Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 518/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 789/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.518
Ședința publică de la 9 APRILIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Piciarcă Dumitrița
JUDECĂTOR 2: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 3: Ion Tudoran
GREFIER:
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de către inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată, personal, aflată în stare de arest și asistată de către apărător din oficiu -cu delegație depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul din oficiu pentru recurenta inculpată, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatei, apreciind că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Sub acest aspect, solicită a se avea în vedere poziția de recunoaștere si regret a faptelor, lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că inculpata are doi copii minori în întreținere, circumstanțe care îndreptățesc instanță să constate că, lăsată în libertate, nu va impieta bunul mers al procesului penal și nici nu ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică.
Reprezentanta Ministerului Public arată că împrejurările invederate de apărare au fost avute în vedere de către instanța de fond, care a menținut starea de arest preventiv a inculpatei, în contextul disp art.136 al.8 Cod pr penală, însă în aceeași măsură s-a avut în vedere si infracțiunea pentru care inculpata a fost arestată preventiv - complicitate la trafic de droguri de mare risc, astfel încât, în raport de natura si gravitatea infracțiuni, modalitatea de săvârșire a acesteia-prin acte repetate de comitere, cantitatea de droguri supusă vânzării, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol pentru ordinea publică, motive pentru care solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpată, ca nefondat.
În ultimul cuvânt, recurenta inculpată achiesează la concluziile apărătorului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință de la data de 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), în baza art.3002din Codul d e procedură penală raportat la art.160 alin.3 Cod de procedură penală, s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, și
De asemenea, a fost respinsă - ca neîntemeiată - cererea formulată de inculpata, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a apreciat că la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați au fost respectate toate dispozițiile legale în materie, că nu au încetat și nici nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, menținându-se atât caracterul rezonabil al presupunerii că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.143 din Codul d e procedură penală, cât și cerințele prev. de art.148 lit.f Cod de procedură penală, întrucât inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, Tribunalul a avut în vedere natura infracțiunilor reținute în rechizitoriu ca fiind comise de inculpați, modalitatea concretă în care se reține că aceștia au acționat, ce denotă o planificare minuțioasă a activității infracționale, precum și circumstanțele personale ale inculpaților, inculpații și G fiind recidiviști.
Cu privire la cererea inculpatei - de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea - Tribunalul a constatat că în cauză temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a acestei inculpate nu s-au schimbat, astfel încât nu se impune înlocuirea măsurii privative de libertate cu o altă măsură preventivă.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpata.
Cererea de recurs nu a fost motivată în scris, iar în dezbaterile orale asupra recursului, inculpata, asistată juridic de către un avocat desemnat din oficiu în acest sens, a solicitat să fie cercetată în stare de libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea sa de libertate, arătând că față de atitudinea procesuală și situația familială, nu rezultă că lăsarea sa în libertate ar împieta buna desfășurare a procesului penal și nici nu ar prezentă pericol pentru ordinea publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că recursul inculpatei este nefondat, pentru următoarele considerente:
Inculpata a fost arestată preventiv la data de 13 noiembrie 2008, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală în baza încheierii pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală (dosar nr-) și, ulterior, a fost trimisă în judecată, alături de inculpații, și G, prin rechizitoriul nr.1202/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că, în zilele de 3 octombrie 2008 și 3 noiembrie 2008, cu intenție și în baza aceleiași rezoluții infracționale, l-a ajutat pe concubinul său, inculpatul, să vândă colaboratorului " " - nume de cod, cantitățile de 3,68 grame heroină și 3,79 grame heroină, contra sumei de 1600 lei.
Examinând situația acestei inculpate, Curtea constată că Tribunalul a apreciat în mod corect asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept care au determinat arestarea inițială a acesteia, precum și asupra necesității privării sale de libertate în continuare.
Astfel, materialul probator administrat până în acest moment procesual justifică și în prezent presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpată a infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată, aspect pe care, de altfel, inculpata nici nu îl contestă. Sub acest aspect prezintă o relevanță sporită procesele verbale de redare a declarațiilor investigatorului sub acoperire " " - nume de cod și respectiv ale colaboratorului sub acoperire " " - nume de cod.
În același context, Curtea apreciază ca fiind justă aprecierea primei instanțe, referitoare la pericolul concret pe care îl prezintă, în continuare, pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatei, pericolul respectiv fiind probat nu doar prin gravitatea în sine a infracțiunii ce i se reține în sarcină (pedeapsa fiind închisoarea de la 10 la 20 de ani, a fost săvârșită prin două acte materiale, la intervale scurte de timp, cantitatea traficată, ceea ce denotă implicarea sa în activitățile ilicite cu droguri desfășurate de concubinul său, cel mai probabil în interes comun), dar și de datele ce caracterizează în concret persoana acesteia.
Astfel, Curtea reține că inculpata nu are o ocupație sau un loc de muncă, care să-i permită obținerea în mod licit a veniturilor necesare traiului său și al celor doi copii minori de a căror creștere și îngrijire este responsabilă, aspect care face să fie îndreptățită temerea că, aflată în libertate, inculpata ar putea persevera oricând în comiterea de fapte ilicite având ca obiect drogurile, știut fiind că astfel de preocupări sunt de natură să asigure venituri importante într-un timp scut, astfel că ordinea de drept ar fi pusă într-un grav pericol.
În egală măsură nu poate fi ignorată nici puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legale de traficul de droguri și care au căpătat o amploare deosebită în ultima perioadă o imprimă în rândul membrilor societății civile.
În acest context, Curtea apreciază că circumstanțele personale invocate în favoarea inculpatei (referitoare la lipsa antecedentelor penale și la atitudinea sinceră manifestată de aceasta în cursul cercetării judecătorești) nu sunt suficiente, pentru a determina reconsiderarea necesității privării sale de libertate, acestea putând fi evaluate în cadrul procesului de individualizare a pedepsei, în situația în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva sa.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata.
Față de soluția ce urmează a se pronunța și constatând că recurenta este cea care se află în culpă procesuală, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-).
Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact./28.04.2009
Ex.2
Red. -
Președinte:Piciarcă DumitrițaJudecători:Piciarcă Dumitrița, Lefterache Lavinia, Ion Tudoran
