Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 453/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 453/2009
Ședința publică din 23 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
Judecător - -
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii penale din 16 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care inculpatul solicită judecarea sa în stare de libertate și arată că a recunoscut săvârșirea faptei și că o regretă.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea stării de arest a inculpatului, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Arată că inculpatul a recunoscut fapta și că termenul de luare a măsurii arestării preventive este unul rezonabil.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, având în vedere că nu au intervenit elemente noi care să justifice revocarea măsurii, precum și faptul că împotriva inculpatului s-a pronunțat o hotărâre de condamnare cu executarea pedepsei în regim de detenție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea penală din data de 16.07.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr.1990/243/209 s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului în baza dispozițiilor art.160/b și art.300/2
C.P.P.În motivare instanța a reținut că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri se mențin în continuare, fără ca în speță să fi intervenit modificări care să impună punerea în libertate a inculpatului.
Cu privire la durata arestării preventive s-a arătat că aceasta este rezonabilă, în accepțiunea art. 5 CEDO, raportat la complexitatea cauzei și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, care rezultă din probele deja administrate în cauză.
De altfel, hotărârea de condamnare în primă instanță a confirmat temeiurile care au stat la baza instituirii măsurii arestării preventive a inculpatului, putându-se trage concluzia că acesta prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că, pentru buna desfășurare a procesului penal, măsura arestări inculpatului a fost menținută.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, solicitând a fi cercetat în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, a recunoscut și regretat fapta, iar în subsidiar solicită înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și sub toate aspectele, conform art.385/6 alin.3 C.P.P. instanța constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Temeiurile care au sta la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în prezent, justificând în continuare privarea de libertate a inculpatului recurent.
Acuzațiile grave care se aduc inculpatului, acelea de săvârșire a infracțiunilor de tentativă de viol prev.de art.20 rap.la art.197 alin1 și Cod Penal de tâlhărie, faptă prev.de art.211 alin.1, alin.2 lit.c ac.p., și cu privire la care există probe care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul, sunt suficiente ca să impună menținerea privării de libertate.
Atitudinea cooperantă adoptată de inculpat pe parcursul procedurii, acesta recunoscând și regretând faptele de care este acuzat, nu constituie un temei suficient pentru a se revoca măsura arestării preventive, însă acestea pot fi avute în vedere de instanță la soluționarea pe fond a cauzei.
Măsura arestării preventive este legitimă și în baza art.5 CEDO, având în vedere existența unei hotărâri de condamnare, chiar nedefinitivă, pronunțată de o instanță competentă, motiv pentru care nu se impune nici înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
În consecință, motivele de recurs fiind neîntemeiate, în baza art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b C.P.P. instanța va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale din 16 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosar nr- și va face aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale din 16 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosar nr-.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 180 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.07.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
CONCEDIU -
semnează președintele completului
Judecător - - -
Grefier,
Red./ Tehnored.
2 ex./ 28.07.2009
jud. fond,
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Oana Maria Călian
