Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 561/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 561/R
Ședința publică din 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
Grefier: - -
Ministerul Public - - Serviciul Teritorial Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpații - și G- împotriva încheierii de ședință din 14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu, cu delegație la dosarul cauzei, inculpatul G, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și cercetarea în stare de libertate a inculpatului, având în vedere că acesta se află de 2 ani în stare de arest preventiv, legea atingându-și scopul coercitiv. În subsidiar, solicită înlocuirea acestei măsuri o interdicția de a părăsi localitatea sau țara.
Avocatul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului și cercetarea în stare de libertate a inculpatului.
Inculpatul recurent G, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea în stare de libertate.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea în stare de libertate, având în vedere că s-a depășit limita rezonabilă a arestului preventiv prevăzută de art. 5 din
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 14.05.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș, în temeiul art. 3002Cpp raportat la art. 160 Cpp, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, - și G, urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 12.07.2009.
În temeiul art. 139 alin. 1 Cpp raportat la art. 145 Cpp, a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de apărătorul ales al inculpaților - și G.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, - și G, instanța a apreciat că nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpați ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
Totodată, instanță a constatat că împotriva inculpaților continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cpp, în sensul că faptele pentru care sunt trimiși în judecată inculpații, - și vizează infracțiuni care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la circumstanțele reale reținute drept cadru al săvârșirii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunilor, caracterul organizat al desfășurării activității infracționale, circumstanțele personale ale inculpaților.
În aceste împrejurări, instanța a constatat că presupunerea rezonabilă, că inculpații s-ar face vinovați de comiterea faptelor reținute în sarcina acestora, privește fapte grave, care implică activitatea mai multor persoane, amploarea activității fiind dată nu doar de numărul mare de inculpați, ci și de numărul mare de părți civile și de cuantumul ridicat al prejudiciului, care aduc atingere atât patrimoniului, cât și încrederii în realitatea documentelor și activității de creditare a populației de către instituțiile bancare, cu impact social deosebit.
De asemenea, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației, iar mai mult decât atât acest gen de fapte neurmate de o ripostă fermă a societății implică întreținerea climatului infracțional și sfidarea legii.
S-a apreciat că prin menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați se urmărește stabilirea unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților, pe de altă parte.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate a inculpaților, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, tribunalul a reținut că aprecierea limitelor rezonabile ale unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților, pe de altă parte.
Deși s-a susținut de către inculpați ca s-a depășit limita rezonabila a măsuri preventive, instanța a constatat că această condiție nu este îndeplinită.
Practica CEDO impune un control minuțios asupra motivelor arestării, pentru a vedea dacă aceste motive influențează, în concret, durata detenției, dar avându-se în vedere cele trei criterii impuse de Curtea Europeană, referitoare la clauza prevăzută de art. 6 (1), CEDO, respectiv complexitatea cauzei, atitudinea autorităților precum si comportamentul inculpaților
și având în vedere drepturile și obligațiile autorităților judiciare de a acționa în așa fel încât să stabilească adevărul și de a administra toate probele pentru a lua o decizie corectă cu privire la faptă, în cauză impunându-se reaudierea inculpaților, potrivit deciziei de casare, constată că termenul rezonabil al arestului preventiv nu a fost depășit fața de inculpați.
Pentru considerentele expuse mai sus, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, - și G, urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 12.07.2009.
În condițiile în care s-a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, instanța, pentru aceleași considerente, a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de apărătorul ales al inculpaților.
Împotriva încheierii Tribunalului Timiș au declarat recurs inculpații G și - care nu fost motivate în scris, dar au fost susținute oral de către apărătorii acestora.
Apărătorul ales al inculpatului Gas olicitat punerea în libertate a acestuia întrucât nu mai subzistă motivele care au determinat luarea acestei măsuri și având în vedere și durata mare a arestului preventiv. În subsidiar solicită înlocuirea acestei măsuri cu a altă măsură preventivă.
Apărătorul din oficiu a inculpatului a solicitat punerea în libertate a inculpatului întrucât nu mai subzistă motivele care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele conform prev. art. 3856al.3 cpp se constată că Încheierea recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Potrivit prev. art.3002rap. la art.160 cpp instanța sesizată cu judecarea unei cauze este datoare să verifice din oficiu, în cursul judecății, dacă inculpatul este arestat, legalitatea și temeinicia acestei măsuri iar dacă se constată că arestarea este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventive au încetat sau nu există temeiuri noi care justifice arestarea, se dispune revocarea arestării preventive.
Prin urmare, în raport cu prevederile mai sus menționate, revocarea arestării se poate dispune doar dacă sunt îndeplinite condițiile menționate mai sus.
În speță, se poate observa că nu s-a făcut dovada că temeiurile care stat la baza arestării au încetat, astfel că menținerea arestării preventive se justifică în continuare având în vedere că la dosar sunt indicii și probe temeinice care au determinat luarea acestei măsuri, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare.
Se mai constată că în mod întemeiat instanța de fond a reținut că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordine publică, având în vedere natura infracțiunilor, caracterul organizat al activității infracționale, precum și circumstanțele personale ale inculpaților.
În acest sens se reține că inculpații, împreună cu alte persoane, au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de droguri, în special heroină și, pentru obținerea sumelor de bani necesare pentru achiziționarea drogurilor, s-au constituit într-un grup infracțional organizat specializat în săvârșirea de infracțiuni în dauna mai multor unități bancare, reușind să atragă de partea lor funcționari ai unor unități de credit precum și patroni ai unor societăți comerciale și cu ajutorul acestora, prin folosirea de documente de venit false, au reușit să intermedieze obținerea unor contracte de credite pentru mai multe persoane iar o parte de bani revenind inculpaților.
Prin urmare, recursurile inculpaților sunt nefondate și în baza art.38515lit. b cpp se va dispune respingerea acestora.
Văzând și prev. art.192 al.2 cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații - și G- împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 14.05.2009 în dosarul nr-.
Obligă fiecare inculpat la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Red. /02.06.09
Tehnored. 2 ex./11.06.09
PI. - - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky
