Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 497/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 497/R/2009
Ședința publică din data de 11 iulie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Maria Boer Iuliana Moldovan
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin
PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr.386/2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul fiind cercetat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.264 penal și abuz în serviciu contra intereselor publice, prev.de art.248 penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest preventiv asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului M, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, aplicând instituția liberării sub control judiciar. Susține că cererea formulată este admisibilă deoarece inexistența unor date care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului de a comite alte infracțiuni sunt susținute cu actele și lucrările de urmărire penală. Nu există nici pericolul influențării unor subiecți ai procesului penal deoarece în raport cu calitatea acestora posibilitatea de contact și influențare este exclusă. În ceea ce privește potențialul pericol de distrugere sau alterare a unor mijloace de probă, susține că acestea trebuie să vizeze probele deja administrate și care se află în păstrarea organelor de cercetare penală. Nu există nici impactul negativ asupra opiniei publice pe care liberarea provizorie l-ar genera deoarece este dovedit că în concret liberarea provizorie presupune tot restrângeri și privațiuni care realizează scopul măsurilor preventive. Pe de altă parte, față de înscrisurile depuse, conduita excepțională, profesională și umană anterioară presupusei fapte, caracterul inculpatului, apreciază că limitările pe care instanța le-ar impune asigură în mod cert buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Apreciază că în raport de actele dosarului, respingerea cererii de către prima instanță este pe deplin justificată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate întrucât nu va influența ancheta, dorind aflarea adevărului.
CURTEA
Prin încheierea penală nr.386 din 4 august 2009 Tribunalului Maramureș, în baza art.1608aalin.6 pr.pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, CNP -, fiul lui G și, născut la 5.08.1984 în, jud.M, domiciliat în nr.205 A, jud.M, arestat preventiv, aflat în Arestul IPJ M, cercetat în dosarul nr.202/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
În baza art.192 alin.2.pr.pen. inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 20 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 27 iulie 2009 fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, cercetat în dosarul nr. 202/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
În motivarea cererii s-a arătat că scopul măsurii preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului neexistând date din care să rezulte că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau să comită alte infracțiuni. De asemenea, s-a arătat că potrivit jurisprudenței CEDO simpla invocare de către instanță a motivelor generale pentru care o persoană poate fi lipsită de libertate nu are caracterul unor motive pertinente și suficiente care să justifice respingerea liberării provizorii și întrucât detenția preventivă are un caracter excepțional, independent de faptul computării sau nu din pedeapsă, trebuie apreciată de la caz la caz, sub aspectul oportunității, oportunitate legată indisolubil de identificarea exactă a unui interes public real care, fără să aducă atingere prezumției de nevinovăție, să aibă o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.
Instanța în raport de dispozițiile art.1608pr.penală a constatat admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie și a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Examinând cererea formulată prin prisma dispozițiilor art.1602și următoarele pr.penală instanța a reținut următoarele:
Prin Încheierea penală nr.347 din 4 iulie 2009 Tribunalului Maramureș, reținându-se incidența dispozițiilor art.148 alin.1 lit.f pr.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 4 iulie 2009 și până la data de 1 august 2009, inclusiv.
S-a reținut prin încheierea menționată că față de inculpat a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea a trei infracțiuni de favorizare a infractorului, prevăzute de art.264 Cod penal și o infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art.248 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, existând indicii temeinice că acesta, în perioada decembrie 2008 - aprilie 2009 în calitate de agent de poliție în cadrul Poliției Orașului Vișeu de, în instrumentarea dosarelor nr.1626/P/2008 și 396/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu d S u s, i-a ajutat pe făptuitorii și, în scopul de a zădărnicii urmărirea penală a acestora. În concret, inculpatul i-a sfătuit pe făptuitori cum să procedeze pentru a se putea sustrage urmăririi penale, respectiv să găsească persoane care să declare mincinos că ar fi condus autovehiculul, în cazul primului făptuitor, respectiv că ar fi tractat autovehiculul defect, în cazul celui de-al doilea făptuitor. De asemenea, în ce-l privește pe făptuitorul, inculpatul l-a ajutat prin aceea că nu a luat măsurile legale de constatare a infracțiunii la regimul circulației rutiere când l-a surprins, în 12 ianuarie 2009 conducând un autovehicul cu număr de înmatriculare provizoriu expirat. Mai mult, având calitatea de funcționar public și în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, inculpatul prin neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unor acte a cauzat o tulburare însemnată a bunului mers al instituției.
Ulterior, prin încheierea penală nr.379 din 30 iulie 2009 în raport de disp.art. 159.pr.penală s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 20 zile.
Potrivit dispozițiilor art.1602pr.pen. în afara condiției privind cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea ce se presupune că inculpatul a săvârșit-o, pentru a se putea dispune liberarea provizorie sub control judiciar, trebuie să se constate că nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Examinarea acestor condiții trebuie făcută însă în strânsă legătură cu analizarea posibilității ca scopul măsurii preventive, așa cum este definit prin disp.art. 136 al.1 pr.penală, să poată fi realizat prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
In cauza de față instanța a reținut că, temeiul avut în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului și ulterior la prelungirea acestei măsuri a vizat existența probelor din care rezultă că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat prin natura și gravitatea faptelor de care este acuzat, circumstanțiate de calitatea acestuia, respectiv persoană chemată de lege să asigure respectarea și aplicarea normelor legale.
Instanța a constatat că nu au intervenit modificări semnificative ale circumstanțelor concrete care au justificat luarea și respectiv prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, privarea de libertate a acestuia impunându-se în continuare în vederea unei bune desfășurări a procesului penal.
Având în vedere rezonanța socială negativă pe care ar determina-o lăsarea în libertate a inculpatului, în condițiile în care implicarea în activități infracționale menite să împiedice înfăptuirea justiției a unor persoane investite cu funcții de autoritate publică și care au ca principală atribuție de serviciu asigurarea ordinii de drept este de natură să provoace un puternic sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, instanța apreciază că scopul prevăzut de art.136 al.1 pr.pen. nu poate fi realizat decât prin privarea de libertate a inculpatului.
De asemenea, instanța a apreciat că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului ar fi de natură să impieteze asupra bunei desfășurări a urmăririi penale ținând cont de faptul că probatoriul necesar a fi administrat în vederea aflării adevărului nu a fost epuizat până în prezent, iar lăsarea în libertate chiar și în condițiile impunerii unor restricții, ar fi susceptibilă să determine indirect o presiune asupra persoanelor ce ar putea contribui la lămurirea situației de fapt, dublată de convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează în mod corespunzător față de infracțiunile de acest tip.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs verbal, cu ocazia pronunțării inculpatul, solicitând în ședința publică din data de 11.08.2009 admiterea recursului, casarea încheierii atacate, cu consecința admiterii cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar. În susținerea recursului s-a arătat că singurul temei pentru luarea măsurii arestării preventive este cel prevăzut de art.148 lit.f pr.pen și că atâta timp cât nu se reține existența datelor că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului ori va comite noi infracțiuni, nefiind incidente prevederile art.1602alin.2 pr.pen. cererea sa trebuia admisă.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.pen. curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care urmează a fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că inculpatul este cercetat în dosarul nr.210/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș sub aspectul comiterii infracțiunii de favorizare a infractorului, prev.de art.264 pen. și abuz în serviciu contra intereselor publice, prev.de art.248 pen. acuzațiile ce i se aduc constând în aceea că în perioada decembrie 2008-aprilie 2009 i-ar fi ajutat pe făptuitorii, respectiv să scape de urmărirea penală pentru infracțiuni la regimul rutier în dosarele nr.1626/P/2008 și nr.396/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu d S u s, sugerând făptuitorului să găsească o persoană care să declare mincinos că ar fi fost la volanul mașinii sale cu ocazia producerii evenimentului rutier soldat cu pagube materiale din 21decembrie 2009, i-a dictat martorului ce să scrie în declarație, martorul necunoscând elementele esențiale ale accidentului rutier, iar pe făptuitorul l-a sfătuit să caute un posesor de autovehicul de teren care să declare mincinos în favoarea lui că i-a tractat autoturismul de teren cu număr de înmatriculare expirat și să determine o altă persoană de la un service auto din Vișeu de să emite un înscris care să ateste nereal că autovehiculului prezenta defecțiuni la compartimentul motor.
Ambii făptuitori favorizați de inculpat se aflau în termenul de încercare al suspendării unor pedepse aplicate anterior, împrejurare cunoscută de inculpat din cazierul judiciar al acestora.
Art.1602alin.2 pr.pen. prevede în mod expres cazurile în care nu se acordă liberarea provizorie sub control judiciar, însă alin.1 al acestui text de lege reglementează generic situațiile în carese poate acordaliberarea provizorie, iar art.1608aalin.2 pr.pen dispune căcererea este admisă în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată.
Rezultă așadar, contrar susținerilor inculpatului, că simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute de lege la alin.1602alin.1 și 2.pr.pen. nu conduce automat la admiterea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, această cerere trebuind să fie și întemeiată.
Analizând probele administrate până în acest moment de organul de anchetă, curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că cererea formulată de inculpat nu este întemeiată.
Modul în care se pare că ar fi acționat acesta în calitatea avută de agent de poliție în cadrul Poliției Orașului Vișeu de este de natură a imprima faptelor de care este acuzat un grad de pericol major pentru societate.
Acest mod de operare rezultă din declarațiile martorilor ce au fost audiați.
Astfel, martorul a declarat la data de 30.06.2009 că numitul i-a solicitat în urmă cu două luni să declare la poliție că l-a tractat cu jeep-ul său, lucru cu care a fost de acord și a declarat mincinos pentru a-l ajuta pe.
Martorul a învederat la aceeași dată că în luna februarie sau martie 2009 l-a rugat să dea o declarație la poliție în care să recunoască faptul că el ar fi fost implicat într-un accident rutier soldat cu avarierea gardului unei proprietăți din Vișeu de conducând autoturismul lui, că a dat declarația în prezența lui și a avocatului, recunoscând că este autorul faptei, declarația fiindu-i practic dictată de inculpatul, martorul necunoscând detalii ale accidentului.
Martora -, proprietara gardului a arătat că la dat producerii accidentului l-a văzut la fața locului pe, care a și despăgubit-o, cu toate că i-a spus că nu el este autorul accidentului și că pe nu l-a văzut nici la acea dată și nici ulterior. Suma de 150 Euro reprezentând despăgubirea i-a fost predată de mama lui la sediul Poliției Vișeu de.
a recunoscut în declarația dată că obținerea înscrisului de la service și găsirea lui care să ia asupra lui fapta s-au făcut la sugestia inculpatului.
Prin urmare conduita care se pare că a fost adoptată de inculpat în calitatea sa de agent de poliție de încurajare a faptelor antisociale, cu toate că rolul său era acela de a combate astfel de fenomene, nu îl îndreptățește la cercetarea sa în stare de libertate la momentul actual.
La analizarea temeiniciei unei cereri de liberare provizorie trebuie avute în vedere nu doar elemente care țin de persoana inculpatului, care cu siguranță se bucură în continuare de sprijinul familiei sale, de suportul moral al prietenilor și cunoscuților, ci și de evoluția fenomenului infracțional, de percepția societății cu privire la acest fenomen.
În prezenta cauza una din persoanele cercetate este nepotul viceprimarului din Vișeu de, după cum reiese din declarația martorei, iar acțiunile prin care inculpatul se pare că l-ar fi ajutat pe acesta să scape de urmărire penală sunt de natură a întări percepția negativă a populației că în România cei care au relații "rezolvă" orice.
Neluarea unor măsuri severe împotriva persoanelor suspectate de comiterea unor infracțiuni deosebit de grave ar fi de natură a încuraja climatul infracțional într-o societate românească în care libertatea și democrația sunt greșit înțelese ca permițând individului să facă orice, chiar încălcând drepturile altora și în care fenomenul infracțional este în continuă creștere, aspect ilustrat de numeroasele cauze penale aflate pe rolul instanțelor, de numărul mare de arestați preventiv și de condamnați.
Ca urmare, pentru considerentele mai prezentate, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, aflat în Arestul IPJ M împotriva încheierii penale nr.386 din 4 august 2009 Tribunalului Maramureș.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, aflat în Arestul IPJ M împotriva încheierii penale nr.386 din 4 august 2009 a Tribunalului Maramureș.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.LM/MB
13.08.09/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Maria Boer Iuliana Moldovan
