de sesizare a instanței, întrucât a fost trimis în judecată pentru mai multe infracțiuni, printre care infracțiunea de instigare la fals privind identitatea în ceea ce îl privește pe coinculpatul, raportat la care nu există rezoluție motivată cu privire la începerea urmăririi penale față de inculpatul pentru infracțiunea arătată, astfel că actele de urmărire penală care au fost efectuate până în momentul în care s-a întocmit rechizitoriul, sunt lovite de nulitate absolută, și în consecință, față de inculpat, nu se mai poate menține această măsură preventivă, tocmai datorită nulității absolute a actului de sesizare al instanței sunt neîntemeiate, întrucât aceste aspecte privesc fondul cauzei, neputând fi invocate în cadrul discutării menținerii arestului preventiv, iar în ceea ce privește infracțiunile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive sunt întrunite condițiile legale pentru instituirea și menținerea aceste măsuri.
De asemenea au fost considerate ca neîntemeiate, susținerile că participarea inculpatului la săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane este într- oarecare măsură mult diminuată de cea pe care au evidențiat- organele de cercetare în rechizitoriu, deoarece organele respective nu au pus în evidență decât declarațiile aparținătorilor pretinselor părți vătămate pentru putea constata că aceste părți vătămate anterior plecării din țară au avut activități economice dubioase, cel puțin din punct de vedere al legislației României, au petrecut o perioadă îndelungată în țări străine și la întoarcere chiar au fost mulțumite de perioada petrecută în acele țări, întrucât au avut beneficii materiale și întrucât posibil să fi avut o altă viață raportat la viața pe care au dus- în România (cu referire și la declarațiile mamelor părților vătămate, declarațiile surorilor părților vătămate), și că părțile vătămate au ales calea de inculpa o persoană pentru a-și salva poziția socială și răspunderea pe care ar trebui să o aibă pentru pretinsele infracțiuni de prostituție pe care le-au săvârșit pe teritoriul unui stat care aparține Comunității Europene, și că extrasele din format electronic prin care s-ar dovedi ieșirea-intrarea din România a inculpatului, părților vătămate și celorlalte persoane nu sunt confirmate de singurul organ abilitat de emite asemenea acte, că aceste acte nu sunt nici contrasemnate și nici nu sunt ștampilate, și că nu există o delegare pentru vreun ofițer din cadrul C, respectiv B, pentru a se prezenta în fața acestei autorități și obține aceste acte, întrucât de asemenea sunt aspecte de fond, ce nu pot fi examinate în cadrul discutării menținerii măsurii arestării preventive.
În legătură cu acest aspect, în hotărârile pronunțate împotriva Marii Britanii în cauzele și, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că articolul 5 paragraful 1 (c) nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul acestei măsuri trebuie să fie acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu prezintă același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea.
În ceea ce privește apărarea că, în lumina disp. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu un substrat al art. 5 din aceeași convenție, termenul rezonabil s-a împlinit, instanța a apreciat că nu poate fi primită, întrucât acest termen nu a fost depășit. Astfel, inculpatul a fost reținut la data de 25.11.2008, arestat preventiv la data de 26.11.2008, apoi trimis în judecată la data de 19.03.2009, termenele de judecată acordate de la data trimiterii în judecată până în prezent fiind date doar pentru pregătirea apărării inculpatului arestat, la cererea acestuia, iar față de complexitatea cauzei, dat fiind numărul mare de infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, natura și gravitatea acesteia, celelalte motive evidențiate mai sus, și necesitatea asigurării unei apărări eficiente, s-a apreciat că instrumentarea cauzei este necesar a fi realizată cu inculpatul în stare de detenție preventivă.
De altminteri, Curtea Europeană a Drepturilor Omului și-a precizat opinia în cauzeleîmpotriva Germaniei,împotriva Austriei, împotriva Austriei (opinie confirmată mai apoi în mai multe hotărâri împotriva Italiei), că, în această materie, trebuie ținut seama de complexitatea cazului - dacă e adevărat că un acuzat reținut are dreptul la examinarea mai rapidă a cazului său, aceasta nu trebuie să prejudicieze eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării ocazia de a prezenta mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare și de a se pronunța doar după ce au reflectat îndelung asupra existenței infracțiunii și a pedepsei.
Durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii arestării preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în disp.art.140 Cod procedură penală, referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
Cererea inculpatului de constatare a încetării măsurii arestării preventive, raportat la faptul că pentru perioada 22 ianuarie 2009 - 18 februarie 2009, perioada de detenție nu ar avea acoperire legală, întrucât instanțele nu s-au pronunțat asupra cererii de prelungire a măsurii arestării preventive în interiorul termenului prevăzut de lege, este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, în baza art.1403Cod procedură penală.
Astfel, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, s-a reținut că prin Încheierea penală nr.73/CC/2008 a Tribunalului Bistrița -N a fost prelungită măsura arestării preventive cu 30 de zile, față de inculpatul, cu încă 30 de zile, începând cu data de 24 decembrie 2008, orele 21, 30, și până la data de 22.01.2009, orele 21,30, soluție menținută prin Încheierea penală nr.129/R/23.12.2008 a Curții de Apel Cluj, prin Încheierea penală nr.6/CC/20.01.2008 a fost respinsă cererea de prelungire a măsurii arestului preventiv, dispunându-se luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, însă prin Încheierea penală nr.8/R/22.01.2009 a Curții de Apel Cluj, a fost casată încheierea pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, dispunându-se prelungirea măsurii arestării preventive cu 30 de zile, începând cu data de 22.01.2009, și până la data de 20.02.2009, astfel că măsura arestului preventiv a fost prelungită cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
În consecință, conform art. 3002Cod procedură penală rap.la art. 160 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive luate față de inculpatul ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării acesteia subzistă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de recurs inculpatul, prin apărătorul său ales a solicitat în principal casarea încheierii penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond întrucât încheierea atacată este lovită de nulitate absolută. S-a susținut astfel că în cauză nu s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, actul de sesizare al instanței fiind lovit astfel de nulitate absolută. De asemenea, s-a solicitat casarea încheierii penale atacate, și respingerea propunerii de menținere a măsurii arestului preventiv precizându-se că pericolul concret pentru ordinea publică este diminuat din acest moment și nu se mai justifică menținerea inculpatului în stare de arest.
Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului, rezultă că în cauză există indicii ale săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor prev. de art. 12 alin.1 și 2 lit. "a" din Legea nr. 678/2001 modificată, art. 12 alin.1 și 2 lit. "a" din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, art. 12 alin.1 din Legea nr. 678/2001, modificată, art. 329 alin.1 Cod penal, art. 329 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. "a" Cod penal; art.293 al.1 Cod penal, art.31 al.2 rap. al art.289 al.1 Cod penal, art.321 al.1 Cod penal, art.25 Cod penal rap. al art.293 al.1 Cod penal, art.279 al.1 Cod penal, art.14 din OUG nr.55/2002 modificată, toate cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
Din probele ce au fost administrate, rezultă că în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea în dauna părții vătămate, pe care a recrutat-o prin fraudă și a transportat-o la începutul lunii martie 2008 într-un club de noapte din Austria, obligând-o să practice prostituția, a infracțiunii de trafic de persoane prev.de art.12 alin.1 din Legea 678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 pen.; în dauna martorei - infracțiunea prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001; în dauna părții vătămate - infracțiunea de proxenetism prev.de art.329 alin.1 pen.; față de - infracțiunea de proxenetism prev.de art.329 alin.1 pen. S-a mai reținut de asemenea că, în cursul nopții de 9 august 2008, inculpatul a fost depistat în trafic conducând autoturismul marca Audi cu nr.de înmatriculare -367S iar cu ocazia încheierii procesului verbal și-a declinat identitatea fratelui său, determinând agentul de poliție să încheie un proces verbal în cuprinsul căruia a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului, iar în data de 8 august 2008 în timp ce se afla într-un loc public a provocat scandal și a tulburat liniștea publică.
și probele temeinice prin prisma cărora a fost reținută starea de fapt, rezultă din cuprinsul declarațiilor martorilor, -, -, precum și din procesele-verbale de efectuare a percheziției domiciliare, fișa de cazier a inculpatului, declarațiile părților vătămate -, - și.
Analizând încheierea atacată din perspectiva art.5 din CEDO referitor la cazurile de excepție în care persoana poate fi lipsită de libertate, curtea apreciază că sunt respectate aceste dispoziții, inculpatul fiind arestat inițial în vederea aducerii sale în fața instanței competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune. Dispozițiile Codului d e procedură prevăd cazurile în care o persoană poate fi lipsită de libertate, aceste dispoziții regăsindu-se în art.148 proc.pen. iar în cauză sunt incidente așa cum a reținut în mod corect și instanța de fond dispozițiile art.148 lit.f proc.pen.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, conform art.148 lit.f proc.pen.este adevărat că acest pericol nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii însă, aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Sub acest aspect, existența pericolului pentru ordinea publică poate rezulta și din pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte similare și de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
În consecință, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, de trecerea unui interval de timp considerabil de la data săvârșirii infracțiunii ci și date referitoare la fapte acestea din urmă fiind de natură să creeze în rândul opiniei publice sentimentul de insecuritate și credința că justiția nu acționează cu fermitate împotriva infracționalității.
Mai mult, dispozițiile art.5 din Convenție statuează că măsura lipsirii de libertate a unei persoane se dispune și în situația în care există motive temeinice de a se crede împosibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În cauză, s-a mai susținut că la dosarul cauzei nu se află rezoluția de începere a urmăririi penale pentru infracțiunea de fals privind identitatea, aspect care conduce la o nulitate absolută a tuturor actelor efectuate în cauză, cu consecința anulării actului de sesizare a instanței.
Or, curtea va reține că în această fază procesuală, instanța nu are abilitatea de a cenzura nici corectitudinea administrării probelor și nici legalitatea actelor efectuate în cauză în cursul urmăririi penale de către organele de anchetă, acestea constituind apărări de fond ce pot fi invocate cu prilejul soluționării pe fond a cauzei.
S-a mai susținut de asemenea, că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea formulată de inculpat, ca în subsidiar, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate. Ori, din examinarea încheierii pronunțate în cauză, curtea reține că instanța de fond a apreciat ca fiind întrunite condițiile prev.de art.143 proc.pen.și 148 lit.f proc.pen. apreciind astfel că temeiurile care au stat la baza măsurii arestării subzistă. S-a apreciat de asemenea, că durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii arestării preventive astfel că, nici aceste critici formulate în cauză, nu subzistă.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză de instanța de fond de menținere a măsurii arestării preventive, este legală și temeinică, astfel că având în vedere dispozițiile art.38515pct.1 lit.b proc.pen.recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
În temeiul art.192 alin.2 proc.pen.va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr.din 16 iunie 2009 a Tribunalului Bistrița -
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.MB/CA
01.07.2009 - 3 ex.
Jud.fond.
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Delia Purice, Iuliana Moldovan
