Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 452/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 452/2009
Ședința publică din 23 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
Judecător - -
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de revizuientul împotriva deciziei penale nr.175/A/28.05.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns condamnatul recurent asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care condamnatul recurent declară că a formulat recurs în cauză deoarece înțelege să solicite rejudecarea cauzei, pentru că este nevinovat și a solicitat audierea martorului, care a recunoscut că este autorul infracțiunilor în scrisoarea pe care i-a trimis-o în penitenciar.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul recurent, avocat, solicită admiterea recursului și pe cale de consecință, admiterea cererii de revizuire. Solicită să se aibă în vedere scrisoarea depusă în probațiune prin care se recunoaște săvârșirea faptei, precum și faptul că în mod greșit s-a apreciat că această probă nu se coroborează cu celelalte probe administrate. De asemenea, solicită să se aibă în vedere că recunoașterea după planșele fotografice s-a efectuat după o lună de la săvârșirea faptei.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei penale atacate ca temeinică și legală, apreciind că în mod corect s-a reținut că cele reiterate în cererea de revizuire au fost avute în vedere la instanța de fond și de apel.
Condamnatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de revizuire.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 393/2009 Judecătoria Devaa respins cererea de revizuire formulată de petentul și în baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală a obligat petiționarul la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prin sentința penală nr. 393/2009, Judecătoria Devaa respins cererea de revizuire formulată de petentul și în baza art. 192 al. 2 Cod proc. penală, a obligat pe petent la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În datele de 10 octombrie 2008, respectiv 28 octombrie 2008, condamnatul s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva cu două cereri prin care solicita revizuirea aceleiași sentințe penale nr. 13 din 04 ianuarie 2007 Judecătoriei Deva, pronunțată în dosarul penal nr-.
În ambele cereri, condamnatul a susținut că nu el este autorul infracțiunii pentru care a fost condamnat, depunând în acest sens o scrisoare anonimă ( adresată soției condamnatului, ).
Deși în cererea din data de 28 octombrie 2008, condamnatul a solicitat identificarea persoanei care a redactat scrisoarea, în cererea din data de 10 octombrie 2008, menționat că autorul infracțiunilor pentru care a fost condamnat este numitul. Din verificările efectuate a rezultat că cei doi sunt încarcerați în aceeași cameră, nr. 506 din Penitenciarul
În fapt, prin rechizitoriul nr. 81/P/2006 din 20 ianuarie 2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva, a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. e, al. 2 lit. b Cod penal, reținându-se că la data de 31 decembrie 2005, pe timp de zi și din loc public, inculpatul a sustras o plasă, care conținea valori, bunuri și acte de identitate, aparținând părții vătămate, cauzându-i un prejudiciu de 450 lei, nerecuperat.
Prin sentința penală nr. 13 din 04 ianuarie 2007, pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr-, instanța l-a condamnat pe inculpatul la trei ani închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. e, al. 2 lit. b Cod penal, S-a făcut aplicarea prevederilor art. 64 lit. a-c Cod penal, art. 71 Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Prin decizia penală nr. 407/A din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, Secția penală, în dosarul nr-, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale menționate.
Ulterior, prin decizia penală nr. 108 din 19 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA, Secția penală, în dosar nr-, a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale menționate anterior, reținându-se că în baza probelor administrate în cauză - proces verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografie, cu planșa foto anexă, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorului, instanța de fond a stabilit o corectă stare de fapt, dând încadrarea juridică legală faptelor deduse judecății, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită.
În data de 26 februarie 2008, fost emis mandatul de executare a pedepsei nr. 13/2007 față de, care a fost încarcerat din data de 14 octombrie 2008, în data de 31 iulie 2008 emițându-se pe numele lui un mandat de urmărire internațională precum și un mandat european de arestare.
Condamnatul a criticat hotărârea sus menționată, solicitând revizuirea acesteia cu aceeași motivare uzitată în căile de atac, respectiv că nu este autorul infracțiunii care a făcut obiectul dosarului nr-.
În ceea ce privește admisibilitatea cererii formulate de petent, prin prisma motivelor invocate - un înscris nou referitor la împrejurări ce nu au fost avute în vedere de instanță la data pronunțării hotărârii de condamnare și în același timp, relevante pentru stabilirea vinovăției revizuientului, instanța a constatat că acestea se circumscriu cazului de revizuire prev. de art. 394 al. 1 lit. a Cod proc. penală.
Pe de altă parte, în ceea ce privește temeinicia cererii de revizuire, instanța a constatat că revizuientul a solicitat interpretareapro causaa unei scrisori primite de către petent, în timp ce se afla în penitenciar, de la o persoană care se declară a fi vinovată de fapta reținută în sarcina acestuia, prin hotărâre definitivă de condamnare.
Împrejurările descrise în cuprinsul acestei scrisori nu pot fi coroborate cu probele administrate pe parcursul cercetării judecătorești, existând probe testimoniale certe, martori oculari, care au observat momentul în care a sustras plasa părții vătămate, chiar partea vătămată l-a recunoscut ulterior pe inculpat, ca fiind cel care a comis actul de sustragere.
Împotriva acestei sentințe a înaintat apel în termen revizuientul, susținând că are motive temeinice pe care le va prezenta în instanță.
În susținerea orală a apelului, revizuientul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și admiterea cererii de revizuire înaintată, întrucât numitul este autorul faptei, pe care el o execută, fapt pentru care solicită audierea acestuia în calitate de martor.
Prin decizia penală nr. 175/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara Secția penală în dosar nr- a fost respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul împotriva sentinței penale nr. 393/2009 a Judecătoriei Deva.
În considerentele deciziei Tribunalul Hunedoaraa expus următoarele argumente de fapt și de drept:
În mod obiectiv s-a arătat că revizuientul a susținut și în căile de atac aceleași motive ca și cele arătate în prezenta revizuire, respectiv că nu el este autorul infracțiunii care a făcut obiectul dosarului nr-, iar în căile ordinare de atac aceste aspecte au fost analizate și probate, respingându-se atât apelul cât și recursul înaintate la acea vreme de inculpat.
De asemenea, în legătură cu scrisoarea anonimă adresată soției revizuientului în favoarea acestuia, în mod just se menționează de către instanța de fond că nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă și nu constituie o probă certă în sensul admiterii revizuirii înaintate.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, prin decizia nr. 3055 din 12 mai 2006, în nr. 1/2007, a arătat că este incident art. 394 al. 1 lit. a și al. 2 Cod proc. penală doar dacă după redeschiderea urmăririi penale, o altă persoană a fost trimisă în judecată și condamnată pentru săvârșirea, exclusiv de către aceasta, a faptelor care au constituit obiectul acțiunii penale îndreptate împotriva condamnatului revizuient.
Prin urmare, simpla susținere a unei persoane cum că ea ar fi autoarea comiterii faptei în locul revizuientului, cum este cazul în speță, nu este de natură a înlătura starea de fapt reținută de instanța de fond și menținută de către instanțele de control judiciar.
În caz contrar, s-ar ajunge la o prelungire a probatoriului pentru fapte verificate anterior de instanțe, astfel cum s-a pronunțat tot Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, în decizia nr. 791 din 10 februarie 2004 ( www.scj.ro).
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 3853Cod procedură penală, condamnatul, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie și care, reiterând aceleași aspecte ca și în apel, solicită admiterea cererii pe considerentul că nu este autorul infracțiunii.
faptul că în scrisoarea adresată soției sale autorul real al infracțiunii este deconspirat.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate, în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
1. Curtea reține că soluțiile instanțelor inferioare sunt întemeiate pe o interpretare corectă și strictă a exigențelor impuse de art. 394 Cod procedură penală.
2. Curtea arată că în mod real susținerile condamnatului în cuprinsul cererii de revizuire au constituit apărări de fond, luate în examinare de către instanțele care au soluționat atât fondul cauzei, cât și căile de atac ale apelului și recursului.
3. Curtea consideră că înscrisul invocat de către condamnat ca temei al admisibilității cererii de revizuire nu reprezintă, în accepția art. 394 lit. a Cod procedură penală, o situație sau împrejurare nouă, ci un mijloc de probă nou, ceea ce este inadmisibil în această procedură.
4. Curtea arată că aspectele relevate au mai fost invocate de către condamnat, iar pe calea revizuirii, după cum s-a statuat, nu este posibilă o prelungire a probațiunii cu privire la fapte sau împrejurări ce au fost supuse examinării, întrucât noi se impun să fie probele și nu mijloacele de probă.
5. Față de cele ce preced, apreciind că Tribunalul a adoptat o soluție legală și temeinică, Curtea conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul condamnatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul împotriva deciziei penale nr.175/A/28.05.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 280 lei cheltuieli judiciare, din care, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.07.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
CONCEDIU -
semnează președintele completului
Judecător - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./29.07.2009
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Oana Maria Călian
