Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 454/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 454/2009
Ședința publică din 23 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
Judecător - -
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat inculpatul împotriva încheierii penale din 20.07.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care inculpatul declară că a recunoscut fapta și că solicită judecarea sa în stare de libertate.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desenat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, solicită admiterea recursului, desființarea încheierii atacate și punerea în libertate a inculpatului, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea acestuia nu mai subzistă și nu s-au ivit temeiuri noi care să justifice menținerea inculpatului în stare de arest. Raportat la pericolul social concret, învederează instanței faptul că inculpatul poate fi judecat în stare de libertate fără a se impieta aflarea adevărului. Arată că din ansamblul probator administrat nu rezultă vinovăția inculpatului. Precizează că inculpatul se afla în stare de ebrietate la momentul incidentului, incident care s-a declanșat spontan, inculpatul încercând doar să se apere de partea vătămată. Arată că declarațiile inculpatului, confirmate de martora - și certificatul medico-legal aflat la fila 52 din dosarul de urmărire penală, confirmă faptul că la momentul incidentului acesta se afla în stare de legitimă apărare. Solicită instanței să aibă în vedere atitudinea sinceră a inculpatului și vârsta acestuia. Pentru aceste motive solicită în principal admiterea recursului și punerea inculpatului în libertate, iar în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile prevăzute de art. 145 Cod procedură penală, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca temeinică și legală, apreciind că în cauză nu au intervenit elemente noi care să impună lăsarea în libertate a inculpatului, menținerea inculpatului în stare de arest fiind impusă în vederea depunerii la dosar a unor acte. Cu privire la solicitarea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, solicită respingerea acesteia, dat fiind natura faptei și pericolul social al acesteia.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea penală din 20.07.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- 22.04.2009 s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului în baza art. 300/2 alin. 3 Cod pr. pen. rap. la art. 160 al. 2 și art. 148 lit. f Cod pr. pen.
În motivare instanța a reținut că prin încheierea din 02.04.2009 pronunțată de Tribunalul Albas -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, începând cu data de 02.04.2009 și până la data de 30.04.2009.
Prin rechizitoriul nr. 416/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Albaa fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și port ilegal de armă albă în public prev. de art. 1/1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Inculpatul este acuzat de faptul că la data de 30.03.2009 a purtat în public fără drept un briceag cu care i-a aplicat părții vătămate o lovitură în zona abdominală, cauzându-i leziuni ce au necesitat internare medicală și intervenție chirurgicală de urgență și care i-a pus viața în pericol.
Instanța a apreciat că se impune menținerea stării de arest a inculpatului, având în vedere că, pe de o parte, există indicii temeinice conform art. 68/1 Cod pr. pen. că cel în cauză a comis faptele pentru care este acuzat, iar, pe de altă part, legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat.
Totodată lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret atât pentru comunitatea locală din satul, în special, cât și pentru ordinea publică, în general, raportat la faptul că persoane cercetate pentru infracțiuni de o gravitate extremă ar fi cercetate în stare de libertate.
Instanța a mai reținut că inculpatul a suferit anterior alte 5 condamnări, fiind recidivist, astfel că gradul pe pericol pentru ordinea publică în ipoteza lăsării în libertate ar fi unul extrem.
Recunoașterea de către inculpat a faptelor comise nu pot duce prin ele însele la revocarea măsurii arestării preventive în caz contrar această măsură ar fi lipsită de eficacitate. Starea de provocare invocată de inculpat, precum și schimbarea încadrării juridice vor fi apreciate de instanță odată cu pronunțarea asupra fondului cauzei, însă la acest moment instanța a analizat indiciile temeinice privind comiterea unei infracțiuni grave și gradul de pericol pentru ordinea publică în ipoteza lăsării în libertate, condiții care sunt îndeplinite în cauză.
Împotriva hotărârii a declarat recurs, nemotivat în scris inculpatul.
În susținerea orală a motivelor de recurs recurentul inculpat, personal și prin apărătorul legal a solicitat admiterea recursului, desființarea încheierii atacate și punerea în libertate a inculpatului, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea acestuia nu mai subzistă și nu s-au ivit temeiuri noi care să justifice menținerea inculpatului în stare de arest, că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, este tânăr și a recunoscut fapta.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărâri atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, în conformitate cu disp. art. 385/6 alin. 3 Cod pr. pen. Curtea de Apel constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoarea, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.
Potrivit art. 300/2 Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160/b din același cod.
Așadar, în cursul soluționării unei cauze de natură penală, în care inculpatul se află în stare de arest preventiv, instanța are obligația de a verifica periodic, prin prisma dispozițiilor art. 160/b alin.1 din Codul d e procedură penală, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive dispuse în cauza respectivă față de inculpat.
În speță, recurentul inculpat inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat, constând în aceea că la data de 30.03.2009 a purtat în public fără drept un briceag cu care i-a aplicat părții vătămate o lovitură în zona abdominală, cauzându-i leziuni ce au necesitat internare medicală și intervenție chirurgicală de urgență și care i-a pus viața în pericol, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și port ilegal de armă albă în public prev. de art. 1/1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Susținerile inculpatului că în cauză sunt întrunite exigențele dispozițiilor art. 160/b din Codul d e procedură penală, respectiv, arestarea este nelegală întrucât au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive, neexistând probe certe de vinovăție și probe certe că lăsarea în libertate a recurentului inculpat prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, nu pot fi însușite de către instanța de recurs.
Curtea remarcă dintr-un început că ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului recurent a avut loc la data de 25 mai 2009, când instanța de fond a dispus în baza art. 300/2 și art. 160/b) Cod procedură penală menținerea măsura arestării preventive a inculpatului recurent.
De la această dată în cauză nu au intervenit elemente noi care să atragă incidența vreunui caz dintre cele prevăzute de art. 160/b alin. 2 din Codul d e procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din Convenția (europeană) a drepturilor omului (denumită în continuare CEDO) și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Aspectele reținute de către instanța de fond în încheierea de ședință pronunțată, cum că în actualul stadiu procesual inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică și că subzistă în continuare temeiurile care au determinat arestarea inițială și care impun în continuare privarea de libertate, sunt însușite de către Curtea de Apel, deoarece ele au fundamentare faptică în probatoriul cauzei și corespund dispozițiilor legale în materia menținerii stării de arest preventiv a inculpatului.
Curtea de apel reține că infracțiunea pentru care recurentul inculpat a fost trimis în judecată prezintă o gravitate deosebită de mare, fapta de care este acuzat având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate.
Curtea are a aminti că în actualul stadiu procesual judecătorul este chemat doar să stabilească dacă există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penal, dacă este incident vreunul dintre cazurile de arestare (art. 148 Cod proc. penală ) și dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive ( art. 300/2, 160/b Cod proc. penală ).
Așa fiind, în raport de obiectul cauzei - verificarea, din oficiu, a legalității și temeiniciei arestării preventive, judecătorul nu are competența de a stabilii vinovăția sau nevinovăția inculpatului, astfel că aceste susțineri urmează a fi învederate judecătorul de fond, singurul competent a se pronunța asupra acestui aspect.
Nici susținerea că, în speță, lăsarea inculpatului în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică nu poate fi primită, cazul prev. de art.148 lit.f) Cod procedură penală continuă să subziste.
Pericolul concret pentru ordinea publică poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese, fie dintr-un pericol social concret deosebit de ridicat al faptei, fie din circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, raportat la natura infracțiunii imputate inculpatului, respectiv infracțiunea cea mai gravă care aduce atingere vieții persoanei, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că s-a comis fapta, duc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat, că într-o practică constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu se justifică privarea de libertate a unei persoane doar pe baza prezumției dată de gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul și pe baza unui pericol ipotetic de a se sustrage urmăririi penale sau de a săvârși o altă infracțiune. Însă, tot la fel de adevărat este că aceeași curte a decis în mod constant că dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție, față de regula respectării libertății individuale fixată de Convenție,menținerea în detenție a unui acuzat este legitimă (, 26 ianuarie 1993, c/, 13 iulie 1996, der Tang c/, 6 noiembrie 2003, Pantano c/ Italie), așa cum este cazul în speță.
Mai mult decât atât, Curtea de Apel observă că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol pentru ordinea publică, aspect care rezultă nu numai din acuzația gravă ce se aduce inculpatului, cât și din împrejurarea că inculpatul prezintă antecedente penale, ceea ce face ca riscul recidivei să fie actual.
În ce privește susținerile recurentului inculpat referitoare la recunoașterea faptei și la datele ce caracterizează persoana acestuia, este tânăr, este de arătat că acestea nu au nicio relevanță în actualul stadiu procesual, acestea urmând a fi reținute eventual de instanța de fond ca circumstanțe atenuante judiciare în eventualitatea unei condamnări.
Analizând măsura arestării preventive a inculpatului și din perspectiva dispozițiilor art. 5 paragraf 1 lit. c) din Convenție, Curtea de Apel constată că sunt îndeplinite exigențele acestui text de lege, arestarea inculpatului până la acest moment procesual fiind legitimă.
Pentru aceleași considerente nu este justificată nici cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În consecință, Curtea de Apel, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 22.04.2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. inculpatul va fi obligat la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat inculpatul împotriva încheierii penale din 20.07.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.07.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
CONCEDIU -
semnează președintele completului
Judecător - - -
Grefier,
Red. / Tehnored.
2 ex./28.07.2009
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Oana Maria Călian
