Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 57/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 57/2008
Ședința publică de la 16 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif
JUDECĂTOR 3: Dana Ghițoaica
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I reprezentat prin procuror
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de asigurator - SA. D, inculpat și parte civilă prin legali, și împotriva deciziei penale numărul 45/A/07.02.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal și asistat de avocat apărător ales
- recurenți Reprezentanți legali - și personal și asistați de avocat apărător ales și
- recurent - - SA - reprezentat de consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-au depus motive de recurs de către asigurător -. Românească SA în trei exemplare.
Apărătorul părților civile recurente depune la dosar motive de recurs și chitanță reprezentând onorariu avocațial și împuternicire avocațială.
Întrebată fiind de către instanța inculpata recurentă arată că nu consimte să dea o declarație în fața instanței de recurs și își menține declarațiile date în cauză.
Instanța, din oficiu, în baza art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală pune în discuția părților motivul de ordine publică prevăzut de art.385/9 pct.10 Cod procedură penală, nepronunțarea instanței de apel asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, respectiv nepronunțarea asupra apelului declarat de asigurător în cauză.
Avocat, apărătorul părților civile lasă la aprecierea instanței cu privire la chestiunea ridicată de instanță și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris în baza art.385/9 pct.14 Cod procedură penală, modificarea deciziei atacate și condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă și obligarea acesteia la plata către partea civilă a sumei de 100.000 lei daune materiale și daune morale și a unei rente viagere până la încetarea stării de nevoie; să se constate că Societatea de asigurare SA D are calitatea de asigurator în cauză.
Referitor la celelalte recursuri în cauză, solicită respingerea acestora.
Pe fondul cauzei susține că în cauză culpa revine în exclusivitate inculpatei și s-a dovedit în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești că minorul a traversat drumul prin loc marcat și permis, presemnalizat cu marcaje rutiere.
Mai mult decât atât în cauză s-a dovedit că inculpata nu a redus viteza de circulație și nu a putut evita accidentul, a se vedea în acest sens declarațiile martorilor oculari care arată că minorul a traversat pe trecerea de pietoni.
În mod inexplicabil nu s-a luat în considerare Raportul de inspecție tehnică al autoturismului, depus la dosar la fila 42 și unde se arată că la axa I există un dezechilibru de 23 % iar cel admis este de 20% și astfel conducerea pe drumurile publice a unui astfel de autovehicul poate fi considerată cauză a producerii accidentului.
Față de motivele de recurs ale inculpatei respectiv, că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de probă - expertiza auto efectuată în cauză, susține că aceasta a fost respinsă deoarece era părtinitoare inculpatei, acestea fiind și motivele de recurs ale asigurătorului.
Pe latură civile solicită admiterea cererii privind pretențiile civile și morale solicitate, minorul avea 10 ani și era elev în clasa a III-a, an terminal, a suferit două intervenții chirurgicale foarte periculoase pentru dezvoltarea minorului, a stat la pat două luni de zile îngrijit de mama sa care a absentat de la serviciu și a beneficiat doar de concediu medical pentru îngrijirea copilului și raportat la traumele suferite de copil, cuantumul pretențiilor este justificat.
În concluzie solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și respingerea recursurilor declarate de inculpată și asigurător.
Cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Reprezentantul recurentului asigurător -. Românească - SA D, consilier juridic, susține că într-adevăr instanța de apel nu s-a pronunțat asupra apelului declarat de asigurator și solicită casarea cu trimitere pentru rejudecare.
Solicită în baza art.385/15 pct.2 lit.b,c Cod procedură penală admiterea recursului pentru motivele prev. de art.385/9 alin.1 pct.10 și 18 Cod procedură penală și în consecință casarea hotărârilor atacate și achitarea inculpatei în baza disp. art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală, faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv culpa inculpatei în producerea accidentului și în consecință respingerea despăgubirilor civile solicitate.
Pe fondul cauzei arată că instanța de fond și instanța de apel au neglijat total expertiza tehnică auto efectuată în cauză și care a concluzionat că în momentul sesizării pericolului, autoturismul de deplasa cu viteza de 45 Km/ și cauza producerii accidentului este faptul că minorul a traversat în fugă și fără să se asigure, prin fața unui autovehicul care staționa și inculpata nu putea evita producerea accidentului. Nu s-a ținut cont de aceste dovezi rezultate din ansamblul probelor administrate și mai mult decât atât instanțele nu au ținut cont nici de declarațiile martorilor și.
În concluzie solicită admiterea recursului declarat în cauză.
Apărătorul ales al inculpatei recurente, avocat solicită față de nesoluționarea unei căi de atac, casarea cu trimitere spre rejudecare.
Pe fondul cauzei solicită în baza art.385/15 pct.2 lit.b Cod procedură penală rap. la art.385/9 alin.1 pct.10 și 18 Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza achitarea inculpatei în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală inculpata nefiind vinovată de producerea accidentului.
Instanța de fond și cea de apel au pronunțat o soluție greșită în aprecierea unor situații de fapt greșite. Astfel se reține că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă deoarece pe raza localității a acroșat cu partea dreaptă față a mașinii pe care o conducea pe minorul care traversa pe trecerea de pietoni a se vedea în acest sens declarațiile martorilor și.
Învederează că instanța de fond a înlăturat în tot expertiza auto și instanța de apel reține că "instanța de fond a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatei".În cauză s-au comis erori grave, instanța nepronunțându-se asupra unei probe, respectiv raportul de expertiză tehnică auto și a unei depoziții de martor, respectiv însoțitoarea inculpatei și doar prin coroborarea acestor probe se putea soluționa.
Nici o instanță nu a avut în vedere situația în care în stația de autobuz era oprit un microbuz. A se vedea în acest sens declarațiile martorilor (fila 26) confirmată al fila 170 dosar și unde arată că era oprit un microbuz. La fel martora din autoturism arată în declarația dată că pe partea dreaptă era parcat un microbuz care bloca și trecerea de pietoni. Se acceptă cu multă ușurință însă depozițiile de martori care contrazic și depozițiile martorului conducătorul auto care circula în spatele autoturismului inculpatei.
Mai mult decât atât, regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 interzice pietonilor să traverseze drumul public prin fața sau spatele autoturismelor oprite neregulamentar și este evident că depozițiile martorilor se coroborează și localizează accidentul dincolo de trecerea de pietoni.
S-a mai solicitat înlăturarea depozițiilor martorei. Din Declarația acesteia aflată la fila 27 - dosar fond menținută cu declarația dată în fața instanței de fond fila 71 rezultă că aceasta nu poate arăta că în stație se afla sau nu un autobuz, aceasta așteptând un microbuz către D și nereținând care era partea autoturismului care a fost lovită.
Mai mult decât atât instanța reține că inculpata circula cu viteză mare, dar inculpata a respectat viteza legală admisă în conformitate cu art.72 din OUG arătată iar martorul aflat în spatele autoturismului acesteia a arătat că a circulat cu 50Km/h și în raportul de expertiză tehnică auto se arată că viteza cu care circula autoturismul în momentul producerii accidentului era de 45 Km/ și faptul că inculpata circula cu viteză mare, reținut de altfel de către instanțe trebuie înlăturat.
Se mai reține că inculpata nu s-a asigurat, că era un pieton pe trecerea de pietoni și viteza era mare. Probele avute în vedere de instanțele anterioare nu conduc la existența culpei acesteia și întreaga responsabilitate revine pietonului.
Cu privire la recursul declarat de asigurător solicită admiterea acestuia și respingerea recursului declarat de părțile civile.
Reprezentanta parchetului solicită admiterea recursului declarat și casarea hotărârilor atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la fond, în cauză fiind două motive care determină această soluție, respectiv nepronunțarea pe apelul asigurătorului și existența contradicției dintre dispozitiv și considerente.
Inițial hotărârea a fost pronunțată în sensul obligării inculpatei la suma de 5.000 lei despăgubiri materiale 15.000 lei daune morale. Admițând apelul hotărârea a rămas nemodificată, s-a obligat la 20.000 lei daune morale, și s-au respins în rest pretențiile daunelor civile și astfel există contradicție între dispozitiv și considerente.
sub aspectul laturii civile integral practic sau nepronunțat pe daunele materiale și în cuantum au fost inclus și cele morale.
Pentru cele învederate se impune casarea cu trimitere și să se aibă în vedere și celelalte aspecte invocate de părți.
Avocat arată că motivele expuse de parchet nu sunt întemeiate.
Reprezentantul asigurătorului lasă la aprecierea instanței.
Apărătorul inculpatei solicită casarea cu trimitere.
Inculpata în ultimul cuvânt, arată că nu are nimic de declarat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că prin sentința penală nr.873 din 06 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr.7941/2005 a fost condamnată inculpata la 10 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art.184 alin.2,4 Cod penal.
Inculpata a fost privată de exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c Cod penal în condițiile art.71 Cod penal.
În baza art.81, 82 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni, iar în art. 71 al. 5 Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
S-au pus în vedere inculpatei prevederile art. 83 Cod penal.
Inculpata a fost obligată la plata despăgubirilor civile către părțile civile:
-, minor, prin i legali
și, la plata sumelor de 5000 lei reprezentând despăgubiri materiale și la 15.000 lei cu titlu de daune morale;
-Spitalul Clinic nr. 1 T, la plata sumei de 1226 lei despăgubiri materiale.
S-a constatat că Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii din T nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-au respins în rest pretențiile părții civile prin i legali.
S-a constatat că Societatea Românească SA citată prin - Sucursala D are calitate de asigurător în cauză.
S-a dispus restituirea către inculpată a chitanței nr. -/1 din 07 noiembrie 2006, eliberată de Casa de Economii și Consemnațiuni SA.
S-a dispus ca Biroul Local de expertize tehnice și contabile D să restituie inculpatei suma de 501,70 lei achitată din eroare acestei instituții.
S-a respins cererea de cheltuieli judiciare formulată de inculpată.
Inculpata a fost obligată la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă prin i legali și la 450 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 14 mai 2005, în jurul orei 11,30, inculpata se deplasa la volanul autoturismului marca 1310 cu nr. de înmatriculare - pe DN, pe direcția D, în mașină pe scaunul din dreapta față aflându-se martora.
În localitatea, pe trecerea de pietoni, datorită neatenției și neadaptării vitezei, inculpata a acroșat cu partea dreaptă față a autoturismului pe minorul, care traversa regulamentar, aflându-se pe trecerea de pietoni, aproape de axul drumului, acesta fiind preluat pe și parbrizul din partea dreaptă, după care a fost aruncat pe carosabil la circa 5- 6 metri.
Din declarațiile martorilor oculari și a rezultat că inculpata circula cu o viteză relativ mare și datorită unei neasigurări corespunzătoare nu l-a observat pe minor, impactul fiind violent.
Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Județean D Secția Urgență și în aceeași zi la Spitalul Clinic nr.1 T, unde a fost internată în perioada 14 mai-23 mai 2005, după care a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență din T, în perioada 23 mai-08 iunie 2005, fiind externată cu diagnosticul fractură fronto-parieto-occipitală stânga, hematem subdural fronto-parietal stâng operat, contuzie cerebrală bilaterală, contuzie pulmonară, fractură col umeral stâng, imobilizat, fractură 1/3 medie diafizei tibie imobilizată, necesitând 125-130 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Accidentul de circulație s-a produs pe o arteră intens circulată,
în aliniament parte carosabilă uscată, vizibilitate bună, iar trecerea de pieton era semnalizată
S- reținutculpa exclusivăinculpatei care încălcat prevederile art. 48 din OUG nr. 195/2002 și art. 158 al. 1 lit. m, art. 180 pct. 7 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, referitoare la viteza de circulație și la obligațiile conducătorului de autovehicule față de pietonii angajați în traversarea drumurilor publice pe trecerile marcate.
Instanța de fond a înlăturat expertiza tehnică auto efectuată în cauză de expertul, apreciind că opiniile expertului sunt părtinitoare imparțiale, venind în totală contradicție cu declarațiile martorilor oculari care au văzut că partea vătămată a fost lovită pe trecerea de pietoni,
Constatând vinovăția inculpatei, prima instanță dispus condamnarea acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 al.2,4 Cod penal și a obligat-o la plata despăgubirilor civile, pe care le-a apreciat ca fiind justificate.
Împotriva sentinței de mai sus au declarat apel în termen și motivat partea vătămată și civilă prin i legali și inculpata și asigurătorul.
Prin decizia penală nr. 45/A/7.02.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală a fost admis ca fondat apelul declarat de partea civilă prin i săi legali și; a fost obligată inculpata să plătească părții civile suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale; au fost respinse în rest pretențiile civile formulate. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. A fost respins ca nefondat apelul inculpatei, aceasta fiind obligată să plătească statului suma de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel și suma de 400 lei cu același titlu către partea civilă.
În motivarea acestei decizii s-a reținut următoarele:
Prima instanță, pe baza probelor administrate a căror apreciere s-a făcut potrivit dispozițiilor art. 63 al. 2 Cod proc. penală, a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatei cu privire la fapta comisă și a făcut o încadrare juridică legală a acesteia în dispozițiile art. 184 al.2,4 Cod penal, fiind realizat conținutul infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Raportat la probele efectuate în cauză s-a stabilit activitatea concretă a inculpatei, fiind dovedită vinovăția acesteia sub forma culpei în producerea accidentului, urmare a nerespectării unor reguli de circulație rutieră, având drept consecință vătămarea corporală a părții vătămate.
Pedeapsa aplicată inculpatei a fost just individualizată, potrivii criteriilor înscrise în art. 72 Cod penal, atât în ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare și prezintă garanția realizării dispozițiilor art.52 Cod penal.
Susținerea referitoare la faptul că infracțiunii reținute îi lipsește unul dintre elementele constitutive, respectiv vinovăția inculpatei, care arată că partea vătămată ar fi traversat în fugă pe trecerea de pietoni, este infirmată de probele dosarului și în principal de depozițiile martorilor oculari și din care rezultă că inculpata pe lângă faptul că a circulat cu viteză, nu s-a asigurat corespunzător și nu l-a observat pe minor care traversa regulamentar pe trecerea de pietoni.
S-a apreciat astfel, că în mod corect prima instanță a reținut culpa exclusivă a inculpatei în producerea acestui eveniment rutier.
De asemenea, s-a apreciat just că partea civilă a suferit un prejudiciu material în sumă de 5000 lei și că i se cuvin daune morale pentru șocul suferit în urma accidentului de circulație, însă cuantumul daunelor morale acordate nu corespunde prejudiciului moral încercat de acesta.
S-a constatat că leziunile suferite în urma accidentului de circulație de către partea civilă, intervenția chirurgicală la care a fost supusă, perioada îndelungată necesară vindecării leziunilor și reluarea vieții obișnuite înainte de accident, i-au afectat grav condiția de viață, provocându-i puternice traume psihice, astfel că suma de 15.000 lei acordată cu titlu de daune morale este insuficientă.
În aceste condiții, instanța de apel a apreciat că pentru o justă despăgubire a părții civile apelante, se impune acordarea de daune morale în sumă de 20.000lei.
Având în vedere că partea civilă nu a suferit o infirmitate permanentă, s-a constatat că nu se impune acordarea unei rente lunare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen inculpata, asigurătorul - SA. D și partea civilă prin i legali, și.
În motivarea recursului inculpata, prin apărătorul ales a solicitat în baza art. 385/15 pct. 2 lit. b admiterea C.P.P. recursului, casarea deciziei atacate și achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a, rap la art. 10 lit. d C.P.P. întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția sa în producerea accidentului rutier.
Recurenta - SA. D - prin reprezentant solicită în baza art.385/15 pct.2 lit.b,c Cod procedură penală admiterea recursului pentru motivele prev. de art.385/9 alin.1 pct.10 și 18 Cod procedură penală și în consecință casarea hotărârilor atacate și achitarea inculpatei în baza disp. art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală, faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv culpa inculpatei în producerea accidentului și în consecință respingerea despăgubirilor civile solicitate.
Reprezentanții părții civile, prin apărătorul ales solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris în baza art.385/9 pct.14 Cod procedură penală, modificarea deciziei atacate și condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă și obligarea acesteia la plata către partea civilă a sumei de 100.000 lei daune materiale și daune morale și a unei rente viagere până la încetarea stării de nevoie; să se constate că Societatea de Asigurare SA D are calitatea de asigurator în cauză.
Instanța, din oficiu, în baza art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală a pus în discuția părților motivul de ordine publică prevăzut de art.385/9 pct.10 Cod procedură penală, nepronunțarea instanței de apel asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, respectiv nepronunțarea asupra apelului declarat de asigurător în cauză.
Față de excepția ridicată din oficiu de către instanță recurenții au solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Hunedoara.
Curtea de Apel Alba -I anterior examinării deciziei atacate prin prisma motivelor invocate de către recurenți constată că împotriva sentinței penale nr. 873/6.07.2007 pronunțată de către Judecătoria Deva au declarat apel asiguratorul - SA. D, inculpata și partea civilă prin i săi legali și.
Prin decizia atacată instanța de apel s-a pronunțat doar asupra apelului inculpatei și a părții civile, omițând să se pronunțe asupra apelului asigurătorului - SA.
În aceste condiții, Tribunalul, ca instanță de apel a încălcat dispozițiile art. 385/9 pct. 10.C.P.P. nepronunțându-se asupra unei cereri esențiale, respectiv apelul asigurătorului.
Față de acestea, în baza art. 358/15 pct. lit. c Cp.p. Curtea de Apel va admite recursurile, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, Tribunalul Hunedoara, urmând ca la rejudecarea apelurilor, pentru o judecată unitară, să se țină seama de toate apelurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Românească SA, inculpata și partea civilă - prin legali și, împotriva deciziei penale nr.45/A/7.02.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală și în consecință:
Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, respectiv Tribunalul Hunedoara.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.06.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red./dact.
2ex/23.06.2008
A
și
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
MINUTA DECIZIE I PENALE Nr. 57/2008
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Românească SA, inculpata și partea civilă - prin legali și, împotriva deciziei penale nr.45/A/7.02.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală și în consecință:
Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, respectiv Tribunalul Hunedoara.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.06.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
SS - - - SS - - SS -
Pentru conformitate,
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana Ghițoaica
