Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 470/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 470/R/2008
Ședința publică din 29 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Chitidean Valentin Judecător
JUDECĂTORI: Chitidean Valentin, Monica Șortan Săndel Macavei
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Cluj, reprezentant prin
PROCUROR -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul R, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 18 iunie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul R, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului A, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că s-a comunicat dosarul de fond de la Curtea Constituțională.
Apărătorul inculpatului R în temeiul art. 292.pr.pen. căruia îi dă citire și având în vedere și principiile unicității și continuității, ridică excepția nelegalei constituiri a completului de judecată, întrucât acesta este cel de-al treilea termen de judecată fixat în cauză, iar la fiecare termen de judecată componența completului de judecată a fost diferită. Solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 52 și 53 din Legea nr. 304/2004, care subliniază principiul continuității și ce susține și repartizarea aleatorie a cauzelor la completele de judecată. De asemenea, raportat la dispozițiile aceleiași legi, respectiv Legea nr. 304/2004, solicită a se avea în vedere că în cazul existenței unor motive obiective referitoare la constituirea completelor de judecată, aceste obiective trebuie motivate.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea excepției, raportat la dispozițiile art. 292.pr.pen. ce prevăd că în situația în care nu este posibilă menținerea aceluiași complet de judecată există consecința firească a schimbării membrilor acestuia. Solicită a se avea în vedere că în această perioadă este vacanță judecătorească și a se reține și starea de incompatibilitate a unora dintre membrii completului de judecată. În opinia sa nu există nici o situație de nelegală compunere a instanței de judecată.
Apărătorul inculpatului R solicită a se avea în vedere că în calitate de apărător al inculpatului nu poate cunoaște că anumiți judecători sunt în stare de incompatibilitate, mai ales dacă acest aspect nu le este adus la cunoștință.
Curtea, deliberând, constată că inițial cauza a fost repartizată cu termen de judecată la data de 1 iulie 2008, iar la dosar s-a depus încheierea Curții de Apel Cluj din data de 4 septembrie 2007, la fila 12, prin care s-a admis recursul promovat de Direcția Națională Anticorupție, s-a casat încheierea tribunalului și s-a dispus arestarea inculpatului. Din cuprinsul încheierii precizate se pot observa magistrații incompatibili în soluționarea recursului, iar președintele completului de judecată al ședinței de la această dată a făcut parte din completul de judecată care a dispus arestarea preventivă a inculpatului, astfel că este incompatibil. De asemenea, pune în vedere părților că în data de 7 mai 2008 s-au formulat cereri de abținere, care rămân valabile pe durata procesului penal. Astfel, în baza declarațiilor de abținere s-au întocmit procese verbale, conforme cu regulamentul instanței, motive pentru care va respinge excepția de nelegală constituire a completului de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului R solicită admiterea recursului, având în vedere că încheierea penală atacată este nelegală și netemeinică, motivările instanței de fond fiind insuficiente și nepertinente, nefiind dovedit caracterul excepțional al menținerii inculpatului în stare de arest preventiv și fiind încălcată prezumția de nevinovăție a inculpatului.
Constată că în cauză s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, reținându-se ca temeiuri de arestare prevederile art. 148 lit. f pr.pen. respectiv că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat este mai M de 4 ani închisoare, acest temei fiind menținut pe toată durata urmăririi penale, iar apoi și în cursul cercetării judecătorești. Solicită a se avea în vedere că, conform dispozițiilor legale pentru a se putea reține acest temei trebuie să existe pericol pentru ordinea publică, care să fie concret, ordinea publică trebuie să fie individualizată, iar pericolul trebuie dovedit prin probe, cu mențiunea că apărarea consideră că niciuna din aceste condiții nu este îndeplinită în cauză. În acest sens, învederează faptul că în încheierea de ședință din data de 18 iunie 2008, instanța de fond se referă la anumite criterii de verificare a pericolului pentru ordinea publică, respectiv natura și gravitatea presupusei fapte, gradul de pericol social al presupusei infracțiuni și necesitatea derulării cercetării judecătorești. De asemenea, instanța de fond face referire la natura, urmările și rezonanța negativă în comunitate a presupusei fapte. În opinia sa, instanța trebuia să menționeze care era forma de pericol pe care inculpatul ar prezenta-o și apoi să aplice acest criteriu pentru a concretiza dacă se impune menținerea sau nu a stării de arest. Totodată, constată că se face referire la pericolul social al infracțiunii, deși conform jurisprudenței și CEDO pericolul pentru ordinea publică nu se suprapune cu pericolul social al infracțiunii, pericol pentru ordinea publică reprezentând de fapt pericolul pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar reprezenta în comunitate. Trebuie, de asemenea, dovedit prin ce lăsarea în libertate a inculpatului ar aduce atingere comunității și ordinii publice, nefiind suficient a se face o simplă trimitere la dispozițiile legale.
Învederează instanței că inculpatul nu are antecedente penale, nu este cunoscut ca fiind o persoană ce creează dificultăți pentru a se justifica legala menținere a stării de arest. Chiar dacă instanța de fond face trimitere la rezonanța social negativă a faptei, aceste aspecte nu sunt motivate și mai mult, apărarea a depus la dosar înscrisuri, din care rezultă că, comunitatea nu apreciază negativ presupusa faptă a inculpatului.
Apreciază, de asemenea, nu poate constitui un criteriu pentru verificarea pericolului pentru ordinea publică faptul că în cauză nu a început cercetarea judecătorească, acest aspect neputând fi imputat inculpatului, întrucât cauza s-a amânat pentru data de 5 august 2008 față de lipsa martorilor. În aceste condiții, în opinia sa, se pune problema celerității judecării cauzei în cazul cercetării inculpatului în stare de arest preventiv.
În acest sens solicită a se avea în vedere și jurisprudența constantă a CEDO, respectiv Leuthelier contra Franța, unde se acceptă pericolul pentru ordinea publică ca temei al arestării sau menținerii arestării când acest fapte trezesc o anumită stare în comunitate, cu mențiunea că acest pericol se diluează odată cu trecerea timpului. În cauză față de inculpat s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv la data de 4 septembrie 20077, astfel că în opinia sa chiar dacă a fost prezent pericolul pentru ordinea publică, acesta s-a diluat și nu mai există.
De asemenea, solicită a se constata că în cauză nu este dovedit necesitatea arestării și menținerii arestării preventive față de inculpat, raportat la faptul că regula este cercetarea persoanelor în stare de libertate și excepția este cercetarea în stare de arest și având în vedere că instanța de fond nu a motivat necesitatea și îndeplinirea caracterului excepțional al măsurii arestului preventiv. Face trimitere în acest sens la jurisprudență, în speță cauze contra Poloniei.
Totodată, solicită a se avea în vedere că, conform jurisprudenței CEDO, având în vedere și prezumția de nevinovăție, apreciază că menținerea arestului preventiv pe acest temei trebuie să fie puternic motivată și justificată, iar în cauză măsura preventivă anticipează o pedeapsă privativă de libertate, aspect care atrage încălcarea principiului menționat. O trimitere destul de generală a instanței de fond la aceste dispoziții și invocarea lipsei de vinovăție cu privire la faptă, nu poate fi examinată în opinia sa în acest moment, deoarece nu a fost efectuată cercetarea judecătorească, iar afirmațiile instanței de fond încalcă prezumția de nevinovăție a inculpatului; Parchetul fiind cel care are obligația de a dovedi vinovăția inculpatului.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și revocarea măsurii arestului preventiv. În subsidiar, solicită admiterea recursului și luarea față de inculpat a unei măsuri neprivative de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate. În opinia sa, prima instanță a statuat corect subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și necesitatea privării de libertate pe viitor a inculpatului. De asemenea, consideră că instanța de fond a făcut o analiză amplă, soluția dată de aceasta fiind în concordanță du dispozițiile legale. Raportat la practica constantă a CEDO, apreciază că nu s-a împlinit termenul rezonabil al arestării, având în vedere și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, iar raportat la probele în cauză, consideră că rezultă cel puțin indicii temeinice, ce confirmă vinovăția inculpatului.
Pentru aceste considerente, apreciază că încheierea penală atacată este temeinică și legală, astfel că solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatului R, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului așa cum acesta a fost formulat și susținut și cercetarea în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea penală din 18.06.2008 a Tribunalului Maramureș, în temeiul art. 3002raportat la art. 160 pr. penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului fiul lui G și născut la 15.01.1975 în BMj ud. M arestat preventiv prin încheierea penală nr. 76/R/4.09.2007 a Curții de Apel Cluj în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 2 din 4.09.2007 a Curții de Apel Cluj, aflat în Penitenciarul Baia Mare și menține măsura arestării preventive a acestuia.
S-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive și cea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin ordonanța nr. 67/P/2007 din 23.08.2007 a Serviciului Teritorial Cluj din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, inculpatul a fost reținut preventiv pentru 24 de ore de la 23.08.2007 ora 22,50 până la data de 24.08.2007 ora 16,40.
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile cu începere de la 4.09.2007 până la data de 2.10.2007 prin încheierea penală nr. 76/R/4.09.2007 a Curții de Apel Cluj în temeiul căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 2 din 4.09.2007.
La luarea măsurii arestării preventive a inculpatului s- avut în vedere temeiul prevăzut de art. 148 lit. f pr.penală referitor la presupunerea că a comis o infracțiune pentru care se prevede de lege închisoarea mai M de 4 ani și că există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
S-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului prin încheierile penale din 20.09.2007, 06.11.2007, 18.12.2007, 7.02.2008, 31.03.2008, 23.04.2008 și 22.05.2008 ale Tribunalului Maramureș.
Pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului conform dispozițiilor art. 148 Cod procedură penală cu referire la art. 143 Cod procedură penală trebuie să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și există unul din cazurile prevăzute de lit. a-f ale art. 148 Cod procedură penală.
Dispozițiile legale arătate sunt în concordanță cu cele ale art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în sensul cărora privarea de libertate se dispune când există motive plauzibile de a se lămuri că s-a săvârșit o infracțiune.
Existența bănuielilor plauzibile în temeiul cărora se dispune arestarea, presupune prezența unor fapte sau a unor informații care să convingă că persoana în cauză a putut să comită infracțiunea pentru care este arestată.
Faptele ce au dat naștere la bănuielile legitime nu trebuie să fie de nivelul celor necesare pentru justificarea unei condamnări sau pentru a fundamenta o anumită acuzație, acestea urmând să fie probate.
În raport de dispozițiile legale arătate și pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, deoarece nu a fost posibilă efectuarea propriu zisă a cercetării judecătorești datorită invocării unor excepții și declarării recursului împotriva încheierilor de menținere a arestării preventive, se reține că există indicii temeinice în sensul presupunerii că inculpatul a săvârșit infracțiunea de mită prevăzută de art. 254 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000 calificată prin actul de sesizare al instanței.
Din cuprinsul denunțului formulat de numitul și al declarațiilor date în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea că la sfârșitul anului 2006 inculpatul a pretins și a primit de la acesta în mai multe tranșe suma de 10.500 euro pentru a-i înlesni câștigarea unei licitații organizată de Compania Națională a Prețioase și B M, pentru încheierea unui contract de dezafectare a unei conducte subterane.
Se presupune din declarațiile denunțătorului și a martorilor și că predarea sumei de bani a fost în trei tranșe.
Din cuprinsul notei de redare a discuțiilor ambientale (filele 54-58 dosar urmărire penală) purtate de inculpat cu denunțătorul rezultă presupunerea că la data indicată de denunțător, s-au purtat discuții legate de predarea sumelor de bani în mai multe tranșe.
După pretinsa plată a sumei de bani, societatea denunțătorului a fost declarată câștigătoarea licitației și s-a procedat la încheierea contractului, însă la executarea acestuia s-au întâmpinat dificultăți, astfel că a fost reziliat.
În aceste împrejurări, se presupune că inculpatul l-a sfătuit pe denunțător să participe la o nouă licitație ce urma să fie organizată și se presupune că a condiționat pentru suma de 7.000 euro (filele 72-75 dosar urmărire penală), câștigarea acesteia.
În actul de sesizare s-a menționat că la data de 23 august 2007, inculpatul Raf ost prins în flagrant când a primit suma de 2.000 euro, care se presupune că ar fi fost un avans din 7.000 euro pretinși pentru câștigarea licitației.
În raport de conținutul denunțului, cuprinsul declarațiilor denunțătorului, a martorilor și (filele 148-151 dosar urmărire penală), cuprinsul notelor de redare a convorbirilor telefonice și a discuțiilor ambientale dintre denunțător și inculpat (filele 57-95 dosar urmărire penală), planșele fotografice cu momentele operative ale întâlnirii dintre denunțător și inculpat (filele 96-102 dosar urmărire penală) și procesul verbal de prindere în flagrant (filele 131-133 dosar urmărire penală) se justifică prepunerea că există indicii temeinice că inculpatul a comis o faptă penală.
Pericolul social pe care îl reprezintă inculpatul pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea presupusei fapte și se apreciază în raport de starea de neliniște, sentimentul de insecuritate în rândul societății, datorat faptului că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
Pe de altă parte invocarea lipsei de nevinovăție cu privire la fapta ce face obiectul judecății nu poate fi examinată în acest moment procesual, deoarece nu a fost posibilă efectuarea cercetării judecătorești.
Actele depuse la dosar în susținerea apărării inculpatului pot fi invocate cu prilejul soluționării cauzei în cazul în care s-ar aplica vreo sancțiune acestuia.
Referitor la cererile de revocare a măsurii arestării preventive și înlocuirea acestei măsuri cu aceea a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea le consideră nefondate.
Potrivit art. 139 alin. 2 pr.penală, măsura preventivă trebuie revocată din oficiu sau la cerere când nu mai există vreun temei să justifice menținerea ei iar conform art. 139 alin 1 pr.penală se înlocuiește cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acesteia.
Când măsura arestării preventive a fost revocată, nu mai poate fi înlocuită cu altă măsură, deoarece ar lipsi obiectul înlocuirii.
Măsura arestării preventive luată în temeiul art. 148 lit. f pr.penală poate fi înlocuită cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara numai în cazul în care lăsarea în libertate a inculpatului nu ar mai prezenta pericol pentru ordinea publică ori s-a schimbat temeiul arestării prevăzut de lege.
În raport de gradul de pericol social ale presupusei infracțiuni și cel pe care îl reprezintă inculpatul și faza incipientă în care se află cercetarea judecătorească se consideră că nu sunt fondate cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Deoarece se presupune că inculpatul a comis o infracțiune în formă continuată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și raportat la natura și gravitatea pretinsei infracțiuni, urmările acesteia și rezonanța socială negativă produsă în comunitate, subzistă temeiul arestării preventive conform art. 148 lit. f pr.penală, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, care se reflectă la nivelul întregii ordini sociale, pe motivul că se așteaptă o reacție promptă și eficientă a organelor judiciare în lupta împotriva corupției.
Împotriva încheierii menționate, inculpatul Rad eclarat recurs în termen.
În susținerea recursului, s-a arătat că încheierea atacată este nelegală și netemeinică, motivarea instanței este insuficientă deoarece nu dovedește caracterul excepțional a menținerii inculpatului în stare de arest preventiv, încălcând astfel prezumția de nevinovăție a inculpatului.
Recurentul a mai arătat că pericolul pe care l-ar presupune lăsarea sa în libertate nu este dovedit prin probe și nu este indicat de către instanță.
A susținut că nu are antecedente penale, comunitatea nu apreciază negativ presupusa faptă a inculpatului, iar pericolul pentru ordinea publică s-ar fi diluat și nu mai există, având în vedere că recurentul a fost arestat în 4 septembrie 2007.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu - conform art.385/6 al.3 pr.pen. - sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
In mod temeinic prima instanță a reținut că inculpatul a fost arestat în recurs la data de 4 septembrie 2007, prin încheierea penală nr.76/2007 a Curții de Apel Cluj, pentru temeiul de arestare prev.de art.148 al.1 lit.f pr.pen.
În prezent inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul DNA Serviciu Teritorial Cluj din 14.09.2007, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev.de art.254 al.1,2 pen. cu aplic.art.41 al.2 pen. rap.la art.6 din Legea nr.78/2000, pentru aceea că, în calitate de director comercial al Companiei Naționale a Prețioase și SA B M, în perioada octombrie 2006 - august 2007, a pretins de la denunțătorul suma de 27.000 Euro, din care a primit 12.500 Euro, în scopul de a încheia un contract câștigat în urma unei licitații organizate de către companie, respectiv pentru a asigura în favoarea denunțătorului câștigarea unei licitații.
Intr-adevăr indiciile temeinice în sprijinul acuzației aduse inculpatului rezultă în principal din declarațiile denunțătorului și din convorbirile telefonice interceptate între inculpat și acesta, precum și din surprinderea sa în flagrant când în 23.08.2007 a primit suma de 2.000 Euro.
Afirmația recurentului că procesul penal nu se desfășoară cu celeritatea cerută de lege nu poate fi primită, având în vedere că a fost trimis în judecată la doar 10 zile de la arestarea sa, iar în cursul judecății cauza a fost amânată datorită atitudinii procesuale a recurentului.
Susținerea că pericolul concret ce l-ar presupune lăsarea în libertate a recurentului, constând în special în ecoul public negativ al faptelor de care este acuzat, ar fi dispărut de la data arestării sale, deci în mai puțin de 1 an, nu poate fi primită; astfel, activitatea sa a fost prezentată și în mass - media.
Critica adusă încheierii atacate în sensul că aceasta este nemotivată nu poate fi acceptată, deoarece în încheiere sunt analizate indiciile temeinice prev.de art.143 pen. iar pericolul pentru ordinea publică este conturat pe larg.
In ceea ce privește caracterul excepțional al arestării precum și caracterul subsidiar al acesteia, Curtea apreciază că înlocuirea arestării preventive a inculpatului recurent, în această fază procesuală ar încălca scopul măsurilor preventive de a asigura desfășurarea procesului penal in bune condiții și de a garanta aflarea adevărului.
Așa fiind în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat R, împotriva încheierii penale din data de 18 iunie 2008 a Tribunalului Maramureș.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VC/MB
30.07.08/3 EX.
Președinte:Chitidean ValentinJudecători:Chitidean Valentin, Monica Șortan Săndel Macavei
