Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 639/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECI ZIA NR. 639
Ședința publică din data de 04 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05 iunie 1967, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 23 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care, în baza art. 300/2 rap la art. 160/b alin.3 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a dispus menținerea acesteia.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurentul - inculpat, în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta, arată că nu mai are cereri de formulat și nici excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat și nici excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat ori excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, a arătat că acesta a înțeles să formuleze recurs împotriva încheierii dată de Tribunalul Prahova, prin care s-a menținut măsura arestării preventive, întrucât din punctul său de vedere, temeiurile pentru care s-a luat inițial măsura arestării preventive împotriva sa nu mai subzistă, iar în prezent nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive.
A mai susținut că inculpatul nu se consideră vinovat de fapta reținută în sarcina sa, că a fost reținut din data de 15 martie 2009 iar perioada de arest l-a făcut să conștientizeze presupusele fapte, nu prezintă pericol pentru ordinea publică și beneficiază de prezumția de nevinovăție până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, iar prin lăsarea în libertate nu ar exista pericolul ca acesta să zădărnicească aflarea adevărului.
Solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Prahova și pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate.
În subsidiar, a solicitat în conformitate cu disp.art.139 rap.la art.145 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, cu precizarea că inculpatul va respecta obligațiile ce i se vor stabili în sarcină de către instanță.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii dată de Tribunalul Prahova ca legală și temeinică, dat fiind faptul că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri, dar și față de modalitatea de săvârșire a faptei, pe timp de noapte și prin efracție a pătruns în locuința părții vătămate, este cunoscut cu antecedente penale și există temerea că lăsat în libertate ar putea comite fapte de același gen.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, consideră că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa și solicită instanței revocarea măsurii arestării preventive.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea de ședință din 23 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în baza art.300/2 rap.la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului fiul lui și, născut la data de 05 iunie 1967, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul D și s-a dispus menținerea acestei măsuri.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut în esență, că nu s-au schimbat temeiurile ce au fost avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive a inculpatului, acesta fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prev.de art.26 rap.la art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal, în stare de recidivă postcondamnatorie prev.de art.37 lit.a Cod penal.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind netemeinică și a solicitat admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive în temeiul art.139 Cod procedură penală sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi țara.
Curtea, examinând încheierea recurată în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, conform art.385/6 alin.2 și art.385/9 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Situația de fapt a fost corect reținută de tribunal în sensul că prin Rechizitoriul nr.2696/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, s-a
dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie prev.de art.26 rap.la art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, deoarece la data de 14/15 martie 2009, în calitate de complice a ajutat la pătrunderea în imobilul aparținând părții vătămate și a asigurat paza inculpatului G care a pătruns pe timp de noapte și prin efracție, de unde a sustras bunuri în valoare de 13.000 lei, prejudiciu recuperat parțial.
Prin sentința penală nr.1193/22 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare pentru săvârșirea acestei infracțiuni, în prezent cauza fiind pe rolul Tribunalului Prahova ca urmare a apelului declarat de inculpat și când prin încheierea de ședință din 23 septembrie 2009 - așa cum de altfel s-a arătat mai sus - s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se observă că, în cauză, cerința prevăzută de art.143 Cod procedură penală, privitoare la existența probelor și indiciilor temeinice, verosimile, privind participația inculpatului la săvârșirea faptelor pentru care este judecat, este în continuare îndeplinită, cu atât mai mult cu cât în cauză a fost pronunțată deja o hotărâre de condamnare în primă instanță.
Este adevărat că, așa cum susține recurentul, pe întreg parcursul procesului penal, până la pronunțarea unei hotărâri definitive își produc efectele pe deplin dispozițiile ce reglementează incidența prezumției de nevinovăție, însă, atâta vreme cât în cauză au fost administrate probe și sunt suficiente indicii temeinice din care rezultă bănuiala legitimă și verosimilă de participare a recurentului - inculpat la săvârșirea faptei, privarea sa de libertate nu constituie o înfrângere a principiului prezumției de nevinovăție, ci o expresie a aplicării art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, potrivit căruia, privarea de libertate este admisibilă "dacă cel în cauză a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive de a fi bănuit că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să se sustragă după săvârșirea acesteia".
Or, în speță, așa cum a reținut de altfel și prima instanță în motivarea soluției ce a adoptat-o, există suficiente probe care dovedesc participația acestuia la săvârșirea infracțiunilor pentru care este dedus judecății, observându-se că infracțiunea săvârșită aduce atingere proprietății, ceea ce reprezintă prin ea însăși o faptă de o gravitate sporită. Se apreciază astfel că și temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, subzistă în continuare, impunând menținerea recurentului în stare de arest.
În justificarea acestei ultime concluzii, se au în vedere pe lângă argumentele prezentate mai sus și pe cele ce derivă din examinarea antecedentelor penale ale recurentului care este recidivist postcondamnatoriu prev.de art.37 lit.a Cod penal, ultima condamnare fiind cea de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.3000/21.12.2006 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.584/29 iunie 2007 Curții de APEL PLOIEȘTI. Așa fiind, în aprecierea îndeplinirii condiției pericolului pe care lăsarea în libertate a recurentului - inculpat îl prezintă pentru ordinea publică, nu se poate face abstracție de elementele ce țin de gravitatea faptei comise și de cazierul persoanei în cauză, știut fiind că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, severitatea sancțiunii și cazierul inculpatului sunt elemente ce pot fi avute în vedere în aprecierea pericolului de sustragere de la proces sau de repetarea infracțiunilor, ele constituind prin ele însele temeiuri suficiente și pertinente pentru a se aprecia că privarea de libertate satisface în continuare exigențele Convenției Europene fără a se produce o încălcare a dispozițiilor acesteia prin menținerea recurentului în stare de arest. ( a se vedea cauza Kusyk contra Poloniei, hotărârea din 24.10.2006 și similar Michta contra Poloniei, hotărârea din 04.05.2006).
Față de cele expuse mai sus, Curtea constată că într-adevăr, temeiurile ce au stat la baza luării măsurii preventive împotriva recurentului - inculpat subzistă și impun în continuare privarea sa de libertate, motiv pentru care în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul declarat de inculpatul urmează a fi respins ca nefondat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 05 iunie 1967, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 23 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr-.
Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 04 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
Fiind plecat în concediu de
odihnă, se va semna de
Președintele completului
Grefier
Red.IS
Tehnored.EV
4 ex./05.10.2009
dos.f- Tribunalul Prahova
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
