Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 60/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 60/2008
Ședința publică de la 16 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif
JUDECĂTOR 3: Dana Ghițoaica
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I reprezentat prin procuror
Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțată la 11 iunie 2008 de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal, în stare de arest preventiv în Penitenciarul M - D și asistat de avocat, apărător ales, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care întrebat de către instanță dacă consimte să dea o declarație în fața instanței de recurs, inculpatul - arată că nu dorește să facă declarații.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent, avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, desființarea încheierii penale atacate și punerea de îndată în libertate a inculpatului. avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și față de probele administrate indiciile avute în vedere la arestarea nu justifică menținerea arestului preventiv al inculpatului.
Deși s-au analizat foarte rapid, o analiză mai atentă a probelor administrate ar justifica admiterea recursului și revocarea măsurii arestului preventiv. În cauză s-a început urmărirea penală pentru infracțiunea de omor deosebit de grav deși nu existau indicii temeinice în acest sens, ulterior s-a schimbat încadrarea juridică în omor calificat. Cercetarea penală s-a făcut într-un mod părtinitor deși procurorul trebuia să administreze probe atât în apărare cât și în acuzare, probe care ar fi convins că inculpatul nu trebuie trimis pentru cercetare.
În rechizitoriu se reține cu privire la petele de sânge că ar fi fost sângele victimei; referitor la cauza morții, printr-un aviz s-a răspuns că moartea victimei probabil s-a produs prin strangulare; de la dosar lipsește percheziția informatică de la calculatorul victimei; listingul telefonic s-a respins de la dosar; apartamentul a fost sigilat doar la 8 zile după efectuarea percheziției.
Mai mult decât atât, referitor la numitul, acesta nici măcar nu este trecut în rechizitoriu în calitate de martor. temeinice nu există, nu rezultă din probele administrate că în cauză s-ar justifica menținerea inculpatului în stare de arest.
În situația în care se va stabili nevinovăția inculpatului, timpul pe care acesta la petrecut în arest nu-i mai poate fi dat înapoi inculpatului care este nevinovat și i se încalcă astfel dreptul la apărare.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale pronunțate la 11.06.2008 prin care s-a menținut măsura arestării preventive, apreciind că subzistă toate temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive. Mai mult decât atât, în cauză există indicii temeinice și probe care conduc la concluzia că inculpatul este autorul omorului și este probat cu probele administrate în cauză că el este autorul acestui omor. Relevante în acest sens sunt probele științifice de ADN, prelevare de urme organice, urme materiale și concluziile cu privire la apartenența acestora, declarațiile de martori, etc.
Avocat, în replică referitor la probele de sânge, susține că după analiza sângelui se poate stabili vechimea acestuia și persoana cui aparține cu o marjă de probabilitate.
Inculpatul -, în ultimul cuvânt susține că toate probele sunt niște deducții și într-adevăr a vizitat acea locuință dar nu a săvârșit fapta și nu există probe că el a săvârșit fapta. este condamnat de presă și solicită revocarea măsurii arestului preventiv și punerea în libertate pentru faptul că nu este vinovat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Constată că prin încheierea penală încheierii penale pronunțată la 11 iunie 2008 de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosar nr- a dispus în baza disp. art. 160 și 300/1 Cod procedură penală menținerea arestării preventive a inculpatului și respingerea cererii formulată de același inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsură obligării de a nu părăsii țara.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut de către instanța de fond că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. a) Cod penal, că a fost arestat în baza Încheierii penale nr. 69/2007 a Curții de APEL ALBA IULIA, apreciindu-se că sunt întrunite cerințele art. 143 și 148 lit. f) Cod proc. penală; că actele dosarului relevă că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza arestării inițiale și, apoi, la prelungirea măsurii arestării preventive nu au fost desființate, ci subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului; indiciile și probele ce rezultă din actele de urmărire penală, pun în evidență în persoana inculpatului existența unui pericol concret pentru ordinea publică, astfel că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele art. 160 și 300/1 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins și cererea formulată de același inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsură obligării de a nu părăsii țara.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs în termen inculpatul -.
În susținerea orală a cererii de recurs inculpatul, personal și prin apărătorii ales, a criticat încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, desființarea încheierii penale atacate și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Se arată că indiciile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și față de probele administrate indiciile avute în vedere la arestare nu justifică menținerea arestului preventiv al inculpatului, că în cauză s-a început urmărirea penală pentru infracțiunea de omor deosebit de grav deși nu existau indicii temeinice în acest sens, ulterior s-a schimbat încadrarea juridică în omor calificat; că cercetarea penală s-a făcut într-un mod părtinitor deși procurorul trebuia să administreze probe atât în apărare cât și în acuzare, probe care ar fi convins că inculpatul nu trebuie trimis în judecată; că probele dosarului relevă că o altă persoană este vinovat de comiterea faptei și că indiciile temeinice nu există, nu rezultă din probele administrate că în cauză s-ar justifica menținerea inculpatului în stare de arest.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport de criticile invocate de inculpatul recurent, precum și din oficiu în conf. art. 385/6 Cod procedură penală, cu referire la art. 300/1 Cod procedură penală, art. 143 și 148 din același cod, Curtea de apel constată că recursul declarat de inculpat nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Prin rechizitoriul nr. 74/P/2008 din 4 iunie 2008, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, a dispus trimiterea în judecată a recurentului inculpat -, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. a) Cod penal, reținându-se că, în perioada 4-12.12. 2007, cu premeditate, la locuința sa din loc. P jud. H, a strangulat-o pe victima, provocându-i decesul.
Măsura arestării preventive a fost dispusă prin baza Încheierii penale nr. 69/2007 a Curții de APEL ALBA IULIA, apreciindu-se că sunt întrunite cerințele art. 143 și 148 lit. f) Cod proc. penală, fapta fiind sancționată cu pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Conform art. 155 și urm. Cod procedură penală, măsura arestării preventive a fost prelungită de instanță cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
La termenul de judecată din 11 iunie 2008 instanța de fond a procedat, din oficiu, în temeiul art. 300/1 din Codul d e procedură penală la verificarea, în cameră de consiliu, a legalității și temeiniciei arestării preventive a recurentului inculpat, dispunând, în baza acestui text de lege, precum și în baza disp. art. 160 Cod procedură penală menținerea detenției provizorie a recurentului inculpat. Această încheiere penală este supusă actualului control de legalitate urmare a declarării recursului de către inculpatul -.
Criticile referitoare la inexistența vinovăției recurentului inculpat cu privire la fapta reținută în sarcina sa nu pot forma obiectul prezentei cauze, ele urmând a fi analizate de judecătorul de fond pe baza materialului probator administrat în cauză, el fiind singurul îndrituit în procedura judecății în primă instanță să se pronunțe cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației ce i se aduce.
Un alt motiv de casare se referă la împrejurarea că au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive, neexistând probe certe că lăsarea în libertate a recurentului inculpat prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din Convenția (europeană) a drepturilor omului (denumită în continuare CEDO) și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Aspectele reținute de către instanța de fond în încheierea de ședință pronunțată, cum că în actualul stadiu procesual inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică și că subzistă în continuare temeiurile care au determinat arestarea inițială și care impun în continuare privarea de libertate, sunt însușite de către Curtea de apel, deoarece ele au fundamentare faptică în probatoriul cauzei și corespund dispozițiilor legale în materia menținerii stării de arest preventiv a inculpatului.
Curtea de apel reține că infracțiunea pentru care recurentul inculpat a fost trimis în judecată prezintă o gravitate deosebită de M, fapta de care este acuzat având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate.
Curtea are a aminti că în actualul stadiu procesual judecătorul este chemat doar să stabilească dacă există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penal, dacă este incident vreunul dintre cazurile de arestare (art. 148 Cod proc. penală ) și dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive ( art. 300/1, 160 Cod proc. penală ).
Așa fiind, în raport de obiectul cauzei - verificarea, din oficiu, a legalității și temeiniciei arestării preventive, judecătorul nu are competența de a verifica modul în care organele de anchetă au efectuat urmărirea penală, care este atributul exclusiv al acestora, astfel că criticile invocate de recurentul inculpat sub acest aspect nu pot fi însușite de instanța de recurs.
Nici susținerea că, în speță, lăsarea inculpatului în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică nu poate fi primită, cazul prev. de art.148 lit.f) Cod procedură penală continuă să subziste.
Pericolul concret pentru ordinea publică poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese, fie dintr-un pericol social concret deosebit de ridicat al faptei, fie din circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, raportat la natura infracțiunii imputate inculpatului, respectiv infracțiunea cea mai gravă care aduce atingere vieții persoanei, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că s-a comis fapta - suprimarea vieții unui minore de 17 ani, secționarea corpului victimei și abandonarea unor fragmente umane pe malul unui râu și în râu, duc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat, că într-o practică constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu se justifică privarea de libertate a unei persoane doar pe baza prezumției dată de gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul și pe bata unui pericol ipotetic de a se sustrage urmăririi penale sau de a săvârși o altă infracțiune. Însă, tot la fel de adevărat este că aceeași curte a decis în mod constant că dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție, față de regula respectării libertății individuale fixată de Convenție,menținerea în detenție a unui acuzat este legitimă (,26 ianuarie 1993, c/, 13 iulie 1996, der Tang c/, 6 noiembrie 2003, Pantano c/ Italie), așa cum este cazul în speță.
Analizând măsura arestării preventive a inculpatului și din perspectiva dispozițiilor art. 5 paragraf 1 lit. c) din Convenție, Curtea de Apel constată că sunt îndeplinite exigențele acestui text de lege, arestarea inculpatului - până la acest moment procedural fiind legitimă.
Conform art. 192 al.2 Cod procedură penală recurentul inculpat urmează a fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.06.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.T/
2ex/17.06.2008
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
MINUTA DECIZIEI PENALĂ Nr. 60/2008
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.06.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Ss - - - ss - - ss -
Pentru conformitate,
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana Ghițoaica
