Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 485/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR.485/
Ședința publică din 23 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: dr.- - - președinte secție penală
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
- - procuror
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință nr.26 din 15 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal în stare de arest și asistat de avocat din oficiu.
Procedura,legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă posibilitatea avocatului din oficiu să ia legătura personal cu recurentul-inculpat.
Curtea, nemaifiind cereri prealabile de formulat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul din oficiu,având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond judecarea acestuia în stare de libertate, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar lăsarea în libertate nu împiedică buna desfășurare a procesului penal, având în vedere starea gravă de sănătate a inculpatului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul,pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, susținând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate, urmând a se menține încheierea atacată ca fiind legală și corespunzător motivată.
Recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt,solicită judecarea sa în stare de libertate, având în vedere că este foarte grav bolnav.
CURTEA:
Deliberând curtea a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.405 din 24.06.2009,pronunțată de către Judecătoria Rm. în dosarul nr-, în baza art.208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit.e,g,i, cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit.a și b,inculpatul a fost condamnat la 4 ani și 6 luni închisoare,în baza art.61 a fost revocată liberarea condiționată cu privire la restul de 166 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.962/05.07.2006 a Judecătoriei Rm.V și s-a dispus contopirea acestuia cu pedeapsa stabilită în cauză, urmând ca inculpatul să execute, în final, 4 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție, conform art. 57, față de inculpat fiind luată și măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire,conform art.113 pen. și fiind menținută măsura arestării preventive a acestuia.
Sentința a fost apelată de către inculpat și cu ocazia înregistrării dosarului pe rolul Tribunalului Vâlcea, s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului.
Prin încheierea nr. 78/CC din 11 noiembrie 2008,pronunțată de către Judecătoria Rm. în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, reținîndu-se pe de o parte, că este îndeplinită cerința privitoare la cuantumul pedepsei închisorii, care trebuie să fie mai mare de 4 ani, limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea de furt calificat fiind cuprinse între 3-15 ani închisoare și că datele concrete ale speței, situația personală a inculpatului, care nu are o locuință stabilă ori un loc de muncă, motivând el însuși faptul că a recurs la sustragerea de bunuri în lipsa mijloacelor materiale, văzând și extrasul de cazier judiciar, din care rezultă că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie, prev. de art. 37 lit.a și b cod penal, persistența infracțională de care a dat dovadă inculpatul, care la scurt timp după ce a fost liberat(respectiv 8.10.2008) a comis primul act material de furt calificat, și anume în noaptea de 14/15.10.2008, au format convingerea instanței că ordinea publică ar fi afectată prin lăsarea inculpatului în libertate.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul criticând-o ca fiind netemeinică și solicitând judecarea sa in stare de libertate, susținând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar lăsarea in libertate nu împiedică buna desfășurare a procesului penal. În plus inculpatul a invocat și motive de sănătate.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma:
În speță, din actele si lucrările dosarului, se reține că, în 5 rânduri, pe timp de noapte, și în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie, inculpatul a pătruns prin efracție la mai multe societăți comerciale, și într-un autocar.
O parte din bunuri au fost vândute în interesul inculpatului, iar cealaltă parte a fost restituită părții vătămate.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată constatându-se întrunite condițiile prev. de art. 143 și existența cazului prev. de art. 148 lit.c,d,f Cod procedură penală.
Curtea constată că, în mod corect instanța de apel, procedând potrivit art. 300/1 Cod procedură penală a apreciat că, temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
S-a reținut că în speță există indicii temeinice privind presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele de furt pentru care a fost trimis in judecată și condamnat de prima instanță.
În plus, din actele și lucrările dosarului de reține presupunerea că inculpatul a comis faptele în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie, ceea este de natură să conducă la presupunerea că inculpatul într-o perioadă scurtă a dat dovadă de perseverență infracțională prin săvârșirea mai multor fapte de furt.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea in libertate a inculpatului să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, conform art. 148 lit. f Cod procedură penală, este, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii. Aceasta însă, nu înseamnă că, în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de la gravitatea faptei, sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta printre altele și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni de furt, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții pe măsură a organelor judiciare.
Probele și indiciile temeinice în speță, sunt declarațiile inculpatului coroborate cu declarațiile martorilor și părților vătămate.
Cu privire la motivele de sănătate, curtea constată că, aceasta invocare este nerelevantă în speță, întrucât în conformitate cu disp.art. 139/1 Cod procedură penală, în cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, administrația locului de deținere are obligația asigurării efectuării tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice.
În conformitate cu disp.art. 5 din Convenție si art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile ca s-a săvârșit o infracțiune, sau există motive temeinice de a se crede imposibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Față de aceste considerente, curtea în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursul inculpatului ca nefondat, iar în temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care 100 onorariul pentru avocat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință nr.26 din 15 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 iulie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr. dr.
Grefier,
.
Tehnored
Jud. fond
3 ex/ 28 iulie 2009
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Paula Andrada
