Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 510/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 510/R/2008
Ședința publică din 02 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe G- președintele instanței,
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 02.02.1946, fiul lui și al, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 11 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art. 160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul inculpatului recurent, susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul de a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, a se menține ca legală și temeinică încheierea recurată, arătând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent. Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită a fi pus în libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 11 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, printre altele, s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi țara, formulată de inculpat.
In baza art.300/2 Cod procedură penală rap. la art.160/b Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, născut la data de 02.02.1946 în Com. jud.B, CNP -, fiul lui și, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin Încheierea penală nr.6/2007, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.7/12 februarie 2007.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond examinând totodată temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, a constatat că inculpatul a fost arestat prin încheierea de arestare preventivă nr.6/12.02.2007 a Tribunalului Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.7/2007 emis de Tribunalul Bihor, cu motivarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este învinuit, este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării lui în libertate, motiv pentru care văzând disp.art.300/2 combinat cu art.160/b Cod procedură penală și prev.art.23 al.4/2 din Constituția României și disp.art.5 paragraful I lit.c din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi țara și a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Analizând încheierea prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul declarat de inculpatul este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Vinovăția sau nevinovăția inculpatului nu poate fi analizată în acest cadrul procesul, acesta fiind atributul exclusiv al instanței învestite cu soluționarea fondului cauzei.
În ceea ce privește temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului, curtea constantă că, așa cum a reținut și prima instanță, acestea subzistă și în prezent, din datele existente în cauză rezultând și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta de care este învinuit, faptă cu un grad foarte ridicat de pericol social.
Astfel fiind, lăsarea în libertate a inculpatului, în condițiile faptei ce i se impută, ar fi de natură a crea un puternic sentiment de insecuritate socială, condiții în care nu se impune nici revocarea măsurii arestării preventive și nici înlocuirea acesteia cu o altă măsură, mai puțin privativă de libertate.
Față de cele ce preced, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpat care, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit."b" Cod procedură penală, combinat cu art. 160/b alin. 3 și 141 Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 02 februarie 1946, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 11 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 02 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - -
decizie- L/09.10.2008
jud.fond -
tehnoredactat decizie 3 ex./09.10.2008,
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe
