Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 472/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 472/R/2008
Ședința publică din data de 29 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Chitidean Valentin Monica Șortan
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii penale fără număr din data de 17 iulie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, prin care s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv luată față inculpat, care a fost trimis în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 20.pen. raportat la art. 174.pen. cu referire la art. 175 lit. a și i pen. și art. 176 lit. f pen. cu aplicarea art. 75 lit. a și c pen. și art. 99 și următoarele pen. ( prin schimbarea încadrării juridice ) și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, prev. și ped. de art. 321 alin. 1 și. 2.pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele pen. totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului arată că susține recursul declarat în cauză, solicitând revocarea măsurii arestului preventiv și eventual, înlocuirea măsurii arestului cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În opinia sa, nu trebuie omis că inițial inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, cu mențiunea că fondul cauzei este indispensabil de starea de arest și dacă probele din faza de urmărire penală au acreditat că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, apreciază că la final este obligatorie o schimbare de încadrare juridică.
Apreciază că în dosar nu există motive, care să stabilească că inculpatul a avut intenția de a ucide partea vătămată, prin faptul că nu a existat o pregătire a acestei fapte și că este singurul din cei patru inculpați care la momentul respectiv nu a fost înarmat cu un corp contondent, iar totul s-a petrecut într-o stare de confuzie generală.
Raportat la temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, respectiv cele prev. de art. 148 lit. f pr.pen. raportat la circumstanțele personale ale inculpatului expuse în scris, consideră că în acest moment lăsarea acestuia în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică. În acest sens, solicită a se avea în vedere și cazurile CEDO Letellier contra Franței și Kemmache contra Franței, unde s-a stabilit că urmare a "eliberării unui suspect dintr-o măsură preventivă privativă de libertate nu poate rezulta numai din gravitatea infracțiunii de acuzațiile care sunt aduse inculpatului". Astfel, solicită a se reține că anterior comiterii faptelor inculpatul era o persoană cu un comportament exemplar, a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, pe care le regretă, iar conform concluziilor referatului de evaluare, există șanse reale de reabilitare a acestuia, cu ajutorul familiei sale.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că acest pericol social justifică luarea măsurii arestului preventiv pentru o anumită perioadă de timp și odată cu trecerea timpului ecoul măsurii se estompează, iar menținerea măsurii preventive nu se mai justifică pentru aceste motive.
Învederează instanței existența unor tranzacții încheiate de familia inculpatului cu partea vătămată, partea vătămată nemaiavând pretenții de la inculpat, condiții în care apreciază că și acesta este un element din care rezultă că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului nu mai subzistă în acest moment. De altfel, acest aspect scoate în evidență că inculpatul regretă cele întâmplate și dorește o îndreptare.
Apreciind că motivele care au stat la baza luării și menținerii măsurii arestului preventiv nu se mai justifică, solicită admiterea recursului, conform motivelor de recurs pe care le depune la dosar.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză împotriva încheierii din data de 17 iulie 2008 Tribunalului Cluj, prin care s-a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpat. În urma verificării lucrărilor dosarului, apreciază că în cauză există probe, ce conduc la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care este cercetat. Mai mult, acesta a recunoscut săvârșirea faptelor, conform declarației de la fila 173.
Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. raportat la modalitatea de comitere a infracțiunii, care a fost intens mediatizată, consideră că în mod corect s-a apreciat de instanța de fond că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Dacă o persoană vinovată de comiterea unei fapte atât de grave ar fi cercetată în stare de libertate consideră că ar avea un impact grav asupra ordinii publice.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă comiterea faptelor, mai ales că anterior săvârșirii acestora nu a avut alte abateri și solicită cercetarea în stare de libertate, deoarece în opinia sa nu prezintă pericol sociaal.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr din 17 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în baza art.3002raportat la art.160 și C.P.P. art.160 a C.P.P. fost menținută starea de arest a inculpaților fiul lui și, născut la data de 20.05.1989 în municipiul C-N, jud. C, fiul lui și -, născut la data de 30.05.1988 în municipiul C-N, jud. C și -, fiul lui și, născut la data de 17.07.1991 în municipiul C-N, jud. C, deținuți în prezent în Penitenciarul Gherla.
Pentru a hotărî astfel instanța a constata că temeiurile avute în vedere la data arestării celor trei inculpați subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestora (respectiv cele prev. de art.143 alin.1 și art.148 lit.f C.P.P. în sensul că, la dosar, există indicii temeinice că inculpații, și au săvârșit faptele prevăzute de legea penală reținute în sarcina lor, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății este mai mare de 4 ani iar lăsarea inculpaților în libertate (inclusiv a inculpatului minor) prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gradul de pericol social concret foarte ridicat al faptelor comise - fără nici un motiv inculpații exercitând acțiuni extrem de violente asupra victimei, cu premeditare, înarmându-se în acest scop, în loc public și împotriva unui jandarm - calitate pe care o cunoșteau, încetând agresiunile doar la intervenția altor persoane - aceste fapte ajungând la cunoștința opinie publice și producând un puternic impact negativ, astfel încât lăsarea inculpaților în libertate ar crea o stare de insecuritate socială gravă și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care comit fapte penale cu un grad de pericol social foarte ridicat).
Împotriva mai sus menționatei încheieri a declarat recurs în termenul legal inculpatul solicitând revocarea măsurii aretului preventiv în principal și în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu o măsură neprivativă de libertate cu consecința judecării sale în continuare în stare de libertate.
Analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate, a probelor administrate până în acest moment și având în vedere și dispozițiile art.3856alin.3 C.P.P. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul recurent a fost trimis în judecată, urmarea schimbării încadrării juridice, din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.1 Cod Penal cu aplicarea art.99 și urm. Cod Penal, în infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav prev. și ped. de art.20 rap.Cod Penal la art.174 rap Cod Penal la art.175 lit.a și i și Cod Penal art.176 lit.f cu Cod Penal aplicarea art.75 lit.a și Cod Penal art.99 și urm. și Cod Penal ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art.321 alin.1 și 2.Cod Penal cu aplicarea art.99 și urm totul Cod Penal cu aplicarea art.33 lit.a în Cod Penal sarcina sa reținându-se că, în data de 7 mai 2008, împreună cu inculpații și a aplicat lovituri părții vătămate în zona capului cu piciorul cauzându-i acestuia leziuni ce au necesitat în vederea vindecării 75-80 de zile de îngrijiri medicale, de asemenea a proferat în public cuvinte și expresii prin care s-a adus atingere bunelor moravuri.
De menționat că partea vătămată avea la acel moment calitatea de sergent majora la Inspectoratului Județean de Jandarmi C având misiunea de a filma cu cameră video deplasarea galeriei echipei de fotbal al Universității C spre stadion unde urma să aibă loc meciul cu echipa CFR
Pentru a analiza legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv respectiv pentru a proceda conform dispozițiilor art.3002raportat la art.160 C.P.P. instanța de fond a analizat și a constatat în mod legal și temeinic că există probe și indicii temeinice care să conducă la o bănuială rezonabilă că inculpatul ar putea fi autorul faptei pentru care a fost trimis în judecată și cercetat. În acest sens sunt declarațiile părții vătămate, concluziile raportului de expertiză medico-legală, declarațiile inculpaților, ale martorilor, planșele foto existente la dosar și procesele verbale existente la 112 și 113 din
Ca temei al arestării în sarcina inculpatului s-a reținut incidența art.148 lit.f
C.P.P.Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului recurent este mai mare de 4 ani, fiind astfel îndeplinită prima cerință a art.148 lit. f Cpp.
Considerăm temeinică hotărârea primei instanțe prin care s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment procesual ar general o stare de pericol concret pentru ordinea publică deoarece acesta este bănuit că a comis o infracțiune intenționată împotriva vieții unei persoane, de împrejurările în care s-a produs presupusa faptă - cu prilejul desfășurării unui eveniment sportiv care ar trebui să fie caracterizat prin fair - play și nu prin asemenea manifestări violente care practic fac inaccesibile stadioanele din România pentru o largă categorie socială, prin faptul că inculpatul a lovit partea vătămată în momentul în care aceasta era căzută la pământ și era practic în imposibilitatea de a se apăra, de faptul că inculpatul avea cunoștință că partea vătămată este un reprezentant al forțelor de ordine aflat în misiune în scopul de a asigura buna desfășurare a unei competenții sportive și de a preveni astfel de manifestări violente. Prin presupusa sa acțiunea ilicită inculpatul, împreună cu ceilalți coinculpați a creat o stare de insecuritate în rândul comunității clujene deoarece s-a dedat la manifestări neconforme cu legea și nu se poate susține că această stare de pericol s-ar fi diminuat în mod simțitor având în vedere că este vorba de evenimente petrecute relativ recent. În atari situații instanțele și organele judiciare trebuie să acționeze în mod ferm și să transmită un mesaj clar cu privire la poziția care trebuie luată pentru a împiedica pe viitor comiterea unor asemenea fapte.
Aspectele invocate în fața instanței de recurs cu privire la conduita anterioară comiterii infracțiunii pentru care este cercetat în prezent a inculpatului recurent precum și faptul că acesta a achitat părții vătămate o sumă de bani cu titlul de despăgubirii nu au relevanță cu privire la menținerea stării de arest a unei persoane, ci pot constitui circumstanțe atenuante legale ce ar putea fi avute în vedere de către instanțe în momentul individualizării unei eventuale pedepse ce ar putea fi aplicate în situația în care vinovăția sa va fi stabilită fără putință de tăgadă.
Pentru aceste motive considerăm că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și ulterior la menținerea acestei nu a încetat și nici nu s-a modificat, ca atare nefiind posibilă revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv.
În consecință în baza art.38515pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul fiul lui și, născut la 17.07.1991, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din data de 17 iulie 2008 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
3 ex./05.08.2008
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Chitidean Valentin Monica Șortan
