Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 492/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 492/
Ședința publică din 27 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: dr.- - - președinte secție penală
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul,deținut în Penitenciarul Colibași,împotriva încheierii de ședință din 21 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura,legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond asupra recursului au avut loc la data de 24 iulie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 21 iulie 2009, Tribunalul Argeș - Secția penală a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive, în baza art.160 și art.3002Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul, iar în baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr.286/P/2004, întocmit la data de 18.03.2008, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: asociere pentru săvârșirea de infracțiuni urmată de executare prev. de art. 323 alin. 2 Cod penal; instigare la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal, săvârșită în forma continuată prev. de art. 41 alin. 2 Cod penal; instigare la evaziune fiscală prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 - pentru faptele săvârșite până la data de 28.08.2003, respectiv art. 25 Cod penal rap. la art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994, republicată - pentru faptele săvârșite după data de 28.08.2003, cu referire la art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005; instigare la delapidare cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 25 rap. la art. 2151alin. 2 Cod penal; instigare la spălare de bani prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 23 alin. 1 lit. a, b și c din Legea nr. 21/1999 - pentru actele materiale săvârșite în perioada 23.05.1999-15 decembrie 2002, respectiv art. 25 rap. la art. 23 alin. 1 lit. a, b și c din Legea nr. 656/2002 - pentru actele săvârșite în intervalul 15.12.2002-aprilie 2004; instigare în fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 rap. la art. 290 Cod penal; participație improprie la săvârșirea de către administratorul SC SA, a infracțiunii de folosirea la autoritatea vamală de acte falsificate prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplic. art. 31 Cod penal; participație improprie la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 31 Cod penal rap. la art. 215 alin.1, 2 și 5 Cod penal; participație improprie la evaziune fiscală prev. de art. 31 Cod penal rap. la art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr. 87/1994 republicată, cu aplic. art. 13 Cod penal; spălare de bani prev. de art. 23 alin. 1 lit. c din Legea nr.656/2002; împreună cu aplic. art. 33 lit. a și b Cod penal.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului, prin actul de sesizare a instanței, că mobilizând și adunând laolaltă persoane din cele mai diverse medii socio-culturale, exploatând cu eficiență maximă personalități șovăielnice și caractere îndoielnice, înfrângând prin forță, amenințare, șantaj și teroare orice încercare de manifestare a vreunei forme de opoziție, în perioada 1995-2004 inculpatul a reușit să inițieze, creeze și consolideze, în zona de centru a țării o puternică și disciplinată rețea de crimă organizată și corupție ale cărei acțiuni coordonate au condus - doar pe palierul criminalității economico-financiare - la prejudicierea statului, în perioada 1998-2004, cu sute de miliarde de lei. Se arată în continuare că în urma acestei construcții de tip piramidal, structurată pe paliere de comandă și execuție, grupul criminal organizat condus de și coordonat de "locotenentul" acestuia, a reușit, în scurt timp de la înființare, să pună în dependență și să controleze persoane ce dețineau funcții de conducere în instituțiile statului cu rol în administrarea banului public ori în păstrarea și asigurarea ordinii și liniștii publice, asigurându-și prin aceasta atât cadrul necesar derulării nestingherite a activităților ilicite inițiale cât și concursul reprezentanților acestor din urmă autorități în imaginarea și găsirea celor mai facile căi de fraudare a bugetului de stat, fie prin exploatarea în interes personal a lacunelor legislative în materia producției și circulației produselor accizabile, fie prin concursul dat pentru acoperirea ilegalităților săvârșite în respectivul domeniu de activitate. grupului a fost însă mult mai mare, se mai arată în actul de sesizare, aceasta rezultând doar în urma deslușirii mecanismelor economico-financiare utilizate de acesta pentru fraudarea bugetului de stat cu importante sume de bani. Domeniul predilect de acțiune al grupului criminal condus și coordonat de inculpații și a fost cel al producerii și comercializării de băuturi alcoolice. Activitatea respectivului domeniu de activitate pentru persoanele cu înclinații evazioniste a fost și este dată în continuare de includerea alcoolului etilic și al produselor finite obținute din prelucrarea acestuia în categoria produselor accizabile.
S-a mai arătat în actul de sesizare a instanței, cu referire la inculpatul trimis în judecată în stare de arest preventiv, că în perioada martie 1998 - ianuarie 1990, acționând în numele și pe seama M C, prin utilizarea de documente financiar contabile false ce atestau, contrar realității, producerea și comercializarea în regim de scutire de acciză a produsului spirt medicinal, grupul infracțional organizat condus și coordonat de inculpatul a reușit inducerea în eroare a reprezentanților autorităților fiscale din teritoriu, care au aprobat în mod necuvenit rambursarea de la bugetul de stat, către respectiva societate comercială, cu titlu de accize și TVA, a sumei totale de 11.343.287.392 ROL. Ulterior, s-a mai arătat în rechizitoriu, prin transferuri bancare succesive, fundamentate pe relații comerciale fictive (achiziționarea de alcool rafinat vrac de la ), s-a reținut atât delapidarea din gestiunea a unei sume de 7.582.415.185 ROL, cât și spălarea respectivei sume de bani, mai întâi prin virarea acesteia în contul unor societăți fantomă, iar apoi prin ridicarea ei în numerar, din cont, cu justificări fictive.
De asemenea, prin rechizitoriu s-a reținut că în perioada septembrie 1998 - septembrie 2000, acționând în numele și pe seama M C și, prin folosirea de documente financiar contabile false, care atestau, contra realității, producerea și comercializarea în regim de scutire de acciză a produsului spirt medical, un grup infracțional condus și coordonat de inculpatul a reușit inducerea în eroare a reprezentanților autorităților fiscale din teritoriu care au aprobat, în mod necuvenit, rambursarea de la bugetul de stat către respectiva societate comercială, cu titlu de accize și TVA, a sumei totale de 115.990.469.530 ROL.
Arestarea inculpatului s-a dispus în baza art. 148 lit. f Cod procedură penală, la data de 25.02.2008, în baza mandatului de arestare nr. 4 emis de Curtea de Apel București.
Conform dispozițiilor art.3002Cod procedură penală rap. la art.160 Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța, legal sesizată, trebuie să verifice, în cursul judecății, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării, iar dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Procedând acestor texte de lege, tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților subzistă și impun în continuare privarea de libertate.
Astfel, s-a constatat că este îndeplinită condiția prev. de art. 143 Cod procedură penală, din probatoriul administrat în faza de urmărire penală rezultând existența indiciilor temeinice la care face referire art.681Cod procedură penală, care conduc la presupunerea că inculpatul a săvârșit faptele prevăzute de legea penală.
De asemenea, tribunalul a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, existând indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, precum și probe în sensul că lăsarea în liberate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol concret pentru ordinea publică, în sensul legii penale, nu are înțelesul unui pericol iminent constând în posibilitatea continuării activității infracționale sau în posibilitatea influențării martorilor sau a părților vătămate, ci trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție ce ar putea produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează eficient.
S-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pus în evidență de natura și gravitatea faptelor presupus a fi săvârșite, modalitatea concretă în care se presupune că au fost comise acestea, scopul urmărit și consecințele produse, desfășurarea în timp a activității infracționale.
Prin deosebita lor gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni, ca cele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, pot provoca o anumită tulburare socială de natură a justifica detenția provizorie, chiar dacă a trecut mai mult timp de la începerea cercetărilor în cauză.
Cu privire la durata rezonabilă a detenției, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă raportat, între altele, la circumstanțele fiecărui caz în parte.
Tribunalul a apreciat că dosarul de față este foarte complex, avându-se în vedere numărul mare de acte materiale, părți și martori implicați în acest caz.
S-a subliniat de către CEDO că, dacă un acuzat-deținut are dreptul la tratarea cu prioritate a cauzei sale, cu celeritate deosebită această situație nu trebuie să stânjenească în niciun fel eforturile magistraților de a face deplină lumină în cauza respectivă.
S-a constatat că în cauza de față nu a început cercetarea judecătorească, apărând evident că pentru aflarea adevărului este absolut necesară audierea inculpaților, martorilor și părților vătămate invocate în rechizitoriu, instanța apreciind că pentru a servi drept temei al hotărârii judecătorești probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate de către instanță, în ședință publică, în mod nemijlocit, oral și contradictoriu.
Chiar dacă administrarea acestor probe necesare stabilirii adevărului presupune o prelungire în timp a procesului, aceasta - menționează în continuare tribunalul - nu implică în mod direct punerea în libertate a inculpatului, avându-se în vedere că, așa cum s-a arătat mai sus, subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă.
În consecință, în baza art.3002Cod procedură penală rap. la art.160 Cod procedură penală, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul.
În ceea ce privește cererea de revocare a arestului preventiv, s-a reținut că aceasta presupune îndeplinirea alternativă a două condiții distincte: fie măsura arestării a fost luată cu încălcarea prevederilor legale, fie nu mai există vreun temei care să justifice menținerea sa.
În speța de față tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în materie, existența unor mențiuni eronate cu privire la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, în mandatul de arestare, nu este aptă a fundamenta concluzia că arestarea preventivă este nelegală.
Cum la acest moment procesual, tribunalul a apreciat că se impune menținerea măsurii arestului preventiv deoarece subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă, în consecință a considerat că, implicit, având în vedere considerentele de mai sus, se impune respingerea cererii de revocare a acestuia, conform art.139 alin.2 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând, în esență, în motivele scrise, dar și expuse oral, următoarele:
- Instanța de fond trebuia să constate nulitatea absolută a încheierii de ședință atacată întrucât s-au încălcat normele legale cu privire la compunerea instanței de judecată deoarece la judecata ce a avut loc a participat un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș și nu procurorul competent din structura A, neexistând nicio delegare în acest sens din partea
- Există greșeli în conținutul mandatului de arestare emis în cauză întrucât acesta nu conține pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare infracțiune în parte, menționarea globală a limitelor închisorii de la 10 la 20 de ani necorespunzând fiecărei fapte pentru care este acuzat inculpatul, care sunt sancționate cu pedepse ale închisorii stabilite între alte limite mai mici, fiind încălcate astfel prevederile legale în materie ce vizează condiția menționării în mandatul de arestare a pedepsei prevăzută de lege pentru fiecare din infracțiunile reținute, încălcându-se astfel nu numai legislația națională, dar și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, art.5 paragraful 1, detenția fiind stabilită în mod arbitrar.
- Instanța de fond a motivat menținerea arestării preventive prin fapte generice, cu referire la pericolul concret pentru ordinea publică, din întreg dosarul de urmărire penală rezultând însă că nu există probe, dar nici indicii, care să creeze o bănuială legitimă care să justifice menținerea arestării, cu atât mai mult cu cât nu există o expertiză contabilă efectuată în cauză care să dovedească existența unor infracțiuni pedepsite sever de legiuitor, cum ar fi infracțiunea de înșelăciune cu consecințe grave, toate acestea conducând la concluzia nemotivării încheierii, încălcându-se astfel prevederile art.5 paragraful 3 din Convenție ce sancționează lipsa unor motive concrete în hotărârile instanțelor interne în materia detenției preventive.
- A fost depășit termenul rezonabil vizat de legea națională, dar și de Convenție, în sensul că arestarea inculpatului are o durată până în prezent de un an și 5 luni, fără a se fi început cercetarea judecătorească, singurul act procedural efectuat în dosar fiind audierea inculpatului, restul termenelor reprezentând amânări din alte cauze decât cele imputabile inculpatului, depășirea termenului rezonabil urmând a fi evaluată și urmare a faptului că au trecut 10 ani de la săvârșirea presupuselor fapte, astfel că la acest moment nu mai subzistă nici rezonanța socială ce ar determinat inițial privarea de libertate a inculpatului.
- Starea sănătății inculpatului este precară, având în vedere că a intrat în greva foamei, detenția în continuare afectându-i în mod grav sănătatea.
- Prima instanță, în mod greșit s-a pronunțat asupra unei cereri de revocare a arestării, pe care nu a formulat-o, apărarea vizând numai aspectele privind verificarea legalității și temeiniciei arestării pentru care se acordase termen de judecată în acest sens.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.3856alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că aceste motive nu sunt întemeiate.
- Primul motiv invocat, vizând nulitatea absolută a încheierii atacate întrucât nu a fost respectată compunerea completului de judecată deoarece nu a participat procurorul competent din structura, ci procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, nu poate fi primit pe considerentul de esență că prevederile art.197 alin.2 proc.pen. incident în cauză, sancționează cu nulitatea numai efectiva compunere a completului vizând numai pe judecătorii investiți cu soluționarea cauzei și nicidecum și pe procuror, procurorul nefăcând parte din completul de judecată, legea procesuală sancționând numai nerespectarea normelor procesuale legale vizând compunerea instanței și nu constituirea instanței, constituire ce vizează și procurorul, acestea fiind instituții procesuale distincte.
- Cât privește cea de-a doua critică arătată, în sensul că nu au fost respectate prevederile legale în materie vizând conținutul mandatului de arestare întrucât nu s-au specificat limitele de pedeapsă pentru fiecare infracțiune pentru care s-a dispus arestarea, așa cum prevăd dispozițiile art.151 alin.3 sau art.137 alin.1 Cod procedură penală, nici acestea nu pot fi primite pe considerentul de esență că nu antrenează nulitatea măsurii procesuale dispusă a arestării în executarea căreia s-a emis mandatul de arestare, astfel de omisiuni ce țin de executarea unei hotărâri neavând relevanță sub aspectul validității măsurii luate a arestării preventive, înlăturându-se astfel criticile că detenția ar fi nelegală potrivit legii procesuale penale române sau arbitrară potrivit Convenției Europene a Drepturilor Omului invocate de apărare.
- De asemenea, critica vizând nemotivarea încheierii deoarece instanța s-a limitat la fapte generice cu referire la pericolul concret pentru ordinea publică, neexistând indicii sau probe cu privire la infracțiunile cele mai grave reținute în sarcina inculpatului, nu poate fi acceptată întrucât curtea constată că tribunalul a efectuat o nuanțată motivare prin trimiterea expresă la dispozițiile legale în materie incidente menținerii arestării preventive și anume la prevederile art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală și la art.148 lit.f) din același cod, apreciind că temeiurile care au determinat inițial privarea de libertate, impun în continuare menținerea stării de arest.
În acest sens, tribunalul a făcut referire la pericolul concret pentru ordinea publică, pentru care există probe ce rezultă implicit din actele și lucrările dosarului, pericol înțeles nu numai ca un pericol iminent vizând ordinea publică sau care se va continua pe viitor dacă inculpatul ar fi pus în libertate, dar ca și o reacție colectivă a comunității că organele îndreptățite de lege nu ar fi suficient de ferme dacă nu ar menține starea de arest pentru faptele extrem de periculoase reținute în sarcina inculpatului, așa cum rezultă și din jurisprudența națională, reacție ce nu s-a diminuat în opinia curții și care poate provoca o anume tulburare socială de natură a justifica această detenție provizorie, la care face de altfel referire și jurisprudența CEDO.
Desigur, curtea, ca și tribunalul, apreciază că sunt nu numai indicii, dar și probe în baza cărora s-a și dispus trimiterea în judecată la care actul de acuzare face referire pe larg, probe ce se pot completa în faza de judecată, dar suficiente în opinia curții pentru a se dovedi că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit astfel de infracțiuni, așa cum pretind dispozițiile art.5 pct.1 lit.c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și, în consecință, și din acest punct de vedere menținerea în continuare a detenției provizorii a inculpatului este legitimă.
- Nu se poate susține nici că s-a încălcat termenul rezonabil în această cauză, în sensul că durata arestării preventive de circa un an și 5 luni depășește acest termen rezonabil - a fost arestat la data de 25.02.2008 de către Curtea de Apel București și trimis în judecată la data de 18.03.2008 prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, - chiar dacă nu s-a început cercetarea judecătorească în cauză deoarece aceasta este complexă, avându-se în vedere numărul mare de fapte deduse judecății, părți, martori, ceea ce justifică această durată, jurisprudența națională, dar și practica CEDO raportând termenul rezonabil și la criteriile vizând complexitatea cauzei și numărul părților, precum și la alte aspecte complementare acestor criterii ce se pot desprinde din specificul oricărei cauze deduse judecății.
- Cu referire la faptul că starea sănătății a inculpatului este precară, având în vedere că a intrat în greva foamei, curtea apreciază că un atare motiv nu se circumscrie celor expres prevăzute de lege vizând instituția menținerii arestării preventive, ce constituie obiectul prezentei cauze și care trebuie analizată riguros, nuanțat, numai prin prisma cerințelor legii specifice acestei instituții, potrivit normelor procesuale penale enunțate de altfel mai înainte, printre acestea neregăsindu-se și starea de sănătate.
- În fine, curtea consideră în legătură cu mențiunea din încheiere privind respingerea cererii de revocare a măsurii arestării preventive că aceasta nu se impunea întrucât instanța s-a sesizat numai cu privire la menținerea arestării preventive și nu la revocare, așa cum de altfel susține și apărarea - de altfel poate fi circumscrisă unei variante de apărare ce nu se impune a fi incorporată în dispozitivul hotărârii - dar o atare critică nu are relevanță în cauză deoarece ambele instituții, deși diferite, vizează efectiv starea de arest dacă inculpatul va fi judecat în stare libertate sau nu, instanța hotărând în acest sens prin menținerea arestării preventive dispuse.
Așa fiind, față de cele ce preced și cum nu există nici alte motive care invocate din oficiu ar atrage reformarea hotărârii atacate, curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b) Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat, iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din 21 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 iulie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Penală și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./29.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Paula Andrada
