Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 410/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR.410/R-MF
Ședința publică din 24 iulie 2008
Curtea constituită din:
Președinte: dr.- - - președinte secție
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 9 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat, care pe avocat, desemnată din oficiu.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Se încuviințează apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat.
Avocat și reprezentantul parchetului precizează că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, apreciind că acesta este fondat, întrucât lipsește motivarea instanței de fond cu privire la menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Precizează că tribunalul trebuia să indice care sunt elementele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului și care subzistă în prezent. Sub acest aspect, încheierea pronunțată este lovită de nulitate.
Pe de altă parte, apreciază că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu mai subzistă, astfel că judecata poate fi continuată și cu el în stare de libertate.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și punerea inculpatului în libertate, urmând a se avea în vedere și de faptul că acesta nu are antecedente penale, că și-a dat seama că a comis o greșeală pe care o regretă.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât a fost motivată de instanța de fond, în sensul că temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului se mențin, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este judecat este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, potrivit art.38513alin.ultim Cod procedură penală, arată că nu a vrut decât să le scape pe cele două femei. Solicită admiterea recursului și judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea din 08.07.2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în baza art.300/1 rap.la art.160/b Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului și respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu formulată de apelantul-inculpat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, lăsarea în libertate prezintă, în continuare, pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind gravitatea infracțiunii săvârșite, a rezonanței sociale a infracțiunii comise, iar pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani.
În sarcina inculpatului se reține că în seara zilei de 31.03.2007 purtând un fes cu găuri pentru tip cagulă pe față și având în mână un cuțit, a amenințat cu acesta pe partea vătămată, cetățeanul pe care l-a deposedat de banii pe care-i avea asupra sa ( 300 lei).
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs în termen legal inculpatul, criticând hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul-recurent susține că hotărârea recurată este lovită de nulitate deoarece este insuficient motivată.
Un alt aspect se referă la netemeinicia hotărârii, inculpatul-recurent solicitând judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă.
În sprijinul acestei afirmații, sunt invocate lipsa antecedentelor penale și regretarea săvârșirii infracțiunii.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin.ultim Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse, în continuare:
Prima critică formulată de recurent este nefondată.
Curtea constată că încheierea supusă recursului este motivată, respectând cerințele minimale impuse de normele juridice.
Motivarea lapidară care poate fi suplinită în recurs nu echivalează cu lipsa motivării.
Aceasta, deoarece, hotărârea primei instanțe cuprinde argumente suficiente care să permită instanței de control verificarea lor, fiind posibilă exercitarea controlului judiciar în recurs.
Câtă vreme, prin considerentele încheierii, s- arătat că menținea arestării preventive este impusă de împrejurarea că subzistă, în continuare, motivele care au determinat luarea acestei măsuri, nu se justifică susținerea că soluția pronunțată prin încheierea respectivă nu ar fi motivată, în sensul prevăzut de art.385/9 alin.1 pct.9 Cod procedură penală.
În mod corect Tribunalul Vâlcea a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului-recurent, măsură preventivă pe care a menținut-
Astfel, din ansamblul probator administrat în cauză, rezultă că sunt probe și indicii temeinice în sensul prevăzut de art.143 Cod procedură penală, potrivit cărora recurentul a săvârșit o faptă penală de natura aceleia reținute în sarcina sa.
Totodată, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, condiții care justifică menținerea măsurii arestării preventive.
În aceste condiții, lăsarea în libertate a inculpatului ar aduce atingere gravă relațiilor și valorilor sociale care formează ordinea publică și, prin urmare, există probe certe potrivit cărora lăsarea în libertate a inculpatului ar prejudicia ordinea publică.
În raport de cele reținute, sunt irelevante lipsa antecedentelor penale și regretarea săvârșirii infracțiunii.
În legătură cu înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă restrictivă de libertate, cerere respinsă de către prima instanță, curtea constată că sub acest aspect, încheierea nu este supusă nici unei căi de atac, în raport de dispozițiile art.141 alin.1 Cod procedură penală, neputând fi analizată cu ocazia judecării recursului.
Constatându-se legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, urmează ca, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, să fie respins ca nefondat, recursul inculpatului care, în baza art,192 alin.2 Cod procedură penală, să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, care vor include și onorariul avocatului din oficiu, care va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - inculpat, împotriva încheierii de ședință din data de 09 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 140 lei din care 40 lei onorariu avocat din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 24 iulie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Pt.dr. în CO, Pt. în CO,
semnează președinte instanță, semnează președinte instanță,
Pt.Grefier în CO,
semnează grefier șef secție,
Red.:
Tehn.
3 ex.
Jud. apel: escu
.
04.08.2008.
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Raluca Elena Șimonescu Diaconu
