Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 636/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 636
Ședința publică din data de 2.10.2009
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
- -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații -, fiul lui și, ns. la data de 9.03.1978, fiul lui și, ns. la data de 31.01.1977, fiul lui și, ns. la data de 22.11.1969, fiul lui și, ns. la data de 10.06.1962 și, fiul lui și, ns. la data de 23.03.1980, toți deținuți în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 29.09.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, în baza disp. art. 300/2 pr.penală, rap. la art. 160/b al.3 pr.penală și art. 23 al.6 din Constituție.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - inculpați, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător ales din Baroul Dâmbovița, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător ales din același barou, și, aflați în stare de arest, personal și asistați de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, depune la dosar sentința penală nr. 305 din data de 17.02.2006, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, decizia penală nr. 277 din 8.09.2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, sentința penală nr. 413 din data de 20.06.2007, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, decizia penală nr. 229 din data de 19.11.2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și încheierea pronunțată de Judecătoria Târgoviște, la data de 14.01.2009, prin care înțelege să facă dovada inexistenței stării de recidivă a inculpatului.
Precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Avocat, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Avocat, având cuvântul depune la dosar o anchetă socială pentru inculpatul și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, arată că încheierea atacată este nelegală, în mod injust instanța de fond a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și într-un termen nerezonabil iar susținerile sale nu au fost avute în vedere.
Mai arată că instanța de fond, respectiv Tribunalul Dâmbovița nu a fost investită cu luarea măsurii arestării preventive ci cu menținerea arestării preventive astfel că trebuiau avute în vedere disp.art. 300/1 pr.penală.
De asemenea arată că instanța reține că există indicii că inculpatul a săvârșit o faptă penală și că în cauza de față sunt îndeplinite disp. art. 143, 148 lit.f pr.penală, că infracțiunea pentru care este cercetat prezintă pericol deosebit, iar referitor la prejudiciul cauzat arată că acesta este prezumat chiar de reprezentantul parchetului.
Totodată, arată că a solicitat efectuarea unor expertize contabile și grafice, pentru a se dovedi prejudiciul cauzat prin infracțiune și cine se face vinovat de comiterea acestor falsuri iar instanța menține arestarea preventive a inculpaților tocmai pe probele care au fost solicitate în urmă cu 7-8 luni.
În ceea ce privește starea de recidivă a inculpatului, arată că în mod greșit se reține de instanță că acesta ar fi fost condamnat prin sentința penală nr. 305/17.02.2006 la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia însă hotărârea sus amintită nu este definitivă, astfel că starea de recidivă nu există.
Precizează că inculpații și, sunt cercetați pentru comiterea acelorași fapte, pericolul este același, doar vârsta acestora diferă și cu toate acestea instanța de fond a apreciat că în ceea ce-l privește pe inculpatul temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă.
Consideră că și inculpatul, trebuie să beneficieze de același tratament, este arestat din luna august 2008, este vorba despre o infracțiune patrimonială, interesul este acela de a se recupera prejudiciul și consideră că ar trebui să beneficieze de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile de condamnare.
Apreciază că recurentul, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, probele au fost administrate în cauză și mai este de audiat un singur martor.
Față de toate acestea, solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate iar pe fond punerea inculpatului de îndată în stare de libertate, revocându-se totodată măsura arestării preventive.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, arată că încheierea atacată este nelegală, motivul pentru care s-a prelungit măsura arestării preventive a acestuia este același ca la ultimele două încheieri, respectiv că există temerea că odată lăsat în libertate ar influența martorii care nu au fost încă audiați.
Consideră că nu există pericolul ca acesta să comită alte infracțiuni dacă ar fi lăsat în libertate, iar gravitatea faptelor comise a fost reținută la momentul arestării preventive.
Mai arată că, motivele arestării și ale menținerii sale în continuare în stare de arest, au fost aceleași și pentru inculpații aflați în stare de libertate, la fila 8 a încheierii atacate se vorbește de practica, urmărirea penală trebuie să aibă un termen rezonabil pentru instrumentarea cauzei, el este arestat de 1 an, nu are antecedente penale, iar lăsarea sa în libertate nu creează indignare la nivelul societății civile.
Precizează că nu există posibilitatea influențării martorilor și apreciază că sunt destule argumente că lăsarea lui în stare de libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privesc expertizele contabile și grafice dispuse în cauză arată că va mai o perioadă de timp până ce se vor efectua și acesta nu este un motiv pentru menținerea inculpatului în stare de arest.
Față de toate acestea solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate iar pe fond respingerea cererii de menținere a măsurii arestării preventive.
Avocat, având cuvântul pentru inculpații, și, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorii aleși ai celorlalți doi inculpați și solicită instanței admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate iar pe fond revocarea arestării preventive și înlocuirea acesteia cu o măsură neprivativă de libertate respectiv cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Consideră că în prezent nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, starea de arest este o stare de excepție, aceștia nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere și circumstanțele lor, faptul că s-au administrat aproape toate probatoriile, nu vor încerca să influențeze singurul martor care mai este de audiat sau experții desemnați și nu există indicii că vor încerca să influențeze buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingerea recursurilor declarate de inculpați ca fiind nefondate și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică, în mod judicios reținând instanța de fond că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, și impun în continuare privarea acestora de libertate.
Mai arată că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina lor sunt mai mari de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere și gravitatea faptelor comise, de care nu se poate face abstracție.
De asemenea, arată că există indicii temeinice, verosimile că au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, sunt cunoscuți cu antecedente penale, trei dintre aceștia sunt recidiviști, mai este de audiat martorul și pentru buna desfășurare a procesului penal consideră că se impune menținerea în stare de arest a acestora pentru a se evita influențarea acestui martor.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită instanței judecarea sa în stare de libertate, având în vedere că are 2 copii minori în întreținerea sa, soția nu realizează venituri, este fost sportiv și este arestat de 13 luni.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că are 2 copii minori în întreținerea sa, soția nu realizează venituri, el este bolnav, sens în care la dosar au fost depuse și acte medicale și solicită instanței judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său, consideră că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, a recunoscut fapta comisă, este arestat de 13 luni și nu poate influența martorii.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, consideră că perioada cât a fost în arest preventiv este suficientă, nu poate influența martorii și solicită instanței admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită instanței judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 29.09.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- în baza disp. art. 300/2 pr.penală rap.la art. 160/b al.3 pr.penală și art. 23 al.6 din Constituție s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților:, fiul lui și, ns. la data de 10.06.1962, în V, județul D cu domiciliul în Pitești,-,.31,.3, județul A, CNP -, -, fiul lui și, ns.la 9.03.1978, în G, județul D, cu domiciliul în Pitești, str. 1 - 1918, -.10,.A,.4,.17, județul A, CNP -, fiul lui și, ns. la data de 31.01.1977, în G, județul D cu domiciliul în com., sat, județul D, CNP -, fiul lui și, ns.la 22.11.1969, în Câmpulung, județul A, cu domiciliul în com., sat V, județul D, CNP -, fiul lui și, ns.la data de 23.03.1980, în Târgoviște, domiciliat în com., sat, județul A, CNP -, toți aflați în Penitenciarul Mărgineni, județul
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul Dâmbovițaa constatat că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații criticând-o ca fiind netemeinică și au solicitat în esență, admiterea recursurilor, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Curtea examinând încheierea recurată, în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate precum și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 al.2 și art. 385/9 pr.penală, constată că recursul declarat de inculpatul, este întemeiat și urmează a fi admis, în timp ce recursurile declarate de inculpații, și sunt nefondate și pe cale de consecință, urmează a fi respinse.
- CU PRIVIRE LA RECURSUL DECLARAT DE INCULPATUL -:
Prin Rechizitoriul nr. 59/D/P/2008 din 24.12.2008, al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Dâmbovița, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, printre alții, și inculpatul -, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 constând în aceea că la începutul lunii mai 2008 împreună cu, și cu numiții "" și "" s-a constituit într-un grup infracțional în scopul obținerii, în mod fraudulos de autoturisme, credite bancare, produse electrocasnice și alte bunuri și art. 26 rap.la art.215 al.1,2,3 și 5, cu aplic.art. 41 - 42, constând în aceea că, în perioada mai - septembrie 2008, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane au obținut folosind manopere dolosive autoturisme, produse electrocasnice, credite bancare și alte bunuri, cauzând un prejudiciu total de peste 200 lei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr- iar la termenul de judecată din 29.09.2009 - așa cum de altfel s-a arătat mai sus - s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, apreciindu-se că nu s-au schimbat temeiurile ce au fost avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive.
Potrivit disp. art. 136 pr.penală, în cursul procesului penal față de inculpat se poate lua una din măsurile preventive prevăzute de lege printre care și măsura arestării preventive ce constituie o măsură privativă de libertate.
Temeiurile ce au justificat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, sunt prevăzute în dispoz. art. 148 lit.f pr.penală, reținându-se că există date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost învinuit și ulterior trimis în judecată, că aceste infracțiuni sunt pedepsite cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Scopul pentru care se ia o măsură preventivă este acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal, de a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei.
În speță, au fost administrate probatoriile cu audierea inculpaților și a martorilor, mai puțin inculpatul și martorii și A și s-a dispus efectuarea unei expertize financiar - contabile prin care să se stabilească valoarea totală a prejudiciului produs în cauză de către inculpați precum și efectuarea unei expertize grafice care să verifice înscrisurile sub semnătură privată care au stat la baza încheierii contractelor de credit.
În atare situație, Curtea apreciază că soluționarea prezentei cauze nu mai poate fi influențată prin punerea în libertate a inculpatului ( fără antecedente penale potrivit hotărârilor judecătorești depuse în recurs ), cu atât mai mult cu cât o parte dintre inculpați sunt în stare de libertate și ne referim în acest sens la inculpații, și.
Cum la acest moment, se constată că probele au fost administrate - cu excepțiile arătate - Curtea apreciază că, nu mai sunt temeiuri noi care să justifice menținerea în stare de arest preventiv a inculpatul, sens în care, în temeiul art. 385/15 pct.2 lit.d pr.penală, va admite recursul, va casa în parte încheierea de ședință din 29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- și în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b al.2 pr.penală, va revoca măsura arestării preventive a inculpatului.
În acest fel, Curtea a avut în vedere dispoz. art. 5 pct.3 din Convenția Europeană asupra Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, la care România este parte contractantă și care statuează că orice persoană arestată sau deținută legal are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, cu mențiunea că, punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audieri.
Mai mult, jurisprudența Curții Europene a statuat că simpla invocare de către instanță a motivelor generale pentru care o persoană poate fi lipsită de libertate ( cum sunt: necesitatea administrării probelor, împiedicarea exercitării de presiuni asupra martorilor sau victimei sau posibilă înțelegere între inculpat și complicii săi ori pentru a proteja ordinea publică în cazul infracțiunilor cu puternic ecou în rândul comunității), nu are caracterul unor motive pertinente și suficiente ( a se vedea cazul Jablonski c/Polonia, hotărârea din 21.12.2000 ).
Prin urmare, detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile mai ales atunci când nu sunt temeiuri noi care să justifice menținerea arestării - indiferent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă ( cazul Wemhoff /Germania, hotărârea din 27.06.1968 ).
Este adevărat că în cauză subzistă cazul prev. de art. 148 lit.f Teza pr.penală, respectiv există indicii că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată și pe care de altfel le-a recunoscut, fapte sancționate cu pedepse mai mari de 4 ani închisoare, dar urmează a se observa că după 13 luni de arest preventiv, acest motiv nu mai este suficient pentru validarea continuării privării de libertate, fiind necesare alte motive care să justifice o astfel de măsură conform art. 5 din și art. 23 din Constituția României, motive suficiente și relevante care în cauză nu există.
Pe de altă parte, pericolul pentru ordinea publică trebuie constatat în concret și dacă inițial el a fost justificat prin gravitatea deosebită a faptelor imputate și a reacției comunității față de acestea, motivul este relevant și suficient numai dacă este bazat pe fapte de natură să demonstreze că punerea în libertate a inculpatului ar genera o tulburare reală a ordinii publice.
Prin urmare, privarea de libertate ca măsură preventivă după o perioadă de 13 luni, are legitimitate numai în măsura în care din lucrările dosarului rezultă date certe referitoare la amenințarea ordinii publice prin punerea în libertate a inculpatului.
Măsura arestării preventive nu poate fi justificată și folosită ca o anticipare a pedepsei cu închisoarea, astfel că, referirea la pericolul social generic nu constituie un temei just pentru menținerea sa.
Esențial este că, existența și persistența indiciilor grave de vinovăție, care au constituit inițial factori pertinenți pentru a justifica privarea de libertate, să legitimeze în continuare această măsură restrictivă de libertate și care trebuie să constituie excepția de la regula impusă de art. 23 din Constituția României, art. 5 ( 1,2 ) pr.penală și art. 5 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cu care libertatea persoanei este garantată în tot cursul procesului penal.
Faptele inițiale ce au generat arestarea preventivă, au permis bănuieli plauzibile și legitime privind implicarea inculpatului în activitatea infracțională, însă, în faza publică a procesului, urmare administrării nemijlocite a probatoriilor în fața instanței care conferă garanțiile de imparțialitate și independență prev. de art. 6 din Convenție, inculpatul a recunoscut în parte faptele pentru care a fost dedus judecății nemaiexistând temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii arestării preventive.
În raport de cele arătate mai sus, Curtea urmează ca în temeiul art. 385/15 pct.2 lit.d pr.penală să admită recursul declarat de inculpatul, să caseze în parte încheierea din 29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- și în baza art. 300/2 rap.la art. 160/b al.2 pr.penală să revoce măsura arestării preventive luată față de inculpat și să dispună punerea acestuia de îndată în libertate dacă nu este arestat în altă cauză, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 19/U din 16.09.2008 emis de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- ( încheierea nr.17 din 16.09.2008 ).
Conform art. 136 al.1 lit.c pr.penală rap.la art. 145/1 pr.penală, se va lua față de inculpatul măsura obligării de a nu părăsi țara și stabilește în sarcina acestuia următoarele obligații:
- să se prezinte la organele de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea - respectiv Poliția Mun. Pitești, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În temeiul art. 145 al.2/1 pr.penală copie de pe prezenta decizie se va comunica inculpatului, Poliției mun. Pitești în a cărei rază teritorială acesta locuiește, Jandarmeriei Pitești, Poliției Comunitare Pitești, organelor competente să elibereze pașaportul - Direcția Generală de Pașapoarte Pitești, Pitești și Direcția Generală a Poliției de Frontieră B în vederea asigurării respectării obligațiilor care-i revin.
Se va atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor care-i revin, menționate expres în prezenta decizie, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
La analiza din oficiu efectuată în temeiul art. 385/6 al.2 pr.penală Curtea constată că, nu mai sunt alte cauze de netemeinicie, motiv pentru care va menține restul dispozițiilor încheierii atacate.
II. CU PRIVIRE LA RECURSURILE DECLARATE DE INCULPAȚII, ȘI.
Inculpații, și, au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, pentru infracțiuni de înșelăciune, fals și constituire de grup infracțional, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, iar la termenul de judecată din 29.09.2009, în baza art. 300/2 rap.la art. 160/b al.3 pr.penală și art. 23 al.6 din Constituție s-a menținut măsura arestării preventive a acestora.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, situație în care se impune în continuare privarea lor de libertate.
Verificând încheierea în raport de situația de fapt reținută, de actele și lucrările dosarului și de motivele invocate în recurs, Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică sub toate aspectele.
Astfel, conform art. 143 pr.penală măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală iar potrivit disp. art. 68/1 pr.penală există indici temeinice atunci când din actele și lucrările dosarului rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
Potrivit disp. art. 148 pr.penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt îndeplinite condițiile prev.de art. 143 pr.penală și există și vreunul din cazurile prev. la lit.a-f.
Din actele și lucrările dosarului rezultă astfel că, în ceea ce-l privește pe inculpatul, sunt incidente disp. art. 148 lit.a și b pr.penală, de vreme ce știind că pe numele său a fost emis un mandat de arestare în lipsă și este căutat de organele de cercetare penală s-a sustras și a încercat - așa cum rezultă din redarea convorbirilor telefonice avute cu inculpata - să denatureze cursul anchetei încercând influențarea schimbării unor declarații, fapt care a condus la concluzia că acesta ar putea încerca în continuare să se sustragă de la judecată ori de la executarea pedepsei și chiar să încerce să zădărnicească aflarea adevărului.
Pe de altă parte, inculpatul este cunoscut cu antecedente penale situație în care se apreciază că lăsarea în libertate a acestuia ar reprezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Cât privește pe inculpații și, din fișele de cazier ale acestora rezultă că, au o bogată activitate infracțională care a condus la numeroase condamnări ce au și atras reținerea stării de recidivă prev. de art. 37; Această împrejurare denotă predispoziție pentru săvârșirea de noi infracțiuni și implicit de aici pericolul concret pentru ordinea publică în situația în care aceștia ar fi cercetați în stare de libertate.
Inculpatul, este cunoscut și el cu antecedente penale - potrivit cazierului judiciar - iar din datele existente la dosarul cauzei, inclusiv declarațiile martorilor audiați în faza de cercetare judecătorească, rezultă presupunerea rezonabilă că a săvârșit faptele reținute în sarcina sa prin actul de acuzare.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant ( cauza Dumont - Maliverg /Franța ), că măsura arestării este adecvată și este necesară menținerea ei, pentru împiedicarea săvârșirii de noi infracțiuni, în condițiile în care circumstanțele cauzei, antecedentele și personalitatea inculpatului conduc la concluzia că riscul săvârșirii unor noi infracțiuni este plauzibil.
În același timp, subliniem că în cauza Letellier /Franța s-a reținut necesitatea menținerii stării de arest a inculpaților, în condițiile în carte gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina lor pot determina tulburări sociale, ca urmare a reacției pe care ar putea să o aibă publicul față de acestea.
Din acest punct de vedere, Curtea apreciază că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații au un grad de pericol social ridicat, pericol ce rezultă atât din natura infracțiunilor, din împrejurările și modalitatea comiterii lor - conform actului de sesizare al instanței - dar și din urmarea produsă, respectiv prejudicierea unor instituții de creditare, în urma înaintării unor documente false care au servit la obținerea frauduloasă a unor împrumuturi sau bunuri.
La acestea se adaugă și încercarea de influențare a mersului anchetei și de sustragere de la cercetări - - precum și de antecedentele penale ale inculpaților.
Pentru a asigura o bună administrare a actului de justiție dar și în raport de cele învederate Curtea apreciază că, în mod corect prima instanță a menținut starea de arest a inculpaților, cu precizarea că prin menținerea acestei măsuri nu li se încalcă inculpaților dreptul la libertate, prev. de art. 5 lit.c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de vreme ce arestarea lor a fost impusă de existența unor motive verosimile de a fi bănuiți că au săvârșit infracțiuni dar și de necesitatea ocrotirii ordinii de drept cunoscând faptul că, potrivit disp. art. 136 pr.penală, măsurile preventive urmăresc de pe o parte asigurarea bunei desfășurări a procesului penal iar pe de altă parte realizarea scopului prev. de art. 1 din același cod.
În raport de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că recursurile declarate de inculpații, și, sunt nefondate și urmează a fi respinse în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul -, fiul lui și, ns.la data de 9.03.1978 în G, județul D, cu ultimul domiciliu în mun. Pitești, str. 1 - 1918, -.10,.A,.4,.17, județul A, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii din 29.09.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- pe care o casează în parte și în consecință:
În baza art. 300/2 rap. la art. 160/b al.2 pr.penală, revocă măsura arestării preventive luată față de inculpat și dispune punerea acestuia de îndată în libertate dacă nu este arestat în altă cauză, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 19/U din 16.09.2008 emis de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- ( încheierea nr. 17 din 16.09.2008 ).
În baza art. 136 al.1 lit.c pr.penală, rap.la art. 145/1 pr.penală, i-a față de inculpatul -, măsura obligării de a nu părăsi țara și stabilește în sarcina acestuia, următoarele obligații:
- să se prezinte la organele de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea - respectiv Poliția Mun. Pitești, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Conform art.145 al.2/1 pr.penală, copia de pe prezenta decizie se va comunica inculpatului, Poliției mun. Pitești în a cărei rază teritorială acesta locuiește, Jandarmeriei Pitești, Poliției Comunitare Pitești, organelor competente să elibereze pașaportul - Direcția Generală de Pașapoarte Pitești, Pitești și Direcția Generală a Poliției de Frontieră B în vederea asigurării respectării obligațiilor care-i revin.
Atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor care-i revin, menționate expres în prezenta decizie, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Menține restul dispozițiilor încheierii atacate.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, ns.la data de 31.01.1977, fiul lui și, ns.la data de 22.11.1969, fiul lui și, ns.la data de 10.06.1962 și, fiul lui și, ns.la data de 23.03.1980 - deținuți în Penitenciarul Mărgineni, județul D, declarate împotriva aceleiași încheieri.
Obligă inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat iar pe inculpații, și, la câte 150 cheltuieli judiciare către stat din care câte 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.10.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
Grefier,
Red.
Tehnored.
25 ex./06.10.2009
nr- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
