Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 406/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 406/R/2009
Ședința publică din 23 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR 2: Delia Purice
JUDECĂTORI: Maria Boer, Delia Purice, Iuliana Moldovan Președinte Secția Penală
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 89/A din data de 23 martie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen. totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpat apărător desemnat din oficiu, avocat R din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul, părțile vătămate, SC, părțile civile,
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârilor atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dea o mai M eficiență circumstanțelor atenuante. Nu susține cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, ce a mai fost formulată în cauză. Solicită acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante, cu consecința reducerii pedepsei sub 2 ani și menținerea modalității de executare, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat. În urma verificării actelor și lucrărilor dosarului, a constatat că hotărârile pronunțate până în prezent sunt temeinice și legale. În favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțe atenuante, dându-se eficiență acestora și, deși faptele comise de inculpat au prezentat o gravitate ridicată, s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedespei. Instanța de fond a dat dovadă de multă clemență față de acest inculpat. A plecat în Spania, în ciuda faptului că era urmărit penal.
În concluzie, apreciază hotărârile pronunțate în cauză ca fiind temeinice și legale și solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 430 din 22.05.2008 pronunțată de Judecătoria Cluj -N, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată in cauză de către apărătorul ales al inculpatului doar cu privire la infracțiunea de înșelăciune și anume din înșelăciune prev. și ped. de art.215 alin.1,2,3 pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. în infracțiunea de abuz de încredere prev. și ped. de art.213 alin.1 pen.
A fost condamnat inculpatul fiul lui și, născut la data de 4.10.1975 în M jud.S, cetățean român, stagiul militar nesatisfăcut, studii superioare, fără antecedente penale, CNP -. în M- bloc 3.14 jud. S, cu reședința in Spania oraș - etaj 4.13 Regiunea, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- înșelăciune prev. și ped. de art.215 alin.1, 2, 3.pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. și art.74 lit.a și c pen. rap. la art.76 lit.c pen. la o pedeapsă de 2 ani închisoare
- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art.290 pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. și art.74 lit.a și c pen. rap. la art.76 lit.e pen. la o pedeapsă de 2 luni închisoare
În temeiul art.33 lit.a pen. s-a constatat concursul real de infracțiuni și în temeiul art.34 lit.b pen. au fost contopite pedepsele aplicate mai sus inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
În baza art.71 alin.2 pen. i-a fost interzis inculpatului ca și pedepse accesorii exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a doua și lit.b pen. pe durata stabilită în art.71 alin.2 pen.
În baza art.81 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit in condițiile art.82 pen. iar în baza art.71 alin.5 pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.359 pr.pen. i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra prev.art.83 pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor.
În baza art.348 pr.pen. rap. la art.14 alin.3 lit.a pr.pen. s-a dispus desființarea totală a înscrisurilor falsificate, procura specială nr.575/21.09.2005 fila 31 și 42 dosar urmărire penală; contract de împrumut fila 32 dosar urmărire penală; contract de vânzare-cumpărare fila 43 dosar urmărire penală; procura specială nr.574/7.10.2005 fila 72 și 93 dosar urmărire penală; contract de împrumut fila 96 dosar urmărire penală; contract vânzare-cumpărare fila 97 dosar urmărire penală.
Au fost admise acțiunile civile formulate în cauză de părțile civile, și în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă (SC SRL) și in temeiul art.14 pr.pen. rap. la art.346 pr.pen. combinat cu art.998 și urm. civ. a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume de bani cu titlu de pretenții civile astfel:
- suma de 3000 euro sau echivalentul în lei calculată la cursul BNR din ziua plății către partea civilă
- suma de 3000 euro sau echivalentul în lei calculată la cursul BNR din ziua plății către partea civilă
- suma de 2000 euro sau echivalentul în lei calculată la cursul BNR din ziua plății către partea civilă (SC SRL) și au fost respinse restul pretențiilor civile solicitate ca neîntemeiate.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată in cauză de partea civilă ca neîntemeiată întrucât partea civilă și-a valorificat pretențiile civile la instanța civilă obținând titlu executoriu pentru suma cu care a fost prejudiciat.
S-a constatat că partea vătămată nu a formulat acțiune civilă in cauză deși prejudiciul nu a fost recuperat in totalitate.
În temeiul art.118 alin.1 lit.e și alin.4 pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat în favoarea statului a sumei de 1000 euro sau contravaloarea în lei calculată la cursul BNR din ziua plății.
În baza cu art.191 alin.1 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in sumă de 1000 lei.
Conform art.189 pr.pen. onorariul avocațial oficiu parțial reprezentând studiu dosar și prezentă la 4 termene de judecată in sumă de 80 lei s-a avansat din d-lui av..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în cursul anului 2005 inculpatul întâmpină o serie de probleme financiare, motiv pentru care, in vederea procurării sumelor de bani necesare acoperirii debitelor, ia hotărârea de a solicita bani cu titlu de împrumut de la persoane despre care a aflat, fie de la cunoștințele sale, fie din diverse anunțuri publicitare, că acordă astfel de împrumuturi.
Întrucât sumele solicitate de inculpat erau de regulă de ordinul sutelor sau miilor de euro, persoanele cărora se adresa pretindeau o garanție a restituirii împrumutului. In acest sens inculpatul a luat hotărârea de a închiria autoturisme de la societăți comerciale, ce au un astfel de obiect de activitate (" rent a car"), după care întocmea in fals procuri prin care atesta faptul că este reprezentantul firmelor respective și are permisiunea de a gira sau înstrăina autoturismele in cauză, apoi împrumuta sume intre 2000-6000 euro, întocmind contracte de împrumut în care se specifica faptul că garantează restituirea împrumutului la termenul convenit cu împrumutătorul cu acel autovehicul, in caz contrar acesta din urmă devenind proprietarul acestuia.
1. In baza hotărârii luate, în vara anului 2005, inculpatul s-a deplasat în mun. C N, unde s-a prezentat la SC SRL, administrată de numita, ce are ca obiect de activitate închirierea de autoturisme, de unde a închiriat la data de 14.07.2005 până la data de 15.08.2005, autoturismul marca Solenza cu nr. de înmatriculare -, proprietatea SC Leasing SRL (SC fiind la acea vreme doar utilizatorul autoturismului), primind o cheie și certificatul de înmatriculare.
După obținerea autoturismului s-a deplasat în loc. Câmpina, jud. P, unde a luat legătura cu partea vătămată, pe care susține că l-a cunoscut prin intermediul unei cunoștințe (căreia nu-i mai știe numele), solicitându-i un împrumut de 3000 euro. Pentru a-l determina pe acesta să-i acorde împrumutul, inculpatul s-a prezentat drept administratorul SC Leasing SRL, proprietarul din acte al autoturismului, arătându-i in acest sens și o procură. Aceasta era falsificată pe calculator, inculpatul afirmând că a realizat-o la un internet despre care susține ă in prezent este desființat și nu mai știa exact adresa la care se afla, întrucât era situat in mun. Partea vătămată a fost de acord să-i împrumute banii solicitați cu condiția să încheie contractul in fața unui avocat, inculpatul neavând nici o obiecție. In sensul celor convenite, la data de 20.08.2005 s-au prezentat la cabinetul de avocatură aparținând av., din cadrul Baroului P, unde au încheiat contractul de împrumut in care se specifica faptul că, dacă până la data scadenței - 20.09.2005 inculpatul nu restituie împrumutul de 3000 euro, autoturismul cu care a garantat împrumutul trece in proprietatea creditorului, adică a părții vătămate, ba mai mult, au convenit să se prezinte ulterior și la un notar in vederea autentificării contractului încheiat.
Văzând că termenul a expirat, la data de 28.09.2005, partea vătămată a înaintat o notificare prin intermediul executorului judecătoresc din cadrul Baroului Individual executor Judecătoresc - Câmpina, SC Leasing SRL C N in vederea contactării sale pentru clarificarea raporturilor ce decurg din contractul de împrumut încheiat cu inculpatul in calitate de reprezentant al acestei societăți.
Cu această ocazie partea vătămată află că de fapt inculpatul nu este administratorul firmei respective, procura prezentată atestând lucruri neadevărate, deoarece asociatul unic al SC Leasing SRL specificat in acesta nu se numește, ci, iar vreo persoană cu numele de, a cărui semnătură apare pe procura falsificată alături de cea a inculpatului, nu a fost niciodată angajată la această firmă in calitate de consilier juridic.
Având in vedere cele de mai sus, in luna octombrie 2005, prin intermediul Poliției mun. Câmpina la domiciliul părții vătămate s-a prezentat administratorul SC SRL C N -, fiindu-i restituit autoturismul in discuție (marca Solenza cu nr. de înmatriculare -), precum și cheile, certificatul de înmatriculare și polița de asigurare obligatorie de răspundere auto.
2. La data de 23.08.2005, având nevoie de o altă sumă consistentă de bani, inculpatul se prezintă din nou la SC SRL C N, unde a afirmat că a dat autoturismul marca Solenza, închiriat anterior, unui văr de-al său, pentru a-l folosi câteva zile și a solicitat închirierea unui alt autoturism, achitând totodată chiria privind autoturismul pentru alte câteva zile și stabilind ca dată a restituirii ziua de 05.09.2005.
Considerându-l de bună credință, reprezentanta societății amintite - i-a închiriat și autoturismul marca Cielo Executive cu nr. de înmatriculare -, proprietatea aceleiași societăți de leasing - SC Leasing SRL C
După câteva zile, inculpatul s-a deplasat în loc., jud. S unde susține că, întrebând cetățenii din acea localitate întâlniți pe stradă dacă nu cunosc pe cineva care să dea bani cu titlu de împrumut, a aflat faptul că partea vătămată ar avea bani și că ar fi posibil să-l împrumute. Luând legătura cu acesta, folosind același procedeu ca și in cazul părții vătămate, respectiv prezentându-se drept administrator al SC Leasing SRL C N, arătându-i și procura falsificată acest sens, l-a determinat să-i împrumute suma de 3000 euro. Întrucât partea vătămată a afirmat că nu știe prea multă carte, i-a cerut inculpatului să-l însoțească la domiciliul martorei, primarul comunei respective, in prezența căreia să se încheie contractul de împrumut. A fost de acord și in prezența martorei, la data de 01.10.2005, s-a încheiat contractul, intitulat de părți contract de vânzare-cumpărare, in care se prevedea că dacă in 30 de zile inculpatul nu restituie împrumutul, partea vătămată devine proprietarul autoturismului marca Cielo Executive, ce i-a fost lăsat de inculpat drept garanție.
In cursul lunii noiembrie 2005, aflând de la inculpat că cel de-al doilea autoturism închiriat se află in posesia părții vătămate, numita s-a deplasat la domiciliul acesteia care a fost de acord să restituie autoturismul in momentul in care i-a adus la cunoștință faptul că inculpatul nu este reprezentantul proprietarului cu acte al autoturismului, prezentându-i-se documente in acest sens. Cu această ocazie partea vătămată a primit de la suma de 2000 euro, convenind ca, in urma recuperării datoriilor de la inculpat, aceasta să-i restituie diferența de 1000 euro. Pentru aceste considerente partea vătămată nu s-a constituit parte civilă in cauză.
3. La data de 03.10.2005 inculpatul a închiriat pentru două zile de la SC SRL S M, punct de lucru C N, reprezentată de administrator A, un autoturism marca Skoda cu nr. de înmatriculare -, după care a solicitat prelungirea termenului, la data de 15.10.2005, încheind un alt contract pentru încă trei zile.
Cu autoturismul închiriat și cu o procură falsificată in sensul că a fost împuternicit de un așa-numit - asociat unic al SC SRL să încheie un contract de împrumut și să lase mașina drept garanție, s-a prezentat la data de 15.10.2005 la partea vătămată, solicitându-i un împrumut de 6000 euro. Acesta din urmă a fost de acord, având in vedere că inculpatul lăsa garanție autoturismul in cauză, insă neavând toți banii, l-a contactat pe prietenul său și împreună cu acesta au încheiat un contract de împrumut, prin care fiecare ii dădea inculpatului câte 3000 euro, adică un total de 6000 euro. Totodată au convenit ca in cazul in care la expirarea termenului de rambursare - 15.11.2005, împrumutul nu era restituit, părțile vătămate să devină proprietarii autoturismului, sens în care au încheiat la data de 20.10.2005 și un contract de vânzare-cumpărare.
Întrucât expirase termenul in care inculpatul trebuia să restituie SC SRL - punct de lucru CNa utoturismul închiriat, reprezentantul acestei societăți - A l-a contactat pe inculpat, solicitându-i restituirea. Deoarece nu a dat curs acestei solicitări, inculpatul a fost din nou contactat telefonic, fiind nevoit să recunoască faptul că a lăsat autoturismul închiriat drept garanție a restituirii unui împrumut părților vătămate și din CAa lua legătura cu partea vătămată care i-a confirmat faptul că se află in posesia autoturismului marca Skoda cu nr. de înmatriculare -, pe care insă l-a primit de la inculpatul cu titlu de garanție.
Pentru a reintra în posesia autoturismului în discuție SC SRL a acționat în judecată pe cale civilă pe inculpatul și părțile vătămate și, solicitând înființarea unui sechestru judiciar asupra autoturismului și încredințarea pazei acestuia in favoarea sa, făcând dovada că este proprietara autovehiculului, prin încheierea civilă nr.11072/2005 a Judecătoriei Cluj -N, dispunându-se admiterea cererii formulate.
In urma discuțiilor purtate intre reprezentantul SC SRL cu părțile vătămate și, acestea din urmă au aflat că inculpatul nu a fost niciodată reprezentantul societății precizate mai sus, care nu a avut nici un asociat sau vreun consilier juridic pe nume, cele specificate in procura prezentată de inculpat nereflectând realitatea, fiind vorba de un fals al acestuia.
Cu ocazia audierii sale în urmărire penală, inculpatul în declarațiile succesive pe care le-a dat a recunoscut săvârșirea faptelor reținute in sarcina sa, arătând că intr-adevăr in cursul anului 2005, având probleme financiare, a căutat persoane care să-i acorde un împrumut bănesc, garantând restituirea împrumuturilor cu autoturismele închiriate, deși nu avea nici un drept, oferind garanții verbale că este administratorul firmei respective sau întocmind în fals procuri din care rezulta că este împuternicit de către asociatul firmei să lase garanții autoturismele. De asemenea, inculpatul a arătat că în lipsa unei garanții lăsate, persoanele care i-au împrumutat diversele sume de bani nu ar fi fost de acord și a cunoscut de la început că nu are nici o calitate sau drept de a lăsa gaj autovehiculele închiriate persoanelor care i-au acordat împrumuturile, declarând în mod amănunțit modul în care a procedat și mijloacele pe care le-a folosit la comiterea faptelor.
Este de altfel dovedit fără putință de tăgadă faptul că inculpatul de la început a cunoscut că nu poate dispune in vreun fel de autoturismele închiriate pe perioada închirierii, această clauză fiind inserată in contractul de închiriere pe care l-a semnat, luând la cunoștință despre restricțiile impuse și care vizau explicit și această condiție.
In cauză au fost audiați martorii și A și care au arătat, primul că în luna septembrie 2005 a participat la încheierea unui contract in calitate de martor, din care a rezultat că numitul i-a împrumutat inculpatului o anumită sumă de bani, având ca și garanție un autoturism marca Cielo Executive și pentru care inculpatul a prezentat o procură din care a rezultat că patronul firmei SC Leasing SRL l-a împuternicit pe să lase ca titlu de gaj autoturismul pentru suma împrumutată, iar al doilea martor A in depoziția dată arată că firma SC SRL la care este administrator a închiriat inculpatului un autoturism marca Skoda și care nu a fost restituit la scadență, astfel încât în urma demersurilor făcute pentru recuperarea bunului, a aflat că acel autoturism a fost lăsat ca și garanție de către inculpat pentru obținerea unui împrumut unor persoane din C-N și cărora le-a fost prezentată o procură specială prin care firma l-a împuternicit pe inculpat să gajeze mașini iar respectivul gaj se transformă in contract de vânzare-cumpărare in situația in care suma împrumutată nu era restituită persoanelor ce au acordat împrumutul inculpatului.
In aceeași ordine de idei, martorul a arătat un aspect esențial cu privire la asociatul firmei SC SRL și anume faptul că numitul nu a avut niciodată calitate de unic asociat al firmei, iar pe de altă parte, societatea nu a avut ca și angajat in calitate de consilier juridic pe numitul. Dealtfel acest aspect a fost confirmat și de certificatul constatator al Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, in care figurează ca și asociați ai SC SRL G și, iar administrator A.
Potrivit art.215 alin 1.pen. constituie infracțiunea de înșelăciune și se pedepsește inducerea in eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase sau ca mincinoase a unor fapte adevărate in scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, iar când fapta este săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori alte mijloace frauduloase, fapta se regăsește in alin.2 al aceluiași articol prevăzut in Codul penal intr-o formă agravantă. De asemenea dacă această acțiune de inducere in eroare s-a realizat cu prilejul încheierii unui contract sau pe durata executării acestuia, face ca infracțiunea de înșelăciune să fie comisă in forma prevăzută de alin.3 al.art.215 pen.
Din analiza dispozițiilor legale menționate a rezultat că pentru existența infracțiunii de înșelăciune trebuie dovedite toate condițiile generale ale acesteia. Așadar infracțiunea de înșelăciune presupune existența activității de inducere in eroare din partea inculpatului precum și scopul urmărit. Caracterul ilicit al scopului este definită de atitudinea subiectului activ, care urmărește și obține pentru el sau pentru altul un folos injust, un profit necuvenit conștientizând că astfel produce o pagubă in patrimoniul victimei.
Totodată, fiind vorba de o infracțiune patrimonială urmarea imediată care întregește latura subiectivă, se caracterizează prin producerea unui prejudiciu in patrimoniul subiectului pasiv ca o consecință directă a înșelării acestuia prin folosirea mijlocului fraudulos, moment in care se și consumă infracțiunea de înșelăciune.
Pentru existența infracțiunii de înșelăciune este așa cum s-a arătat, necesară ca inducerea sau menținerea in eroare să fi avut un rol hotărâtor, iar mijlocul fraudulos folosit să fie să inducă sau să mențină in eroare partea vătămată cu consecința obținerii unui folos material injust, producând o pagubă in patrimoniul acelei persoane, iar aptitudinea mijlocului fraudulos de a avea false garanții cu consecința luării unor măsuri păgubitoare in plan patrimonial este condiționată de împrejurările concrete in care este folosit.
Prin urmare, inculpatul cunoștea faptul că fără lăsarea unui gaj părțile vătămate nu vor consimți la acordarea împrumuturilor, acest lucru fiind determinant pentru ele, astfel încât întocmirea unor acte falsificate - procuri speciale - pe care le-a folosit pentru inducerea în eroare a părților cu ocazia încheierii unor contracte, face ca infracțiunea de înșelăciune să fie comisă atât in forma prev. de alin.3 al art.215 penal, cât și în condițiile prev. de alin.2 al aceluiași articol, deoarece inculpatul la inducerea în eroare s-a folosit de înscrisuri falsificate, mijloace frauduloase. A mai rezultat că inculpatul a întocmit în fals acele procuri speciale fictive in care se menționa nereal faptul că inculpatul era angajat administrator la SC Leasing SRL respectiv SC SRL fiind împuternicit pentru a lua un împrumut ce are garantat cu autoturismele lăsate ca și gaj, împrejurări neadevărate, fapte de falsificare ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Faptul că autoturismele au fost restituite proprietarilor de drept de către părțile vătămate sau împrejurarea că unele dintre părțile vătămate și-au primit parte din sumele împrumutate de la cei care au încercat să recupereze bunurile și nu de la inculpat, aceasta ulterior încheierii convențiilor in forma analizată mai sus, nu este de natură a concluziona inexistența elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, existând o inducere in eroare cu prilejul încheierii contractelor, stabilindu-se că au fost folosite de către inculpat manopere dolosive, fără acestea părțile vătămate nu ar fi încheiat contractele in condițiile stipulate, cu atât mai mult cu cât părțile vătămate nu ar fi încheiat convențiile pe baza documentelor false. Mai mult, împrejurarea că acordurile de voință se bazează pe documente care nu corespund realității, documente ce urmează a fi anulate, atrage după sine o convenție nevalabilă cu consecințele ce decurg de aici.
Faptele și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: sesizarea SC SRL C-N, contractele de închiriere a autoturismului Solenza și Cielo Executive, declarațiile reprezentantei SC SRL -, copia contractului de leasing financiar încheiat între SE Leasing SRL și SC SRL, copia dovezii de restituire a autoturismului marca Solenza de către partea vătămată către reprezentanta SC SRL, copia contractului de împrumut încheiat intre partea vătămată și inculpat, copia notificării înaintate de partea vătămată SC Leasing SRL, declarațiile părții vătămate, declarația inculpatului, sesizarea SC SRL C-N, contractul de închiriere privind autoturismul Cielo Executive, copia contractului de împrumut încheiat intre partea vătămată și inculpat, copia procurii falsificate de inculpat, adresa Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, declarația reprezentantului SC Leasing SRL C N -, declarația martorei, declarațiile părții vătămate, declarația inculpatului, sesizarea SC SRL S M - punct de lucru C-N, plângerea părților vătămate și, contractul de închiriere privind autoturismul marca Skoda, adresa Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, copia procurii falsificate de inculpat, declarațiile reprezentantului SC SRL - A, copia contractului de împrumut încheiat între părțile vătămate și inculpat, copia încheierii civile nr.11072/2005 a Judecătoriei Cluj -N, copia procesului-verbal întocmit de executor judecătoresc, adresele SC SRL, declarațiile părților vătămate și, declarațiile inculpatului.
Instanța de fond a concluzionat că în drept, fapta inculpatului care in baza aceleiași rezoluții infracționale in perioada 20.08.2005 - 15.10.2005, prin prezentarea unor procuri falsificate, in sensul că este reprezentantul societăților ce aveau în proprietate autoturismele Solenza cu nr. de înmatriculare -, Cielo Executive cu nr. de înmatriculare - și Skoda cu nr. de înmatriculare - și are dreptul de a garanta sau înstrăina aceste autoturisme, deși in realitate nu avea nici o calitate in cadrul acestor societăți, lăsând drept garanție autoturismele ce erau de fapt închiriate, a determinat pe părțile vătămate, u, și să-i acorde împrumuturi între 3000-6000 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art.215 alin.1, 2, 3.penal cu aplic. art. 41 alin.2 penal.
Fapta inculpatului care in baza aceleiași rezoluții infracționale, a întocmit in fals pe computer, in mai multe rânduri, procuri prin care se atesta faptul că este împuternicit de societățile in proprietatea cărora se aflau autoturismele precizate mai sus, in sensul că poate garanta sau vinde aceste autoturisme, prezentându-le ulterior părților vătămate, u și pentru a le determina să-i acorde împrumuturi în euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art.290 cu aplic. art.41 alin.2 penal.
In sarcina inculpatului instanța de fond a reținut art.41 alin.2 pen. forma continuată a infracțiunilor, având în vedere modalitatea de operare comună tuturor actelor, intervalul relativ scurt in care au fost comise infracțiunile, fiecare acțiune comisă prezintă conținutul aceleiași infracțiuni reunite de o rezoluție infracțională unică.
La individualizarea judiciară a pedepselor instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 pen. limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, gradul de pericol social ridicat al faptelor, valoarea prejudiciului și nerecuperat de către inculpat, dar nu in ultimul rând atitudinea, comportamentul inculpatului, care a recunoscut și regretat comiterea faptelor, precum și lipsa antecedentelor penale, împrejurări care potrivit art.74 lit.a și b pen. atenuează răspunderea penală, aceste circumstanțe conducând la aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege potrivit art.76 lit.c și e pen.
Judecând in aceste limite, instanța de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și 2 luni închisoare pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată sunt in măsură să contribuie la realizarea scopurilor coercitive și reeducative ale legii penale.
În temeiul art.33 lit.a pen. instanța de fond a constatat că inculpatul a comis prezentele infracțiuni in condițiile concursului real de infracțiuni, iar in baza art.34 lit.b pen. va contopi pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
În baza art.71 alin.2 pen. i-au fost interzise inculpatului ca și pedepse accesorii drepturile prev. de art.64 lit.a teza a doua și lit.b pen. pe durata stabilită în art.71 alin.2 pen.
În temeiul art.81 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art.82 pen. iar în baza art.71 alin.5 pen. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Cu privire la cererea formulată de către apărătorul inculpatului prin care a solicitat "recalificarea" faptei de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3.pen. cu aplic. art. 41 alin.2 pen. în infracțiunea de abuz de încredere prev. de art.213 pen. instanța de fond a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice din înșelăciune în abuz de încredere și a respins-o ca neîntemeiată.
În speță inculpatul nu numai că a dispus pe nedrept de bunurile închiriate de la SC SRL și SC SRL cu care avea contracte de închiriere a autoturismelor și doar față de acesta s-ar putea discuta cu privire la incidența prev. art.213 pen. ci inculpatul a prezentat acte false, a exercitat manopere de inducere in eroare cu prilejul încheierii contractelor de împrumut față de părțile vătămate, u, și, instanța fiind investită sub aspectul infracțiunilor de înșelăciune și fals săvârșite de inculpat și având subiecți pasivi ai infracțiunilor pe cele patru părți vătămate - persoane fizice și nicidecum societățile SC SRL și SC SRL, față de care inculpatul nu a acționat fraudulos, nu a prezentat acte false cu ocazia încheierii contractelor de închiriere, raportul juridic fiind încheiat pe de o parte de către inculpat și pe de altă parte de, u și, angrenând răspunderea penală și civilă in raport de aceste persoane.
Cu privire la probele solicitate de către apărătorul inculpatului și anume încuviințarea audierii a doi martori teza probatorie constând in aceea de a dovedi faptul potrivit căruia inculpatul urma să încheie in acea perioadă anumite afaceri importante și care ii garantau obținerea unor sume pentru acoperirea împrumuturilor și pe numitul sub aspectul caracterizării persoanei inculpatului, instanța de fond a apreciat că nu se impune administrarea lor, nefiind probe utile și concludente, atâta timp cât la dosar s-au depus acte ce caracterizează persoana inculpatului, iar pe de altă parte existența unor tranzacții din care urma ca inculpatul să obțină comisioane pentru achitarea datoriilor contractate, este lipsită de relevanță in contextul in care și-a atribuit calități mincinoase la data contractării împrumuturilor, a întocmit acte false și care au fost esențiale in determinarea părților vătămate la încheierea contractelor, acționând cu intenție directă, cunoscând că in lipsa unor astfel de garanții nu va putea obține sumele necesare și fără a le prezenta părților vătămate situația reală, ori dacă afacerile in curs erau profitabile, inculpatul putea să prezinte victimelor adevărata situație și nu cea care ii conferea siguranță pentru scopul urmărit. Mai mult, aceste susțineri au rămas la nivelul unor afirmații făcute pro cauza, atâta timp cât nici până in prezent după ce au trecut 3 ani de zile inculpatul nu a despăgubit victimele in nici cea mai mică măsură.
Sub aspectul laturii civile din prezenta cauză penală instanța de fond a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3000 euro reprezentând contravaloarea împrumutului acordat inculpatului. Cu privire la aceste pretenții instanța va constata că prin ordonanța nr.2674/2005 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosar nr.3559/2005 definitivă și irevocabilă, s-a obținut un titlu executoriu împotriva inculpatului pentru suma de 3000 euro inclusiv dobânda legală aferentă sumei, ori intr-o asemenea situație acțiunea părții civile este neîntemeiată atâta timp cât s-a obținut garantarea recuperării prejudiciului, iar faptul că nu s-a reușit recuperarea efectivă a creanțelor nu dă dreptul părții civile a solicita obținerea unui nou titlu executoriu pentru aceeași sumă de bani, aceasta având posibilitatea punerii in executare a ordonanței obținute. Astfel, s-a concluzionat că a admite acțiunea civilă în contextul în care fostul titlu este în vigoare echivalează cu valorificarea a două titluri pentru aceeași sumă, partea civilă având oportunitatea de a pune în executare ambele titluri și a obține mai mult decât întinderea pagubei, intrând în sfera îmbogățirii fără just temei. Pentru aceste considerente, acțiunea civilă a părții civile a fost respinsă ca neîntemeiată, existând deja un titlu executor emis pentru suma cu care a fost prejudiciat.
Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă in cauză deoarece din suma de 3000 euro acordată inculpatului a primit 2000 euro de la numita, iar pentru diferență nu a mai formulat pretenții civile. Ca urmare, instanța de fond a dispus introducerea in cauză in calitate de parte civilă a numitei pentru SC SRL care dealtfel din faza de urmărire penală s-a constituit parte civilă cu suma de 2000 euro - plătită părții vătămate, 3000 euro pentru faptul că nu s-au putut respecta contractele anterior încheiate, 2500 euro reprezentând deplasarea la Câmpina pentru recuperarea autoturismului Solenza, 1500 euro pentru deplasarea la M și in comuna. Ulterior acțiunea civilă a fost precizată in sensul de a fi obligat inculpatul la plata sumei de 8000 euro din care 2500 achitată pentru autoturismul marca Cielo, 2500 euro pentru suma neîncasată pe perioada cât mașinile au fost închiriate inculpatului și 3000 euro daune morale. Raportat la cele reținute in cauză au fost citate părțile civile atât numita cât și SC SRL pentru a-și exprima poziția procesuală și pentru a face dovada pretențiilor civile formulate. Din probele administrate s-a dovedit că prejudiciul suferit de către aceste părți civile se ridică la suma de 2000 euro ce a fost achitată părții vătămate pentru recuperarea autoturismului marca Daewoo Cielo de către numita și care apare ca o plată făcută de o persoană fizică atâta timp cât nu s-a eliberat o chitanță din partea SC SRL. Cu privire la restul pretențiilor civile solicitate partea civilă nu a făcut nici o probă in dovedirea acestora, deși potrivit art.1169 civil sarcina probei revine celui ce face o propunere in fața instanței, astfel incât urmează a fi respinse ca neîntemeiate.
Totodată s-a reținut că părțile civile și s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 3000 euro fiecare, pretenții civile ce sunt întemeiate și dovedite in cauză, conform actelor încheiate, din care reiese că inculpatul a împrumutat aceste sume de bani pe care nu le-a restituit, astfel că instanța va admite acțiunile civile formulate in cauză de cele două părți civile.
În consecință instanța de fond în temeiul art.14 pr.pen. rap. la art.346 pr.pen.combinat cu art.998 și urm. civ. l-a obligat pe inculpat la plata următoarelor sume cu titlu de pretenții civile: suma de 3000 euro sau echivalentul in lei calculată la cursul BNR din ziua plății către partea civilă; suma de 3000 euro sau echivalentul in lei calculată la cursul BNR din ziua plății către partea civilă; suma de 2000 euro sau echivalentul in lei calculată la cursul BNR din ziua plății către partea civilă - SC SRL și a respins restul pretențiilor civile solicitate ca neîntemeiate.
cu faptul că partea civilă nu și-a recuperat prejudiciul și nici nu s-a constituit parte civilă în cauză, prima instanța a constatat incidența dispozițiilor art.118 alin.1 lit.e alin.4 pen. și, pe cale de consecință a dispus confiscarea specială în favoarea statului de la inculpat a sumei de 1000 euro sau contravaloarea in lei calculată la cursul BNR din ziua plății.
Împotriva sentinței penale nr.430/22 mai 2008 pronunțată în dosarul unic nr- al Judecătoriei Cluj -N au formulat apel martorul A (reprezentantul SC SRL) la data de 02 iunie 2008 urmând ca motivele să fie depuse și expuse detaliat în fața instanței de apel prin memoriu (3), inculpatul la data de 29 mai 2008 urmând ca motivele să fie depuse și expuse detaliat în fața instanței de apel prin memoriu (6-7) și părțile civile și la data de 16 iunie 2008 (5,6), ce au fost depuse și înregistrate la Judecătoria Cluj -
Inculpatul și numitul A deși au fost legal citați nu au formulat și depus motivele de apel așa cum s-au obligat însă în ceea ce-l privește pe inculpat motivele de apel au fost susținute oral de apărătorul său desemnat din oficiu, care a solicitat desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei noi hotărârii prin care să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de înșelăciune și anume din înșelăciune, incriminată de art.215 alin.1,2,3 pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. în infracțiunea de abuz de încredere, incriminată de art.213 alin.1 pen.
În susținerea apelurilor, părțile civile și aceștia au învederat în esență că hotărârea Judecătoriei Cluj -N este nelegală și netemeinică, numai sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei privind modalitatea de executare a pedepsei dispusă de instanța de fond având în vedere că de la data comiterii faptelor inculpatul nu a luat legătura cu părțile civile iar deși a fost citat atât de organul de cercetare penală cât și de instanță acesta nu s-a prezentat niciodată dând astfel dovadă de sfidare a acestor instituții, motiv pentru care în opinia lor se impune ca executarea pedepsei să se execute în regim de detenție și nu cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. (4-5)
Tribunalul a constatat că apelurile au fost promovate în termenul de 10 zile prevăzut de art.363 alin.1 pr.pen. termen ce a curs, pentru martorul A, inculpat și părțile civile în conformitate cu prevederile art.363 alin.3 pr.pen. de la comunicarea sentinței penale apelate. (121,127,129-133,135,138,139,141 din dosarul penal nr- al Judecătoriei Cluj -N).
Examinând sentința penală nr.430/22 mai 2008 pronunțată în dosarul unic nr- al Judecătoriei Cluj -N din oficiu cât și prin prisma motivelor de apel invocate de martorul A, inculpatul, părțile civile și, pe baza materialului și a lucrărilor din dosarul cauzei cât și a dispozițiilor legale în materie, se apreciază că Judecătoria Cluj -N a administrat probatoriul necesar aflării adevărului și justei soluționări a cauzei pronunțând o soluție temeinică și legală atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile, căreia nu i se pot aduce corective.
nalizând întreg materialul probator, tribunalul a constatat că au fost administrate toate probele utile cauzei, atât în scopul stabilirii situației de fapt, cât și în apărarea inculpatului, pentru circumstanțierea corectă a elementelor de individualizare a acestui inculpat, probe ce au fundamentat concluziile instanței de fond și au permis o dozare corectă a sancțiunilor, efectuându-se o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, avându-se în vedere, gradul de pericol social ridicat al faptelor, modalitatea comiterii faptelor, numărul de acte materiale comise, valoarea prejudiciului care nu au fost recuperat de inculpat dar nu în ultimul rând atitudinea, comportamentul inculpatului care a recunoscut comiterea faptelor în materialitatea lor regretând faptele comise precum și lipsa antecedentelor penale, acesta aflându-se la prima confruntare cu legea penală, împrejurări care în privința inculpatului atenuează răspunderea penală potrivit art.74 lit.a, b pen. aceste circumstanțe conducând în final la aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege potrivit prevederilor art.76 lit.c și e pen. fiind astfel respectate criteriile generale prevăzute de art.72 pen.
Ca urmare, vinovăția inculpatului apelant a fost cu certitudine dovedită, nici una dintre probele aflate la dosarul cauzei nefiind de natură a naște dubii sub acest aspect iar încadrarea juridică a faptelor în urma respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice formulată în cauză de către inculpat cu privire la infracțiunea de înșelăciune și anume din înșelăciune, incriminată de art.215 alin.1,2,3 pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. în infracțiunea de abuz de încredere, incriminată de art.213 alin.1 pen. se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev. și ped. de art.215 alin.1, 2, 3.pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. și art.74 lit.a și c pen. rap. la art.76 lit.c pen. și de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art.290 pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. și art.74 lit.a și c pen. rap. la art.76 lit.e pen. reținându-se în mod corect că în speță sunt incidente dispozițiile art.41 alin.2 pen. referitoare la forma continuată a infracțiunilor, prin prisma modalității de operare comună tuturor actelor, intervalul relativ scurt în care au fost comise infracțiunile, fiecare acțiune comisă prezintă conținutul aceleiași infracțiuni reunite de o rezoluție infracțională unică și totodată în baza art.33 lit.a, art.34 lit.b pen. s-a constatat că acestea sunt în concurs real, așa încât în mod just s-a dispus contopirea pedepselor în ceea ce-l privește pe acest inculpat.
Instanța de fond în mod corect a reținut circumstanțele atenuante în favoarea inculpatului având la bază în primul rând garanțiile reale ce pot conduce la îndreptarea lui având în vedere că este o persoană cu un comportament corespunzător în societate iar prezentele infracțiuni constituie un avertisment pentru ca pe viitor să nu mai revină în câmpul infracțional și implicit a ilicitului penal motiv pentru care în mod just s-a concluzionat că potențialul de îndreptare a acestuia poate atinge pragul maxim de eficiență printr-un tratament sancționator adecvat iar scopul pedepsei poate fi atins cu maximă eficiență prin aplicarea unui tratament sancționator mai blând constând în suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.
Cu privire la susținerea părților civile apelante că se impunea aplicarea unui tratament sancționator mai constând în executarea pedepsei în regim de detenție și nicidecum suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate nu poate fi reținut în cauză având în vedere că în menirea ei pedeapsa trebuie să răspundă unor scopuri atât preventive cât și reeducative iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, astfel încât prin executarea pedepsei legiuitorul urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept cât și față de regulile de conviețuire socială.
În ceea ce privește motivele de apel invocate de inculpat prin apărătorul său desemnat din oficiu constând în "recalificarea" faptei de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3.pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. în infracțiunea de abuz de încredere prev. de art.213 pen. tribunalul, apreciază că în mod just instanța de fond a conchis că cererea formulată nu are suportul juridic necesar admiterii ei motiv pentru care nu se impune schimbarea încadrării juridice din înșelăciune în abuz de încredere și a respins-o ca neîntemeiată. Astfel, atât timp cât în speță inculpatul nu numai că a dispus pe nedrept de bunurile închiriate de la SC SRL și SC SRL cu care avea contracte de închiriere a autoturismelor și doar față de acesta s-ar putea discuta cu privire la incidența prev. art.213 pen. ci inculpatul a prezentat acte false, exercitând manopere de inducere în eroare cu prilejul încheierii contractelor de împrumut față de părțile vătămate, u, și, prima instanță fiind investită sub aspectul infracțiunilor de înșelăciune și fals săvârșite de inculpat. și având subiecți pasivi ai infracțiunilor pe cele patru părți vătămate - persoane fizice și nicidecum societățile SC SRL și SC SRL, față de care inculpatul nu a acționat fraudulos, nu a prezentat acte false cu ocazia încheierii contractelor de închiriere, raportul juridic fiind încheiat pe de o parte de către inculpat și pe de altă parte de, u și, angrenând răspunderea penală și civilă in raport de aceste persoane.
Sub aspectul soluționării laturii civile, tribunalul a reținut că aceasta a fost corect si just soluționată neputându-i-se aduce corective. Astfel, instanța de fond constatând întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale cu privire la existența faptelor ilicite prevăzute de art.998, a admis practic toate pretențiile civile formulate și dovedite de către părțile civile avându-se în vedere întreg ansamblul probator, așa încât, în mod corect și just a ținut seama de prejudiciul cauzat, ca urmare a înscrisurilor falsificate, rezultând fără dubiu că acestea au suferit un prejudiciu. Ba mai mult, având în vedere caracterul ilicit al faptelor comise în mod corect instanța de fond în conformitate cu dispozițiile art.348 pr.pen. rap. la art.14 alin.3 lit.a pr.pen. a dispus desființarea totală a înscrisurilor falsificate și a actelor subsecvente constând în procura specială nr.575/21.09.2005 31-42, contract de împrumut 32, contract vânzare-cumpărare 43, procura specială nr.574/7.10.2005 72 și 93, contract împrumut 96, contract vânzare-cumpărare fila 97
În ceea ce privește apelul declarat în cauză de către numitul A împotriva sentinței penale nr.430/22 mai 2008 pronunțată în dosarul unic nr- al Judecătoriei Cluj -N, tribunalul în temeiul art.379 pct.1 lit."a" pr.pen. l-a respins ca inadmisibil, având în vedere că acesta nu are calitate procesuală în speța de față, el având numai calitatea de martor, calitate în care de fapt a și fost audiat de instanța de fond.(73-80 și 109 dosar fond.
Împotriva acestei decizii și implicit împotriva sentinței penale pronunțate în cauză a declarat recurs în termen legal inculpatul criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de recurs inculpatul, prin apărătorul său a solicitat reducerea pedepsei aplicate ca urmare a acordării unei eficiențe mai mari circumstanțelor atenuante reținute în sarcina sa.
Examinând hotărârea atacată curtea apreciază că recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente.
Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 20.08.2005-15.10. 2005 prin prezentarea unor procuri falsificate potrivit cărora era reprezentantul societăților ce aveau în proprietate autoturismele Solenza cu nr. de înmatriculare -, Cielo Executive cu nr. de înmatriculare - și Skoda cu nr. de înmatriculare - și are dreptul de a garanta sau de a înstrăina aceste autoturisme, deși în realitate nu avea nici o calitate în aceste societăți, lăsând drept garanție autoturismele ce erau de fapt închiriate, a determinat pe părțile vătămate, u, și să-i acorde împrumuturi între 3000-6000 euro.
De asemenea, în baza aceleiași rezoluții infracționale a întocmit în fals în mai multe rânduri procuri prin care se atesta faptul că este împuternicit de societățile în proprietatea cărora se găseau autoturismele precizate mai sus și poate garanta sau vinde aceste autoturisme prezentându-le ulterior părților vătămate pentru a le determina sa îi acorde împrumuturi în euro.
În consecință, în mod corect s-a stabilit în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal respectiv fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului în mod corect au fost reținute circumstanțele atenuante prevăzute de dispozițiile art. 74.Cod Penal Astfel, au fost avute în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite, valoarea prejudiciului cauzat precum și atitudinea și comportamentul inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptelor și se află la prima confruntare cu legea penală, împrejurări care potrivit art. 74 lit. a,b sunt Cod Penal de natură să atenueze răspunderea penală. Raportat la aceste împrejurări, în mod corect s-a apreciat că o pedeapsă de 2 ani închisoare va fi de natură să asigure reeducarea inculpatului astfel că nu se impune acordarea unei eficiențe mai mari circumstanțelor atenuante reținute cu consecința aplicării unei pedepse mai mici.
De asemenea, având în vedere pedeapsa aplicată și împrejurarea că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior s-a apreciat în mod corect că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție astfel că, s-a dispus în mod corect suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 82.
Cod PenalÎn mod corect a fost soluționată și latura civilă a cauzei si s-a dispus măsura confiscării în temeiul art. 118.Cod Penal soluția pronunțată în cauză fiind legală și temeinică și sub acest aspect.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b soluția C.P.P. pronunțată în cauză fiind legală și temeinică, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 189 și 192 alin. 2.p Cod Penal se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul domiciliat în M str.- nr.3, la Cabinetul Jud.Av. jud.S, împotriva deciziei penale nr.89/A din 23.03.2009 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.MB/CA
26.06.2009 - 4 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Delia Purice, Iuliana Moldovan
