Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 486/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR.486/
Ședința publică din 24 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: dr.- - - președinte secție penală
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul,deținut în Penitenciarul Colibași,împotriva încheierii de ședință nr. 24 din 8 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu.
Procedura,legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că a încunoștințat apărătorul ales al recurentului-inculpat, avocat, care a comunicat faptul că nu se poate prezenta la instanță la acest termen de judecată.
Curtea acordă posibilitatea avocatului din oficiu să ia legătura personal cu recurentul-inculpat.
Curtea, nemaifiind cereri prealabile de formulat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul din oficiu, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea acestuia în stare de libertate, apreciind că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea în continuare a inculpatului în stare de arest preventiv, avându-se în vedere și faptul că nu are antecedente penale, iar scopul educativ al măsurii preventive a fost atins prin executarea a 8 luni de închisoare până în prezent.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, apreciind că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, apreciind legală și temeinică încheierea atacată, ținându-se seama și de natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului.
Recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față, deliberând constată:
Prin încheierea nr.24 din 8 iulie 2009 pronunțată în dosarulnr-, s-a constatat, în baza art.3001alin.3 Cod pr.penală, ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului, fiul lui și, născut la 07 iulie 1986, în H, județul V, domiciliat în Bălcești,str. - -, CNP - - în prezent aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Colibași, județul A, pe care a menținut-
Cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămân în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 167/27.05.2009 a Judecătoriei Horezua fost condamnat inculpatul la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenție pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și câte o infracțiune prevăzută de art. 87 alin. 5, art. 89 alin. 1 și respectiv art. 92 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa că în perioada 08 noiembrie -20 noiembrie 2008 condus în două rânduri pe drumuri publice autoturisme fără a poseda permis de conducere, a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, a părăsit locul accidentului produs ca urmare a unei infracțiuni și a participat la o întrecere neautorizată pe drumuri publice.
S-a menținut măsura arestării preventive luate anterior.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii, tribunalul a constatat că temeiurile ce au dus la luarea acesteia subzistă în continuare.
În acest sens a arătat că faptelor descrise mai sus au fost săvârșite într-un interval scurt de numai 12 zile, rezultând astfel presupunerea că privarea de libertate este necesară pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat, acesta prezentând pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, tribunalul a menționat că în prezent frecvența acestui gen de infracțiuni a crescut în mod îngrijorător, unele soldându-se chiar cu consecințe mai grave, astfel că se impune o reacție fermă a autorității atunci când se constată astfel de fapte.
Mai mult, motivează tribunalul, inițial, împotriva inculpatului se luase măsura obligării de a nu părăsi localitatea, pe care acesta a încălcat-o cu rea credință, deplasându-se în altă localitatea pentru a merge la un local public, fapt ce a dus la înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestării preventive.
Așa fiind, față de cele arătate mai sus, tribunalul a considerat că temeiurile arestării nu au dispărut și nici nu s-au schimbat, cu atât mai mult cu cât inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, apreciind, în consecință, că măsura arestării preventive este în continuare legală și temeinică, pe care a menținut-o ca atare.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că se impune casarea încheierii și judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile inițiale și nici nu există temeiuri noi care să justifice menținerea în continuare a stării sale de arest, luând în considerare și faptul că nu are antecedente penale precum și împrejurarea că scopul educativ al măsurii preventive a fost atins prin detenția sa preventivă de 8 luni închisoare, până în prezent.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.3856alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, nu pot fi primite criticile vizând faptul că nu se mai mențin în continuare temeiurile inițiale ale arestării preventive dispuse împotriva inculpatului, întrucât în mod corect tribunalul a motivat nuanțat că subzistă aceste temeiuri și în prezent, având în vedere multitudinea faptelor reținute în sarcina sa, toate incidente încălcării legii privind circulația pe drumurile publice, intervalul scurt de timp, la care se poate adăuga și faptul că inculpatul a mai fost pus anterior în libertate prin înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, pe care ulterior acesta a încălcat-o cu rea-credință, ceea ce a condus din nou la înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestării preventive.
Aceste situații sau împrejurări demonstrează implicit existența pericolului concret pentru ordinea publică pe care organul judiciar l-a avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, pericol ce se menține și în continuare, raportat de altfel și la o eventuală reacție negativă a colectivității că organele judiciare nu ar acționa suficient de ferm împotriva unor asemenea fapte ce atentează grav la siguranța circulației pe drumurile publice dacă inculpatul ar fi pus în libertate și, ca atare, curtea apreciază ca și tribunalul că se impune menținerea în continuare a măsurii arestării preventive chiar dacă acesta a recunoscut faptele și nu are antecedente penale.
Mai mult, în cauză, a fost pronunțată deja o pedeapsă privativă de libertate de 2 ani închisoare, astfel că și acest aspect se impune a fi luat în considerare de instanțe în vederea menținerii arestării preventive, perioada de arestare de circa 8 luni de zile, de care face vorbire recurentul-inculpat în criticile sale, neavând suficientă relevanță în cauză, în privința menținerii stării de arest avându-se în vedere condamnarea dispusă de prima instanță, în al cărui cuantum se include, de altfel, această detenție preventivă executată până la această dată.
Așa fiind, cum nu mai există nici alte motive care, invocate din oficiu, ar atrage reformarea încheierii atacate, curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge recursul declarat de inculpat ca nefondat, urmând ca acesta, în baza art.189 și art.192 alin.2 Cod pr.penală, să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv la plata onorariului avocatului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință nr. 24 din 8 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 iulie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
28.07.2009
Red.
EM/3 ex.
Jud.fond.
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Paula Andrada
