Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 410/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 410/R/2008
Ședința publică din 23 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Monica Rodina Livia
JUDECĂTORI: - -
: -
GREFIER: -
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații G, împotriva încheierii penale din 04.06.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații și, aflați în stare de arest, asistați de apărător ales, av., din cadrul Baroului S, inculpații și, aflați în stare de arest, asistați de apărător ales, av., din cadrul Baroului M și inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, toți avocații cu delegații depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpații G, și, întrebați fiind, arată că doresc să dea o declarație în cauză.
S-a procedat la audierea inculpaților, cele declarate fiind consemnate în procesele verbale atașate dosarului cauzei.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe și rejudecând cauza să se dispună, admiterea cererii de revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În susținerea recursului arată că, în motivarea încheierii recurate s-a susținut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive însă fără a se arăta care sunt aceste temeiuri care de fapt nu au existat niciodată. De asemenea, arată că nu există indicii reale de vinovăție, inculpatul nu a cunoscut pe nici unul dintre coinculpați și nu există indicii că ar încerca să se sustragă sau să zădărnicească aflarea adevărului. Totodată, solicită să se rețină că inculpatul este arestat din 3 iulie 2007, fără a exista în cauză probe de vinovăție, arestarea fiind abuzivă și nedreaptă, iar perioada rezonabilă a fost depășită.
Apărătorul inculpaților și solicită în temeiul art. 38515pct.2 lit.d Cod pr.pen. admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza să se constate că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii preventive. S-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpați la data de 4 iulie 2007, în propunerea de arestare făcându-se referire că inculpații au racolat și călăuzit persoane din spațiul exsovietic și că inculpații sunt cercetați în mai multe dosare aflate pe rolul Tribunalului Sălaj, iar instanța cu multă ușurință a admis propunerea de arestare a inculpaților. Apoi măsura arestării preventive a fost prelungită de 5 ori pentru a se audia părți vătămate, martori și efectua confruntări, fără ca acest lucru să se realizeze. În luna octombrie dosarul a ajuns la instanța de fond unde s-a soluționat cererile de abținere a judecătorilor de la secția penală, cauza fiind soluționată de un judecător de la secția comercială care a procedat la audierea inculpaților, părților vătămate și a martorilor cu lipsă de procedură. La termenul de judecată din data de 16 aprilie 2008 instanța a acordat cuvântul tuturor inculpaților, mai puțin inculpatului. Acesta a declarat recurs și s-a invocat nulitatea încheierii, însă excepția a fost respinsă la fel ca și recursul. La termenul de judecată din data de 4 iunie 2008 cu multă ușurință s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, soluția fiind motivată sumar, deși în cauză au fost audiate peste 30 persoane și nici una nu face acuzații incriminatoare la adresa inculpaților pe care îi reprezintă. Chiar dacă pericolul concret pentru ordinea publică ar fi existat la acea dată, apreciază că odată cu trecerea timpului acesta s-a diminuat.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Apărătorul ales al inculpaților și solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii primei instanțe și rejudecând cauza, admiterea cererilor de revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpaților, întrucât temeiurile care au stat determinat arestarea preventivă au încetat și nu există temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii preventive. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Solicită să se rețină că inculpații nu posedă antecedente penale și că întotdeauna s-au pus la dispoziția organelor de urmărire penală, nu s-au sustras și nu au încercat să zădărnicească aflarea adevărului. În acest sens relevantă este atitudinea inculpaților când Tribunalul Sălaja fost sesizată cu propunerea de arestare preventivă a dispus amânarea cauzei de duminică pe pentru ca instanța să studieze dosarul și pentru ca apărătorii să studieze dosarul și să pregătească apărarea. Deși inculpații cunoșteau conținutul propunerii de arestare, aceștia puteau să plece din țară, în intervalul de 3 zile, însă au preferat să se prezinte la instanță.
De asemenea, arată că peste câteva zile va fi un an de când s-a luat măsura arestării preventive față de inculpați, durata rezonabilă a arestării fiind cu mult depășită, sens în care face trimitere la practica Curții de APEL CLUJ și CEDO.
Mai arată că legiuitorul nu a hotărât să condamnare nesinceritatea inculpatului, precum și faptul că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților nu sunt infracțiuni de pericol comise cu violență și care să pună în pericol viața unei persoane. Mai mult, în cauză au fost audiați mai mulți martorii care au revenit asupra declaraților date în faza de urmărire penală, motivând că în timpul audierii în fața procurorului, au fost exercitate acte de violență asupra lor de către un "mascat".
De asemenea, face referire la modul de desfășurare a ședinței de judecată la instanța de fond, la supravegherea strictă la care au fost supuși inculpații, supraveghere pe care o consideră nejustificată, precum și la atitudinea necorespunzătoare a procurorului de ședință care a spus martorului A "nu răspunzi întrebărilor adresate de avocatul ".
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea încheierii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, arătând că probele administrate în cauză nu au dus la modificarea temeiurilor care au stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive și nu au apărut elemente noi care să justifice revocarea măsurii arestării preventive. Mai arată că, situația inculpaților este clară, fiind vorba de o rețea de trafic de persoane, faptele sunt grave, inculpații prin activitatea lor au tulburat ordinea publică a mai multor state, numărul de victime este mare (50 victime), faptele au fost săvârșite prin metode elaborate și pe o durată îndelungată de timp și apreciază că limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților permit menținerea în continuare a măsurii arestării preventive. De asemenea, susține că termenul rezonabil ține și de gravitatea faptelor și numărul persoanelor vătămate.
Apărătorul ales al inculpaților și, în replică, arată că încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată este greșită, iar durata rezonabilă ține de durată și nu de altceva.
Inculpatul G, și, având cuvântul, pe rând solicită să fie cercetați în stare de libertate pentru motivele arătate în declarațiile date azi.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr din data de 4.06.2008 a Tribunalului Sălaj în baza art.160 alin.3 și art.3002Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților: ( fiul lui și, născut la 23.07.1981 în jud.S, domiciliat în Șimleu S-.6 etaj 3.17 jud.S CNP - ), G ( fiul lui și, născut la 18.04.1979 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Cehei nr.71 jud.S, CNP -), (fiul lui și, născut la 28.08.1974 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Cehei nr.71 jud.S CNP - (fiul lui și, născut la 10.11.1971 în O jud.B, domiciliat în Șimleu S-.11.14 jud.S) (fiul lui și, născut la 3.10.1988 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Șimleu S-.7 etaj 1.10 jud.S CNP -), (fiul lui și, născut la 18.04.1988 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Marca nr.248 jud.S, CNP -)și (fiul lui și, născut la data de 24 12 1963 în municipiul A, județul A,. în loc nr. 381,județul A) precum și măsura de a nu părăsi localitatea față de inculpații: ( fiul lui și, născut la 7.12.1982 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Șimleu S,- --3 etaj 4.16 jud.S CNP - și ( fiul lui și, născut la 6.09.1975 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Cehei nr.63/A jud.
S-au respins cererile de revocare a măsurii preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara a inculpaților, G, și, precum și cererea de disjungere a acestuia din urmă precum și cererile de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului și de revocare a măsurii de a nu părăsi localitatea a inculpaților și.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Sălaj au fost trimiși în judecată -, -G, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003, art.2 din OUG nr.112/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, iar inculpatul și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.25 Cod penal raportat la art.208 alin.1 Cod penal combinat cu art.209 alin.2 lit.b cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, precum și inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.293 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. art.7 din Legea nr.39/2003, art.2 din G nr.112/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. Au fost trimiși de asemenea în judecată inculpații, și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003 și art.2 din OUG nr.112/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în stare de libertate.
Prin încheierea penală nr.21/C din 3.07.2007 a Tribunalului Sălajs -a dispus arestarea preventivă a inculpați lor, G, pe o perioadă de 29 de zile până la data de 31.07.2007, ora 18,25 iar față de inculpatul a fost luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o perioadă de 30 de zile până la 31.07.2007, ora 18,25.
Prin încheierea penală nr.63/R/2007 a Curții de APEL CLUJ au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații, G, împotriva încheierii nr.21/C/2007 a Tribunalului Sălaj. Prin aceeași încheiere au fost admise recursurile inculpaților și, față de aceștia luându-se măsura preventivă de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o durată de 30 de zile până la 8.08.2007.
Prin încheierea penală nr.22/C/2007 a Tribunalului Sălajs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile până la 2.08.2007, ora 13,30. Față de acest inculpat în cauză s-a luat măsura arestării preventive având în vedere că inculpatul și-a continuat activitatea infracțională și după ce prin sentința penală nr.120/2004 a Tribunalului Sălajafostcondamnat la 2 ani și 6 luni închisoare pentru fapte similare. Inculpatul s-a sustras de la executarea pedepsei până în luna mai 2007 când afostgăsit de poliție, persistând în activitatea infracțională săvârșind fapte similare celor pentru care a maifostcondamnat și sustragerea acestuia de la executarea pedepsei timp îndelungat.
Prin decizia penală nr.66/R/2007 a Curții de APEL CLUJafostrespins ca tardiv recursul declarat de inculpatul.
Ulterior s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților aflați în stare de arest preventiv și măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pentru inculpații față de care s-a luat această măsură. (Încheierea penală nr.27/C/26.07.2007 a Tribunalului Sălaj, Încheierea penală nr.31/C/22.08.2007, încheierea penală nr.38/C/21.09.2007) recursurile față de aceste încheieri fiind respinse.
Prin încheierea penală din 23.10.2007 a Tribunalului Sălaj, în baza art.3001Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, G, și precum și măsura de a nu părăsi loca1itatea de domiciliu față de inculpații, - și.
Prin Decizia penală nr.647/R/2007 a Curtii de APEL CLUJs -au respins ca nefondate recursurile declarate de inculpați impotriva Încheierii penale din 23.11.2007 a Tribunalului Sălaj.
Prin încheierea penală din 5 decembrie 2007 Tribunalului Sălaj, în baza art.160 alin.3 și art.3002Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, G, și precum și măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de inculpații, - și.
Prin Decizia penală nr. 762/R/2007 a Curții de APEL CLUJs -au respins ca nefondate recursurile declarate de inculpații G, și, împotriva încheierii p na1e din 05.12.2007 prin. care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive.
Prin încheierea penală din 09 01 2008 Tribunalului Sălajs -a dispus,în baza disp.art 145 alin.3 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura arestării preventive a inculpatului -, iar prin Decizia penală nr.72/P/R/2008 a Curții de APEL CLUJ, s-a respins ca nefondat recursul declarat de către acesta împotriva încheierii penale din 09 01 2008.
Prin Decizia penală nr.184/R/2008 a Curții de APEL CLUJs -au respins recursurile declarate de inculpații, G, și, împotriva încheierii penale din 27 02 2008 prin care s-a menținut măsura arestării preventive și respectiv măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Prin încheierea penală din 27 februarie 2008 Tribunalului Sălajs -a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpați lor precum și măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu fată de inculpații și iar prin încheierea penală din 16 aprilie 2008, de asemenea, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, G, și și măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de inculpații și.
Din probele existente la dosar a rezultat că și în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și aceste temeiuri impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, G, și și măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de inculpații și. Aceasta întrucât s-a apreciat la prelungirea arestării preventive a inculpaților că sunt îndeplinit prev.art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, neputând fi astfel susținută ideea că temeiurile pentru care a fost luată măsura nu mai subzistă.
Temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive a unora din inculpați și măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de alții s-a reținut că subzistă pentru aceleași motive prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina lor, condiții care între timp nu s-au putut schimba, infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată fiind aceleași ca și pentru care s-a luat măsura arestării preventive, neschimbându-se elementele constitutive ale acesteia pe parcursul urmăririi penale pentru a fi în prezența unei alte infracțiuni, iar pericolul acestor in fracțiuni este același.
In aceste condiții cererea apărătorilor inculpaților arestați, G, și pentru revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura de a nu părăsi țara, precum și cererile apărătorilor inculpați lor și, pentru revocarea în întregime a măsurii de a nu părăsi localitatea de domiciliu, sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește cererea apărătorului inculpatului, care arată că inculpatul se află în executarea unei pedepse privative de libertate, astfel că nu se impune menținerea măsurii arestului preventiv, instanța a reținut că, inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.120/15.09.2004 a Tribunalului Sălaj pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane la pedeapsa de 2 ani și 6 luni cu executare, pedeapsă ce a rămas definitivă prin decizia penală nr.2571/18.04.2005 a
Mandatul pentru executarea acestei pedepse a fost emis la 29.04.2005 și a fost pus în executare în doar la 8 mai 2007, datorită faptului că inculpatul s-a sustras de la executarea pedepsei.
Chiar dacă inculpatul se află în executarea unei alte pedepse, față de acesta se poate lua măsura arestării preventive în altă cauză dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 136, 146, și 148 lit.f Cod procedură penală neputându-se susține că lipsește condiția pericolului social concret. Aceasta pentru că instanța nu are date certe și nu poate face supoziții cu privire la data când inculpatul urmează pentru diferite motive să fie liberat de sub efectele mandatului de executare a pedepsei închisorii. În acest sens s-a pronunțat - Secția penală prin decizia nr. 3410/31 mai 2005.
Așadar și față de inculpatul -, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită fiind închisoarea mai mare de 4 ani și s-a apreciat că este îndeplinită și a doua cerință, faptele săvârșite prezentând o gravitate deosebită iar pericolul social apreciat la persoana inculpatului își păstrează un rol primordial.
Cererea inculpatului de a se disjunge cauza în ceea ce privește faptele sale, urmează a fi respinsă având în vedere împrejurarea că faptele acestuia sunt în strânsă legătură cu faptele celorlalți inculpați trimiși în judecată în prezentul dosar.
Față de cele arătate mai sus, în baza art.160 alin.3 și art.3002Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților: ( fiul lui și, născut la 23.07.1981 în jud.S, domiciliat în Șimleu S-.6 etaj 3.17 jud.S CNP - ), G ( fiul lui și, născut la 18.04.1979 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Cehei nr.71 jud.S, CNP -), (fiul lui și, născut la 28.08.1974 în
Șimleu S jud.S, domiciliat în Cehei nr.71 jud.S CNP - (fiul lui și, născut la 10.11.1971 în O jud.B, domiciliat în Șimleu S-.11.14 jud.S) (fiul lui și, născut la 3.10.1988 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Șimleu S-.7 etaj 1.10 jud.S CNP -), (fiul lui și, născut la 18.04.1988 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Marca nr.248 jud.S, CNP -)și (fiul lui și, născut la data de 24 12 1963 în municipiul A, județul A,. în loc nr. 381,județul A) precum și măsura de a nu părăsi localitatea față de inculpații: ( fiul lui și, născut la 7.12.1982 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Șimleu S,- --3 etaj 4.16 jud.S CNP - și ( fiul lui și, născut la 6.09.1975 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Cehei nr.63/A jud.
De asemenea, s-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara a inculpaților, G, și, precum și cererea de disjungere a acestuia din urmă precum și cererile de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului și de revocare a măsurii de a nu părăsi localitatea a inculpaților și.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs în termen legal inculpații G, fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 23 iunie 2008 inculpații recurenți au solicitat admiterea recursurilor cu consecința judecării lor în stare de libertate, invocând motive de ordin personal, arătând că apreciază că la dosarul cauzei nu există probe care să le dovedească vinovăția și invocând faptul că arestarea lor ar depăși o durată rezonabilă.
Astfel inculpatul a arătat că instanța de fond nu a indicat temeiurile care au determinat arestarea si care ar subzista, in opinia sa aceste temeiuri neexistând niciodată. Consideră că nu există indicii reale de vinovăție, nu i-a cunoscut pe nici unul dintre coinculpați și nu există indicii că ar încerca să se sustragă sau să zădărnicească aflarea adevărului, iar perioada rezonabilă a arestării preventive a fost depășită.
Inculpații și au solicitat să se constate că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii preventive. Consideră că menținerea măsurii arestării preventive a fost motivată sumar, arată că în cauză au fost audiate peste 30 de persoane și nici una nu face acuzații incriminatoare la adresa inculpaților. Chiar dacă pericolul concret pentru ordinea publică ar fi existat la data luării măsurii arestului preventiv, apreciază că odată cu trecerea timpului acesta s-a diminuat.
În subsidiar au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Inculpații și au solicitat admiterea recursurilor, admiterea cererilor de revocare a măsurii arestării preventive, cu consecința punerii lor de îndată în libertate, întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat și nu există temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii preventive. În subsidiar au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Au învederat că nu posedă antecedente penale și că au fost la dispoziția organelor de urmărire penală, nu s-au sustras și nu au încercat să zădărnicească aflarea adevărului. De asemenea au arătat că în curând va fi un an de când s-a luat măsura arestării preventive durata rezonabilă a arestării fiind cu mult depășită. Mai mulți martori audiați de instanță au revenit asupra declaraților date în faza de urmărire penală.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 pr.pen. curtea constată că recursurile inculpaților nu sunt fondate și vor fi respinse, pentru considerentele care urmează a fi expuse în continuare.
Astfel, față de inculpații recurenți G, și măsura arestului preventiv s-a luat prin încheierea penală nr.21/C/3.07.2007 a Tribunalului Sălaj, pe o durată de 29 de zile, ca temei al arestării fiind reținute prevederile art.148 lit.f pr.pen.
Față de inculpatul recurent măsura arestului preventiv s-a luat prin încheierea penală nr.40/C/27.09.2007 a Tribunalului Sălaj, ca temei al arestării fiind reținute aceleași prevederi ale art.148 lit.f pr.pen.
Măsura arestării preventive a fost prelungită periodic în cursul urmăririi penale, apoi menținută în cursul judecății, inculpații uzând de drepturile procesuale, inclusiv de acela de a ataca hotărârile menționate, recursurile declarate de aceștia fiind respinse de instanțele de control judiciar.
Inculpații recurenți G, și au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003, art.2 din OUG nr.112/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în sarcina inculpatului s-a reținut și săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.25 Cod penal raportat la art.208 alin.1 Cod penal combinat cu art.209 alin.2 lit.b cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, iar în sarcina inculpatului a fost reținută și săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.293 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Curtea constată că probele administrate până în prezent în cauză fac rezonabilă presupunerea că inculpații ar putea fi autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.
Simpla împrejurare că unii dintre martorii audiați în fața instanței și-au schimbat depozițiile date în cursul urmăririi penale nu echivalează cu schimbarea temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpaților ori cu încetarea existenței acestor temeiuri, acestea fiind aspecte ce urmează a fi analizate de instanța de fond cu ocazia pronunțării unei hotărâri asupra fondului cauzei, ocazie în care vor fi avute în vedere ansamblul probelor administrate, și nu doar câteva declarații de martor care ar putea fi favorabile inculpaților.
De asemenea celelalte situații de ordin personal invocate de inculpați în recurs, cum ar fi situația unor membri ai familiilor lor, nu sunt de natură a schimba temeiul prev.de art.148 lit.f pr.pen. la stabilirea existenței ori inexistenței acestuia ținându-se seama de persoana inculpaților, atitudinea acestora în fața organelor judiciare și de natura și gravitatea faptelor ce li se impută.
Împrejurările de ordin personal invocate de inculpați urmează de asemenea a fi avute în vedere cu ocazia soluționării fondului cauzei.
Curtea constată că temeiul prev.de art.148 lit.f pr.pen. avut în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive subzistă, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de care sunt acuzați inculpații recurenți fiind mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea lor în libertate continuă să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, pericol rezultat din gravitatea faptelor presupus a fi comise de aceștia, din amploarea lor, numărul mare de părți vătămate precum și din starea de insecuritate pentru comunitatea în care se presupune că au acționat inculpații în situația în care aceștia s-ar afla în libertate.
Susținerea inculpaților că durata arestului preventiv nu ar fi una rezonabilă nu poate fi primită.
Inculpații recurenți G, și sunt arestați de circa 1 an de zile, măsura arestului preventiv fiind luată la data de3.07.2007, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul, arestarea lui preventivă durează de circa 9 luni de zile, măsura arestării preventive a acestui inculpat fiind luată la data de 27.09.2007.
Asemenea durate ale măsurii arestului preventiv într-o cauză complexă, cu acuzații foarte grave aduse inculpaților, se înscriu în limitele obișnuite, normale de privare de libertate.
Ca urmare, pentru considerentele mai sus prezentate, constatând că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G, și, toi aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 4 iunie 2008 Tribunalului Sălaj.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 40 lei ca onorariu pentru apărător din oficiu, sumă ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin.2 pr.pen. vor fi obligați inculpații G, să plătească în favoarea statului suma de câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
De asemenea urmează a fi obligat și inculpatul la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 40 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției în favoarea av..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații G, aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr.din 4 iunie 2008 Tribunalului Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpații G, să plătească în favoarea statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpatul la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției în favoarea av..
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Aflată în CO, semnează Aflată în CO, semnează
președinte secție grefier-șef secție
Red./
3.07.2008 - 3 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Monica Rodina Livia
