Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 430/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 430/
Ședința publică de la 28 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Avram
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 3: Mița Mârza
Grefier- - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - - Procuror -Secție Judiciară din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului penal promovat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 10.07.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat în stare de arest asistat de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că acesta este primul termen de judecată.
procesuali arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului, potrivit dispozițiilor art.38513Cod procedură penală.
Avocat precizează că recursul de față vizează nelegalitatea hotărârii prin care s-a menținut măsura arestării preventive a recurentului inculpat; astfel, instanța de fond a menținut această măsură apreciind că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa și că sunt incidente temeiurile prevăzute de dispozițiile art.148 lit.a,d, și f Cod procedură penală, respectiv: inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală,a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Recursul promovat de inculpat este fondat pentru considerentele pe care le va expune:
Cu privire la temeiul prevăzut de art.148 lit.a Cod procedură penală reținut de instanța de fond în sensul că inculpatul s-ar fi sustras de la urmărirea penală, acesta nu este dovedit.Instanța de fond a făcut trimitere la procesele verbale de căutare aflate la dosar, ori aceste procese-verbale sunt întocmite după ce inculpatul plecase în Italia la muncă, unde lucra cu forme legale,pentru că nicio autoritate judiciară nu i-a cerut acestuia să nu părăsească localitatea sau țara, nu i s-a adus la cunoștință că urma să se desfășoare activitate judecătorească față de el așa încât nu avea pentru ce să se sustragă. De altfel nimeni nu-l indică pe inculpat că ar fi lovit pe partea vătămată cu excepția celor doi coinculpați care au înțeles să declare în această manieră la sfatul avocaților lor, având în vedere că inculpatul nu se afla în țară.
Cu privire la cel de-al doilea temei - art.148 lit.d Cod procedură penală - nici acesta nu-și găsește aplicarea în cauza de față întrucât inculpatul, într-adevăr fost condamnat anterior, dar pedeapsa este definitivă și executată.
Referitor la dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală ce prevăd că "există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică"precizează că alături de inculpat au fost trimise în judecată alte 7 persoane pentru comiterea aceleiași infracțiuni. Aceste 7 persoane au fost liberate ca urmare a admiterii recursurilor de către Curtea de APEL GALAȚI prin încheierea de ședință din 7.02.2007 prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Inculpatul a fost propus pentru arestare după înlocuirea măsurii arestării preventive dispusă față de cei 7 inculpați cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Singurul motiv ce a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a fost acela că s-a presupus că inculpatul s-a sustras urmăririi penale.
Instanța de fond a făcut referire la declarațiile martorilor audiați în cauză ori niciunul dintre acești martori nu face referire la inculpatul și nici măcar partea vătămată nu-l cunoaște pe acesta.
Față de această faptă inculpatul apare ca fiind recidivist dar solicită a se verifica rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea în judecară a celor 7 inculpați pentru a se vedea că unul dintre aceștia, pe nume, are o situație similară cu cea a inculpatului și cu toate acestea este cercetat în stare de libertate.
Având în vedere dispozițiile exprese în sensul că în fața legii toți cetățenii sunt egali solicită ca și să beneficieze de același tratament ca și ceilalți 7 inculpați.
Cum judecata acestei cauze este suspendată pentru soluționarea unei excepții de neconstituționalitate la acest moment nu-și găsește utilitatea menținerea măsurii arestării preventive.
Solicită admiterea recursului și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază recursul de față nefondat, încheierea Tribunalului Galați fiind legală și temeinică; instanța de fond a dispus în mod legal menținerea măsurii arestării preventive raportat la dispozițiile art.3002, art.143 și art.148 Cod procedură penală, soluția întemeindu-se pe o evaluare corectă a probatoriului administrat la urmărirea penală și în faza cercetării judecătorești din care rezultă presupunerea rezonabilă a săvârșirii faptei de care inculpatul este acuzat
Aspectele invocate la acest termen au fost invocate și la un termen anterior în cadrul unui recurs în care au fost enumerate aceleași critici iar Tribunalul a motivat fiecare critică în parte.
Solicită respingerea recursului și obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Recurentul-inculpat, având cuvântul precizează că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său, are cunoștință de cele întâmplate dar nu s-a sustras urmăririi penale. După ce a fost liberat, a plecat la muncă în Italia, lucru ce îl poate dovedi cu vizele din pașaport; precizează că deși se face vorbire într-un proces verbal că mama sa a indicat că el s-ar fi sustras urmăririi penale plecând în Italia, poate prezenta la dosar copie a certificatului de deces din care rezultă că mama sa e decedată încă din anul 2000. Arată că nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului,constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 10.07.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galația dispus, în temeiul art.3002, în referire la art.160 alin.1 și 3 din Codul d procedură penală, menținerea arestării preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că măsura arestării preventive inculpatului a fost luată în mod legal și că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs,inculpatul,prin apărătorul ales a susținut că nu subzistă niciunul dintre temeiurile prevăzute de art.148 alin.1 lit.a,d și f din Codul d e procedură penală, care au fost avute în vederea la luarea măsurii arestării preventive.
De asemenea, a susținut că nu există indicii temeinice privind vinovăția sa și că, pentru egalitate de tratament juridic cu ceilalți participanți la săvârșirea infracțiunii, s-ar impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de nu părăsi țara.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 24/P/19.03.2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați,pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art.20 cu referire la art.174 alin. 1 raportat la art.175 alin. 1 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a și art.37 lit.a Cod penal,constând în aceea că în noaptea de 27/28.01.2007,împreună cu alți 6 inculpați,în baza unei înțelegeri prealabile, s-au deplasat în discoteca " și " din comuna, fiind înarmați cu obiecte contondente și au aplicat părții vătămate lovituri repetate, preponderent în zona capului,cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața.
Împotriva inculpatului s-a luat, în cursul urmăririi penale, în lipsă,măsura arestării preventive, în temeiul art.143 alin.1 combinat cu art.148 alin.1 lit.a,d și f din Codul d e procedură penală reținându-se că sunt indicii temeinice în sensul că acesta a săvârșit fapta pentru care este cercetat, că pedeapsa prevăzută de lege pentru această faptă este mai mare de 4 ani închisoare, că inculpatul a fugit pentru a se sustrage urmăririi penale și că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive a inculpatului fost pusă în executare prin încheierea din 29.05.2008 a Tribunalului Galați,în urma extrădării acestuia din Italia, în baza mandatului european de arestare
Examinând cauza în raport cu criticile formulate de inculpat prin motivele de recurs, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut că subzistă temeiurile prevăzute de art.143 și de art.148 alin.1 lit. și din Codul d e procedură penală, care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Astfel, din probele administrate până în acest moment, respectiv din declarațiile părții vătămate,rapoartele de investigații,declarațiile martorilor,Teni, HG,declarațiile coinculpaților,planșele foto și raportul de constatare în revenire la formular, rezultă presupunerea rezonabilă, în sensul art.681raportat la art.143 alin.1 din Codul d procedură penală, că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată.
Din actele de căutare aflate în dosarul de urmărire penală ( filele 291-208) rezultă că inculpatul a părăsit domiciliul încă din ziua de 28.01.2007, a doua zi după săvârșirea faptei, când ceilalți participanți au fost identificați și reținuți.De asemenea, din actele aflate la dosar rezultă că inculpatul a fost depistat pe teritoriul Italiei și arestat la data de 26.03.2008, în baza mandatului european emis în prezenta cauză, astfel că în mod corect s-a reținut că acesta s-a sustras urmăririi penale aflându-se în situația prevăzută de art.148 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală.
Având în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunii presupus a fi săvârșită de inculpat, natura și importanța valorilor sociale lezate, rezonanța negativă a unor astfel de fapte în rândul comunității și nu în ultimul rând împrejurarea că inculpatul persistă în conduita antisocială - săvârșind infracțiunea dedusă judecății după ce a mai fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare, prin sentința penală nr. 84/2000 a Tribunalului Vrancea - în mod corect prima instanță a considerat că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că este în continuare incidentă și situația prevăzută de art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, care a fost avută în vedere la luarea măsurii.
În ce privește cazul prevăzut de art.148 alin.1 lit. din Codul d procedură penală Curtea apreciază că acesta a fost în mod greșit reținut ca temei al arestării preventive, deoarece din actele dosarului nu rezultă că, după săvârșirea infracțiunii care face obiectul prezentei cauze, inculpatul ar fi săvârșit cu intenție o nouă infracțiune.
Deși critica formulată de inculpat prin motivele de recurs apare, sub acest aspect, ca întemeiată, nu se justifică revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive în condițiile în care,așa cum s-a arătat subzistă temeiurile prevăzute de art.148 alin.1 lit.a și f Cod procedură penală, care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Totodată, Curtea consideră că nu este întemeiat nici motivul de recurs invocat de inculpat, în sensul că s-ar impune punerea sa în libertate, pentru egalitate de tratament cu ceilalți inculpați.
În condițiile în care inculpatul are antecedente penale și, spre deosebire de ceilalți inculpați, s-a sustras urmăririi penale și judecății, în mod corect prima instanță a considerat că el se află într-o situație diferită față de ceilalți inculpați, astfel că nu poate invoca egalitatea de tratament juridic cu aceștia.
În consecință, criticile formulate de inculpat prin motivele de recurs sunt neîntemeiate.
Întrucât nici după examinarea din oficiu a încheierii recurate, sub toate aspectele, nu se constată motive de natură să atragă casarea acesteia urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul, conform disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 21.09.1976 în G, domiciliat în comuna, sat, județ G, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință din data de 10.07.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr-.
Obligă recurentul la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.07.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.-
Tehnored./ 2 ex/ 29.07.2008
Jud.fond-
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Constantin Cârcotă, Mița Mârza
