Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 648/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.648
Ședința publică din data de 05 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTOR 2: Ion Stelian
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui - și al lui, născut la 29 martie 1978, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni împotriva încheierii din 25.09.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosar nr.1370,-, prin care în temeiul art. 3002rap. la art. 160 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a menținut această măsură.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurentul inculpat, în stare de deținere și asistat de avocat desemnat din oficiu de către Baroul Prahova, avocat, potrivit delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de deținere.
Avocat pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat critică încheierea dată
de Tribunalul Dâmbovița pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, apreciind că în mod greșit a fost menținută starea de arest a acestuia.
Susține că, inculpatul a fost condamnat de Judecătoria Pucioasa la o pedeapsa de 4 ani închisoare, împotriva sentinței de condamnare acesta a declarat apel, dosarul aflându-se în faza de apel la Tribunalul Dâmbovița.
Precizează că recurentul - inculpat este arestat din data de 20.07.2008, iar starea de arest este o stare de excepție, astfel că din punctul său de vedere se impune judecarea în libertate a inculpatului, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării nu s-au schimbat și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest, în cauză fiind administrate toate probatoriile.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 25.09.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, solicită în temeiul art. 149 rap. la art. 145 pr. pen. înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea fără încuviințarea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefundat, și menținerea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca fiind temeinică și legală sub toate aspectele, având în vedere că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că la dosar există probe și indicii că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat și pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, arătând că este singurul întreținător al familiei sale.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 25.09.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr.1370,- în baza disp. art. 300/2 rap. la art. 160/b al.3 pr.penală, s-a menținut măsura arestării preventive a apelantului - inculpat, fiul lui - și, ns. la data de 29.03.1978, în Târgoviște, domiciliat în mun. Târgoviște,-, județul D și în P,-, județul D, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al.1 și 2 lit.b și c și alin.2/1 lit.a, cu aplic. art. 37 lit.b
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut în esență că nu s-au schimbat temeiurile ce au fost avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive a inculpatului, în baza mandatului nr. 14 din 20.07.2008 emis de Judecătoria Pucioasa.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o ca fiind netemeinică și a solicitat în esență admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, recurentul - inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Curtea examinând încheierea recurată în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate precum și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 385/6 al.2 și art. 385/9 pr.penală, constată că recursul este nefondat așa cum se va arăta în continuare:
Prin Rechizitoriul nr. 873/P/2008 din 28.07.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasas -a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al.1 și 2 lit.b, c și alin.2/1 lit.a, cu aplic. art. 37 lit.b, deoarece în coautorat cu inculpata, trimisă în judecată pentru aceeași infracțiune, în seara zilei de 19.07.2008 în jurul orelor 23,00 în loc public au deposedat prin violență partea vătămată, de un portofel conținând 30 euro, 350 lei, un card bancar și un card de asigurări de sănătate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa sub nr- iar după administrarea probatoriilor, prin sentința penală nr. 85 din 25.03.2009 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție și s-a menținut starea de arest preventiv.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 13.05.2009, sub nr. 1370,-, iar la termenul de judecată din 25.09.2009 - așa cum de altfel s-a arătat mai sus - s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în temeiul art. 300/2 rap. la art. 160/b al.3 pr.penală.
Potrivit acestor texte de lege, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, potrivit art. 160/b pr.penală.
În mod judicios Tribunalul Dâmbovițaa făcut aplicarea disp. art. 300/2 rap. la art. 160/b alin.3 pr.penală, potrivit căruia, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, menține arestarea preventivă prin încheiere motivată.
Astfel, în cauză se observă că cerința prev. de art. 143 pr.penală privitoare la existența probelor și indiciilor temeinice, verosimile, privind participația inculpatului la săvârșirea faptelor pentru care este judecat, este în continuare îndeplinită, cu atât mai mult cu cât în cauză a fost pronunțată deja o hotărâre de condamnare în primă instanță.
Este adevărat că, așa cum susține recurentul, pe întreg parcursul procesului penal, până la pronunțarea unei hotărâri definitive își produc efectele pe deplin dispozițiile ce reglementează incidența prezumției de nevinovăție însă, atâta vreme cât în cauză au fost administrate probe și sunt suficiente indicii temeinice din care rezultă bănuiala legitimă și verosimilă de participare a recurentului la săvârșirea faptei, privarea sa de libertate nu constituie o înfrângere a principiului prezumției de nevinovăție ci o expresie a aplicării art. 5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, potrivit căruia privarea de libertate este admisibilă "dacă cel în cauză a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia."
Or, în speță așa cum au reținut de altfel și instanțele anterioare, există suficiente probe și indicii care dovedesc participația inculpatului la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost dedus judecății, fiind condamnat de prima instanță la 4 ani închisoare.
În atare situație, în mod corect s-a apreciat că temeiul prev. de art. 148 lit.f pr.penală subzistă în continuare, impunând menținerea recurentului în stare de arest.
În justificarea acestei ultime concluzii, se au în vedere pe lângă argumentele prezentate mai sus și pe cele ce derivă din examinarea antecedentelor penale ale recurentului care a săvârșit infracțiunea de tâlhărie in stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit.b, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 3 ani închisoare pronunțată de Judecătoria Pucioasa pentru infracțiunea de furt calificat ( sentința penală nr. 568/3.11.2004 ), pedeapsă în executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 5.05.2006 cu un rest neexecutat de 365 zile închisoare.
Așa fiind, în aprecierea îndeplinirii condiției pericolului pe care lăsarea în libertate a recurentului îl prezintă pentru ordinea publică, nu se poate face abstracție de elementele ce țin de gravitatea faptei comise și de cazierul persoanei în cauză, știut fiind că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, severitatea sancțiunii și cazierul inculpatului sunt elemente ce pot fi avute în vedere la aprecierea pericolului de sustragere de la proces sau de repetare a infracțiunilor, ele constituind prin ele însele temeiuri suficiente și pertinente pentru a se aprecia că privarea de libertate satisface în continuare exigențele Convenției Europene fără a se produce o încălcare a dispozițiilor acesteia prin menținerea recurentului în stare de arest (a se vedea cauza Kusyk contra Poloniei, hotărârea din 24.10.2006 și similar Michta contra Poloniei, hotărârea din 4.05.2006 ).
În raport de cele arătate mai sus Curtea apreciază că încheierea recurată este legală și temeinică sub toate aspectele, motiv pentru care recursul declarat de inculpatul urmează a fi respins ca nefondat.
Văzând și dispoz. art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui - și al lui, născut la 29 martie 1978, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni împotriva încheierii din 25.09.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosar nr.1370,-.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 octombrie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
5 ex./06.10.2009
nr. 1370,- Tribunalul Dâmbovița
nr- Judecătoria Pucioasa
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian, Dan Andrei
