Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 481/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.481/R/2009
Ședința publică din data de 11 august 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Maria Boer Iuliana Moldovan
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin
PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din data de 14 iulie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prev.și ped.de art.257 alin.1 penal cu aplicarea art.5 alin.1 și art.6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.37 lit.b penal, cauza având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză,la prima strigare, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că a luat legătura cu aparținătorii familiei și aceștia i-au spus că urmează să vină apărătorii aleși în cauză.
Instanța, lasă cauza la a doua strigare în vederea prezentării apărătorilor aleși ai inculpatului.
La a doua strigare, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul menționează că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu întrucât a fost anunțat că apărătorii aleși nu mai vin. Depune la dosar un memoriu care să fie avut în vedere la soluționarea cauzei.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate iarîn subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, conform art.145 pr.pen. Astfel, apreciază că nu există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, acesta nu trebuie presupus generic ci trebuie dovedit. Nu există nici indicii care să justifice menținerea măsurii arestării preventive, această măsură fiind exagerată și nejustificată. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind că există probe suficiente din care rezultă că inculpatul este autorul faptelor reținute în sarcina acestuia. În speță, se mențin și temeiurile arestării, cele prev.de art.148 lit.c și f pr.pen. din fișa de cazier judiciar rezultând că inculpatul are numeroase condamnări anterioare iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat și nu a recunoscut fapta. Având în vedere acest aspect, consideră că era obligatoriu o confruntare cu denunțătorul însă acest lucru nu s-a realizat. Solicită a se avea în vedere scrisorile denunțătorului depuse la dosar prin care acesta recunoaște că a fost constrâns de procuror să-l denunțe pe el, menționând totodată că există un conflict anterior cu denunțătorul. Susține că nu se face vinovat și va demonstra acest lucru.
CURTEA
Prin încheierea penală din 14 iulie 2009 Tribunalului Cluj, în baza art.3002raportat la art.160 pr.pen. s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 04.03.1958, în prezent aflat în Penitenciarul Gherla, măsură care a fost menținută în continuare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Încheierea penală nr.22/C/2009 din 12 martie 2009, Judecătoria Cluj -N a dispus arestarea preventiva a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile cu începere din data de 13 martie 2009 și până la data de 10 aprilie 2009, arătând în motivare că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri procesuale preventive față de acest inculpat, iar arestarea lui este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, reținându-se în esență, că în perioada noiembrie-decembrie 2007, pretins și primit de la denunțătorul, suma de 1000 Euro, în condițiile în care inculpatul i-a promis că va interveni pe lângă un ofițer de poliție cu numele de, pentru a-i facilita obținerea permisului de conducere, denunțătorul căzând de mai multe ori la examen.
Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 pr.pen. și art.148 alin.1 lit. c și f pr.pen. respectiv acelea că există probe sau indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există totodată indicii că pregătește săvârșirea unei noi infracțiunea iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Fiind trimis in judecată pentru infracțiunea de trafic de influență, prev. de art.257 pen. raportat la art. 5 al 1 și 6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.37 lit.b pen. instanța de fond are obligația verificării în temeiul art.300/2 pr.pen. la un interval de maxim 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii preventive.
Din materialul probator existent la dosar și din depoziția coinculpatului, rezultă că inculpatul a primit suma de 1000 euro lăsând să se înțeleagă că are influență asupra unui ofițer de poliție cu numele de, pentru a-i facilita lui obținerea permisului de conducere, acesta căzând de mai multe ori la examen.
Din lucrările dosarului rezultă că în cauză există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către acest inculpat a faptei descrise mai sus, în speță găsindu-și incidență dispozițiile art.681pr.pen. aceste indicii fiind reliefate de declarația denunțătorului, a coinculpatului și din celelalte mijloace de probă existente la dosar.
În privința condițiilor prevăzute de art.148 lit.c și f pr.pen. aceste temeiuri subzistă și în prezent, iar de la arestarea inculpatului la data de 12 martie 2009 nu au apărut temeiuri care să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv, anterior inculpatul suferind foarte multe condamnări (50-51), obiectul infracțiunilor pentru care a fost condamnat, așa cum rezultă din fișa de cazier, este foarte diversificat.
Art.148 lit.f teza a II-a pr.pen. referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, trebuie înțeles prin prisma unei reacții colective față de anumite stări de lucruri, care ar avea ca efect perturbații atât la nivelul disciplinei publice cât și la cel al respectului față de lege, existând astfel o stimulare a temerii colective că împotriva unor fapte considerate ca periculoase, organele de stat nu acționează cu fermitatea necesară preântâmpinării în viitor a unor fapte similare, asigurării unui climat de securitate și liniște în rândul cetățenilor.
Totodată starea de pericol pentru ordinea publică spre deosebire de pericolul social al faptei respective presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului firesc, o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică ce culminează cu o anumită stare de insecuritate socială și care sunt de natură a stârni oprobiul public, care în speță, în opinia tribunalului îl constituie faptul că inculpatul a comis o infracțiuni, iar pericolul social rezultă din însăși modalitatea de a acționa a inculpatului, punctele de întîlnire fiind fixate în apropierea sediului poliției, pentru a fi cât mai credibil.
Conform dispozițiilor art.5 paragraful 1 lit."c" din Convenția uropeană a drepturilor omului, care face parte integranta din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor art.20 raportat la art.11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune și fără a aduce atingere prin această apreciere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, întrucât doar prin hotărârea care se va pronunța în urma administrării tuturor probelor necesare pentru o justă soluționare a cauzei se va stabili nevinovăția sau vinovăția inculpatului în această cauză, motiv pentru care, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, există motive serioase de bănuială în sensul convenției.
În acest sens este și punctul de vedere exprimat în recomandarea nr.R (80) 11 Comitetului de miniștrii ai Consiliului Europei potrivit căruia existența unor motive verosimile care să legitimeze bănuiala că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este urmărit este privită ca o condiție generală independentă de temeiurile detenției provizorii, Curtea statuând că aceste motive verosimile presupun existența unor fapte sau informații de natură a convinge obiectiv că persoana în cauză a comis o infracțiune, ori în speța de față acestea există indubitabil și se regăsesc în cele menționate anterior.
Nimic nu îndreptățește instanța să concluzioneze că ajuns în libertate, inculpatul va pune capăt activității infracțională, iar conduita anterioară a inculpatului duce la concluzia că menținerea arestului preventiv se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal.
Instanța, având în vedere infracțiunea de corupție pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, modalitatea de comitere și rezonanța unor fapte de acest gen, pedeapsa prevăzute de legiuitor pentru fapta respectiva, precum și persoana inculpatului, a apreciat că se impune menținerea măsurii arestului preventiv al inculpatului, existând riscul chiar al influențării martorilor sau al intimidării acestora, văzând că pentru infracțiuni de corupție, inculpații ajung să fie cercetați în stare de libertate, la puțin timp de la arestare.
Din probele administrate până la această data, pe bună dreptate se poate spune că in speță există probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.681și art. 143 alin.1 pr.pen. că inculpatul este autorul faptei pentru care a fost cercetat și trimis în judecată, că temeiurile care s-au avut in vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și că nu au apărut temeiuri care să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv.
Împotriva acestei închieri a formulat recurs în termen legal inculpatul, fără a indica motivele de nelegalitate ori netemenicie.
În ședința publică din data de 11.08.2009 inculpatul a solicitat în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința cercetării sale în stare de libertate iarîn subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, conform art.145 pr.pen. arătând că nu există probe certe că lăsarea lui în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pericolul nu trebuie presupus generic ci trebuie dovedit. Inculpatul a mai arătat că este nevinovat, nu a recunoscut fapta, situație în care consideră că era obligatorie o confruntare cu denunțătorul, fapt ce nu s-a realizat și a solicitat a se avea în vedere scrisorile denunțătorului depuse la dosar prin care acesta recunoaște că a fost constrâns de procuror să-l denunțe, menționând totodată că există un conflict anterior cu denunțătorul.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.pen. curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că inculpatul este trimis în judecată sub acuzația de comitere a infracțiunii de trafic de influență, prev. de art.257 pen. raportat la art.5 al 1 și 6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.37 lit.b pen, constând în aceea că ar fi primit suma de 1000 euro de la, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra unui ofițer de poliție cu numele de, pentru a-i facilita lui obținerea permisului de conducere, acesta căzând de mai multe ori la examen.
Măsura arestării preventive a inculpatului recurent a fost luată la data de 13.03.2009, temeiurile fiind cele prev.de art.148 lit.c și f pr.pen.
În mod corect instanța de fod a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului prev.de art.148 lit.c și f pr.pen. se mențin, din fișa de cazier judiciar rezultând că inculpatul are numeroase condamnări anterioare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
La dosarul cauzei există probe care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul este autorul faptei reținute în sarcina sa, astfel cum reiese din declarația denunțătorului, a inculpatului, din discuțiile ambientale intercepate, înregistrate și redate la dosar.
Solicitarea inculpoatului de a fi luate în considerare scrisorile depuse de la dosar și de a fi constatată pe baza lor nevinovăția sa nu poate fi primită câtă vreme a fost audiat de mai multe ori în fața organelor judiciare și arătat că acle scrisori le-a scris la presiunile inculpatului.
Lăsarea în libertate a inculpatului continuă să prezinte pericol pentru ordinea publică prin prisma predispoziției acestuia la comiterea de infracțiuni, ilustrată de cazierul judiciar din care rezultă că a suferit numeroase condamnări și prin riscul de a influența martorii sau de a-i intimida, raportat la declarația dată de denunțătorul în 1.07.2009 la Poliți C, în care a arătat că inculpatul din Penitenciar a scris o declarație în favoarea sa și i-a trimis-o soției lui, pentru ca a aceasta să îl contacteze pe denunțător, fapt ce s-a realizat. Soția inculpatului i-a spus lui să copieze pe o altă hârtie declarația trimisă, urmând să o folosească în instanță.
Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, subzistând motivele de arestare, curtea urmeză ca în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul deținut în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale din 14 iulie 2009 Tribunalului Cluj.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul deținut în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale din 14 iulie 2009 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.LM/MB
13.08.09/4 ex.
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Maria Boer Iuliana Moldovan
