Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 647/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.647
Ședința publică din data de 05 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTOR 2: Ion Stelian
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T - Serviciul Teritorial Ploiești, împotriva încheierii din data de 01.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a admis cererea inculpatului și în temeiul art.139 alin.2 rap. la art.145 Cod procedură penală, s-a înlocuit măsura arestării preventive inculpatului, fiul lui G si, născut la 1.12.1974, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Târgoviște, jud. D, fără încuviințarea Tribunalului Prahova.
În temeiul art. la art.145 alin.11și 12Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara,inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații: să se prezinte la această instanță ori la organul de urmărire penală ori de câte ori va fi chemat; să se prezinte la organul de poliție al municipiului Târgoviște, desemnat cu supravegherea acestora, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori va fi chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici un fel de arme; să nu se apropie de persoanele vătămate - și -, de membrii familiei acestora, de inculpații și, -, -, și, martorii - -, -, -, -, și să nu comunice în nici un fel cu aceștia, direct sau indirect; să nu se afle în locuința celor două persoane vătămate mai sus - arătate.
Potrivit art.145 alin.21Cod procedură penală copia încheierii s-a comunicat inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește acesta, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor de frontieră, organelor competente să elibereze pașaportul.
Potrivit art.145 alin.3 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi țara și a obligațiilor stabilite, se va înlocui măsura dispusă cu măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 07/U/13.01.2009 emis de Tribunalul Prahova, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
S-a respins cererea de revocare formulată de același inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns intimatul - inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales din cadrul Baroului B și din cadrul Baroului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorilor să ia legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest.
Avocații aleși ai intimatului - inculpat pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că în mod nefondat, Tribunalul Prahova, a admis cererea intimatului - inculpat.
Apreciază că hotărârea tribunalului este vădit netemeinică, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
După cum reiese din actul de sesizare al instanței inculpatul este trimis în judecată și pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că a inițiat și constituit un grup infracțional împreună cu alte persoane, precum și multiple infracțiuni la Legea nr. 365/2002.
Din probele administrate în cauză rezultă în mod evident calitatea intimatului - inculpat de lider al grupului infracțional organizat și de inițiator al activităților ilice desfășurate de ceilalți membri ai grupului său infracțional, sub controlul său strict. În această calitate inculpatul a recrutat membrii în cadrul grupului infracțional, persoane față de care avea un ascendent moral, date fiind antecedentele sale penale, ori renumele pe care acesta și-l crease în comunitate.
Referitor la infracțiunile de șantaj, chiar dacă o parte vătămată a înțeles că nu mai stea în proces iar cealaltă parte vătămată nu s-a prezentat în instanță pentru a fi audiată, potrivit disp. art.194 Cod penal, acțiunea penală se pune în mișcare nu numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate ci și la sesizarea din oficiu, iar aceste infracțiuni din întreg materialul probator rezultă că au fost realizate prin violență.
În altă ordine de idei deși, instanța de fond a reținut că există totuși indicii temeinice că acesta a comis faptele ce fac obiectul judecății în sensul art. 143 Cod procedură penală, a admis cererea intimatului - inculpat și a admis cererea acestuia privind înlocuirea măsurii arestării preventive, aspect față de care apreciază că în cauză, la momentul de față subzistă temeiurile inițiale pentru care s-a luat împotriva inculpatului măsura arestării preventive urmând a fi menținută ca atare, nu în ultimul rând instanța de recurs urmând să aibă în vedere și starea de recidivă a intimatului.
Raportat la natura infracțiunilor săvârșite, gradul ridicat de pericol social al acestora, modalitatea în care au fost comise și nu în ultimul rând urmările produse, apreciază că nu se impune lăsarea inculpatului în libertate.
Față de toate acestea solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și respingerea cererii formulată de inculpa.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - inculpat, solicită instanței respingerea recursului declarat de parchet și menținerea încheierii atacate întrucât este legală, corect motivată în litera și spiritul legii.
De asemenea arată că, instanța de fond, în mod corect a dispus punerea în libertate a intimatului întrucât s-au încălcat dispozițiile codului d e procedură penală și ale Curții Constituționale privind dreptul egalității cetățenilor în fața legii. art. 16 alin.1 și 2 din a reținut și dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, faptul că inculpații trebuie să beneficieze de un proces echitabil, însă în cauza de față, din toți inculpați cercetați în calitate de autori ai infracțiunii deduse judecății numai intimatul - inculpat, mai este arestat.
Menționează apărătorul intimatului că, de la momentul punerii în libertate a celorlalți coinculpați și judecării acestora în stare de libertate, nu au încercat zădărnicirea aflării adevărului sau buna desfășurare a procesului penal, mai mult decât atât nu au existat indicii că aceștia ar fi încercat influențarea vreunei părți, martor sau expert.
Un alt motiv pentru care s-a menținut starea de arest, până în prezent, este și starea de recidivă a intimatului, însă nu trebuie omis că și alți coinculpați judecați în prezenta cauză sunt recidiviști și beneficiază de o măsură restrictivă dar nu privativă de libertate, de asemenea se mai reține faptul că inculpatul era șeful rețelei, însă rețeaua se află în libertate.
In plus, solicită a se observa că din dosar nu rezultă că inculpatul s-ar sustrage cercetării judecătorești, ar zădărnici aflarea adevărului, ar încerca să influențeze martorii și părțile vătămate și mai mult decât atât, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește infracțiunea de șantaj, precizează că speța a fost conexată la prezenta cauză numai pentru a demonstra starea violentă a inculpatului.
Față de toate acestea, solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea încheierii atacate întrucât este legală.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - inculpat, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul ales al celorlalți doi inculpați și solicită instanței respingerea recursului declarat de parchet și menținerea încheierii atacate.
Consideră că în mod corect a fost analizată această cauză de instanța de fond, încheierea pronunțată fiind în concordanță cu disp. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește infracțiunea de șantaj, supune atenției instanței de control judiciar faptul că nu este dovedită.
Pentru egalitate de tratament, având în vedere că ceilalți coinculpați judecați în prezenta cauză sunt în libertate solicită judecarea inculpatului tot în stare de libertate, ca o consecință a respingerii recursului declarat de parchet și menținerea încheierii instanței de fond, ca legală și temeinică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, că nu este liderul nici unul grup infracțional si solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din 01 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția penală în dosarul nr- a fost admisă cererea formulată de inculpatul fiul lui G și, născut la 01 decembrie 1974 municipiul Târgoviște, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D și în temeiul disp.art.139 alin.2 rap.la art.145 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Târgoviște fără încuviințarea Tribunalului Prahova. Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara au fost stabilite în sarcina inculpatului, potrivit disp.art.145 alin.1/1 și alin.1/2 Cod procedură penală, următoarele obligații:
- să se prezinte la această instanță ori la organul de urmărire penală ori de câte ori va fi chemat;
- să se prezinte la organul de poliție a municipiului Târgoviște, desemnat cu supravegherea acestuia, conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori va fi chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici-un fel de arme;
- să nu se apropie de persoanele vătămate (arătate în cuprinsul încheierii) și să nu comunice nici-un fel cu acestea, direct sau indirect;
- să nu se afle în locuința celor două persoane vătămate mai sus arătate.
Potrivit art.145 alin.2/1 Cod procedură penală, s-a dispus comunicarea unei copii de pe încheierea respectivă inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește acesta, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor de frontieră și organelor competente să elibereze pașaportul.
În conformitate cu disp.art.145 alin.3 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi țara și a obligațiilor stabilite, se va înlocui măsura dispusă cu măsura arestării preventive.
Prin aceeași încheiere s-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.07/U/13 ianuarie 2009 emis de Tribunalul Prahova, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Totodată, a fost respinsă cererea de revocare formulată de același inculpat.
În fine, s-a fixat un nou termen de judecată la data de 29 octombrie 2009.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de către Tribunalul Prahova la data de 13 ianuarie 2009 alături de un număr de 10 inculpați, această măsură fiind menținută pe parcursul judecății.
De la înregistrarea cauzei, prima instanță nu a mai dispus prelungirea arestării preventive a nouă inculpați și anume:, aflați în aceeași cauză, aceștia fiind puși în libertate de către Curtea de Apel Ploiești prin decizia penală nr.196/13 martie 2009 luându-se față de inculpați măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată.
A mai reținut instanța că pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați 12 din cei 14 inculpați, care și-au menținut pozițiile procesuale adoptate la parchet, fără a releva date sau informații din care să rezulte că inculpatul ar fi inițiatorul grupului infracțional organizat, că acesta ar fi organizat și condus activitatea infracțională a întregului grup din care fac parte inculpații trimiși în judecată, precum și faptul că inculpatul ar fi încercat să influențeze în vreun fel în ceea ce privește darea declarațiilor.
Ca atare, tribunalul a apreciat că în cauză nu se poate afirma că ar exista elemente în sensul că inculpatul ar încerca să influențeze pe ceilalți inculpați sau pe martorii care urmează să fie audiați în cadrul cercetării judecătorești.
Pe de altă parte, prima instanță reține că inculpatul a fost trimis în judecată și pentru două infracțiuni de șantaj, care au constituit temeiul ce au justificat menținerea arestării preventive, însă tribunalul constată că una din părțile vătămate, respectiv a declarat în fața instanței de fond că nu se constituie parte civilă și înțelege să nu mai susțină învinuirea cu privire la infracțiunea de șantaj.
Motivează prima instanță că nici starea de recidivă reținută față de inculpatul nu mai poate constitui temei pentru luarea și menținerea arestării preventive în mod similar, fără a se avea în vedere și alte temeiuri, dovadă în acest sens fiind situația celorlalți inculpați din respectiva cauză care, deși în aceeași situație le-a fost revocată arestarea preventivă.
Tribunalul mai face referire și la disp.art.6 din CEDO privitor la dreptul oricărui inculpat de a beneficia de un proces echitabil, iar judecarea cauzei să aibă loc într-un termen rezonabil și de aceea, acest principiu privește și luarea măsurilor preventive.
Susține instanța de fond că toți inculpații trebuie să beneficieze de același tratament juridic și de aceea, este inechitabil ca unul din inculpați să rămână în arest preventiv, iar restul să fie judecați în stare de libertate, în condițiile în care sunt învinuiți de comiterea acelorași infracțiuni cum este cazul inculpaților -, și, aceștia doi din urmă fiind puși în libertate în luna iulie 2009.
În opinia instanței de fond, infracțiunile de șantaj reținute în sarcina inculpatului nu mai pot constitui unicul temei pentru menținerea arestării preventive, atâta timp cât cele două părți vătămate nu mai susțin învinuirea respectivă, iar referitor la celelalte infracțiuni, în raport de natura și specificul acestora, în faza de cercetare judecătorească nu ar exista nici-o situație în care să se presupună că inculpatul ar putea zădărnici aflarea adevărului prin distrugerea mijloacelor materiale de probă, pretins folosite la comiterea infracțiunilor, deoarece acestea au fost ridicate de organele de urmărire penală și se află la dispoziția instanței.
Concluzionează Tribunalul Prahova, că în raport de poziția procesuală a celor două părți vătămate, dar și de declarațiile celor 12 inculpați audiați până în prezent și ținând seama și de faptul că cercetarea judecătorească se apropie de sfârșit, apreciază că s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului și ca atare, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpat este întemeiată, dispunând înlocuirea acesteia cu o măsură neprivativă de libertate, aceea de a nu părăsi localitatea de domiciliu - municipiul Târgoviște, județul
Împotriva încheierii a declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Ploiești, care prin motivele depuse în scris la dosar și susținute oral în ședință publică de către procurorul de ședință, arată că aceasta este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Astfel, se arată că din actele și lucrările dosarului rezultă că începând cu luna august 2008, lucrătorii de Combatere a Organizate P s-au sesizat cu privire la faptul că inculpații și învinuiții din prezenta cauză împreună cu alți făptuitori nominalizați în dosar s-au constituit într-un grup infracțional organizat, care în perioada anului 2008 s-a ocupat cu săvârșirea de infracțiuni privind criminalitatea informatică și parte din ei, în infracțiuni comise cu violență, trafic ilicit de droguri, recrutarea unor tinere din țară și exploatarea lor sexuală, îndeosebi pe relația Spania.
Susține parchetul, că acest grup infracțional a fost condus de inculpatul zis "", care fiind recent liberat din penitenciar și revenind pe raza municipiului Târgoviște, în localitatea sa de domiciliu și-a reluat activitățile infracționale atrăgând și alte persoane cărora le-a stabilit rolul și atribuții determinate.
Se arată că probele administrate în cauză dovedesc în mod evident calitatea inculpatului de lider al grupului infracțional organizat și de inițiator al activităților ilicite desfășurate de ceilalți membri ai grupului infracțional, sub controlul său strict.
De aceea, apreciază că încheierea de ședință din 01 octombrie 2009 Tribunalului Prahova, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea este vădit netemeinică în raport de gravitatea infracțiunilor reținute față de acesta, respectiv cele prev.de art.7 din Legea nr.39/2003 - infracțiuni de inițiere și constituire a unui grup infracțional; de instigare la falsificare de instrumente de plată electronică prev.de art.25 Cod penal rap.la art.24 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronice prev.de art.25 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; instigare la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev.de art.25 Cod penal rap.la art.27 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și respectiv a două infracțiuni de șantaj prev.de art.194 alin.1 Cod penal cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorii prev.de art.37 lit.b Cod penal.
Susține parchetul că în mod neîntemeiat, instanța de fond a reținut că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul s-au schimbat.
Chiar și după investirea instanței, inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică raportat la activitatea infracțională a acestuia care a constat în primul rând la inițierea unei grupări infracționale, ai cărei membrii au acționat după un plan bine conceput, în raport cu specialitatea fiecăruia, cu scopul de a săvârși infracțiuni vizând comerțul electronic, la gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor pentru care a fost trimis în judecată, precum și la trecutul infracțional al inculpatului, acesta fiind recidivist.
Gravitatea acuzațiilor reținute în sarcina inculpatului, printre care și infracțiuni cu violență comise inclusiv prin interpuși și limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni, justifică concluzia privind menținerea temeiurilor ce au determinat arestarea preventivă și oportunitatea continuării acesteia după trimiterea în judecată.
În raport de cele arătate mai sus, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul.
Curtea, examinând încheierea recurată în raport de situația de fapt reținută de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele conform art.385/6 și art.385/9 Cod procedură penală, constată că recursul este fondat, așa cum se va arăta în continuare:
Pe rolul Tribunalului Prahova se află în faza de cercetare judecătorească cauza penală ce face obiectul dosarului penal nr-, unde prin Rechizitoriul nr.57/D/P/2008 al - Serviciul Teritorial Ploiești, s-a dispus trimiterea în judecată a unui număr de zece inculpați, în stare de arest preventiv, printre care și inculpatul.
Cu excepția acestui inculpat, față de ceilalți nouă inculpați, pe parcurs s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive.
În sarcina inculpatului au fost reținute infracțiunile prev.de art.7 din Legea nr.39/2003; art.25 Cod penal rap.la art.24 alin.1 și 2 din legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.25 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2; art.25 Cod penal rap.la art.27 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și respectiv art.194 alin.1 Cod penal, toate cu aplic.art.33 lit.a și art.37 lit.b Cod penal.
Activitatea infracțională a inculpatului, constă în aceea că în perioada octombrie 2008 - ianuarie 2009 săvârșit în mod repetat, cu sarcini bine stabilite pe membrii grupului, multiple infracțiuni prevăzute de Legea nr.365/2002; în mod repetat în aceeași perioadă a determinat pe inculpații, precum și alți inculpați și învinuiți, să falsifice instrumente de plată electronică (carduri) cât și să le pună în circulație; a deținut echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică și i-a instigat la efectuarea de operațiuni informatice, în mod fraudulos, pe inculpații, de a efectua operațiuni financiare frauduloase prin utilizarea cardurilor bancare falsificate.
Curtea, constată că soluția adoptată de instanța de fond de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura neprivativă de libertate aceea de a nu părăsi localitatea este greșită și inoportună în actuala fază a desfășurării procesului penal aflat pe rolul instanței.
La adoptarea acestei soluții, Tribunalul Prahovaa făcut referire la temeiul prev.de.art.139 alin.2 Cod procedură penală și respectiv, art.145 Cod procedură penală.
Este greșită măsura dispusă de prima instanță, deoarece interpretarea dată atât de jurisprudența internă cât și de cea comunitară, revocarea unei atari măsuri preventive este determinată numai de schimbarea temeiurilor ce au motivat luarea acesteia, unită cu existența unor garanții suficient de puternice că prezervarea ordinii publice, inclusiv normala desfășurare a procesului pot fi asigurate fără restrângerea dreptului la libertate a persoanei deduse judecății.
Inculpatul, prin declarațiile date până în prezent nu a recunoscut participarea la săvârșirea vreuneia din faptele pentru care a fost inculpat, justificând relațiile cu parte din membrii grupării, fie în contextul socializării în același cartier sau unități școlare, fie a prieteniilor contactate prin intermediul acestora.
Organele de urmărire penală au reținut existența faptelor și vinovăția, dispunând trimiterea în judecată a acestora, în principal în coroborarea proceselor verbale conținând redarea în scris a convorbirilor telefonice și comunicărilor tip "sms" interceptate și înregistrate autorizat, a imaginilor video luate în aceleași condiții, jurnalul electronic al - Banca "Transilvania", cu actele întocmite la perchezițiile informatice, a concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică de specialitate informatică, a declarațiilor martorilor, a părților vătămate prin actele de șantaj, precum și recunoașterea parțială sau totală a faptelor de către unii membrii ai structurii, inculpați în aceeași cauză.
Faptul că la cercetarea judecătorească inculpatul și-a menținut atitudinea inițială, nerecunoscând vreo participație la activitatea infracțională, în modalitatea expusă mai înainte, nu poate conduce la concluzia că desfășurarea procesului poate fi asigurată fără privarea de libertate, chiar dacă una din persoanele vătămate prin infracțiunea de șantaj nu a înțeles să se constituie parte vătămată în cauză, iar martorii neaudiați au identitatea protejată.
Gravitatea acuzațiilor cuprinse în rechizitoriul întocmit de structura, între care și fapte comise cu violență, inclusiv prin interpuși, ca și severitatea pedepselor pe care le riscă în cazul condamnării, nu poate decât să justifice concluzia privind menținerea temeiurilor ce au determinat arestarea preventivă și oportunitatea continuării acesteia.
Pericolul de zădărnicire a aflării adevărului și stabilirii răspunderii penale pentru inculpatul și a celorlalți membrii ai grupării infracționale în raport de acuzațiile menționate, rezultă și din actele materiale comise în luna decembrie 2008, când personal, s-a deplasat în municipiul C pentru recuperarea mijloacelor materiale de probă, amplasate la bancomate sau depozitate în camera de hotel și autoturismul folosit de inculpați, prinși în flagrant.
Nu trebuie ignorat nici statutul de recidivist al inculpatului prin condamnări executate pentru infracțiuni cu violență prev.de art.321 alin.1 Cod penal, art.180 alin.2 Cod penal și art.329 Cod penal.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere și faptul că în prezent inculpatul face obiectul unor acțiuni penale puse în mișcare la sesizarea DIICOT, pentru infracțiuni de trafic de persoane prev.de art.12 lit.a din Legea 678/2001.
Față de cele arătate mai sus, se impune menținerea stării de arest a inculpatului ca fiind necesară și ea nu poate conduce la încălcarea principiului egalității de tratament procesual, așa cum motivează prima instanță, în raport de ceilalți inculpați față de care s-a luat măsura preventivă de a nu părăsi localitatea sau țara, atâta vreme cât alegerea unei astfel de măsuri este supusă criteriilor înscrise în art.136 Cod procedură penală.
Concluzionând, Curtea constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Ploiești, este fondat, pentru considerentele expuse pe larg mai înainte, urmând a fi admis conform art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, drept consecință, se va casa încheierea tribunalului din 01 octombrie 2009 și pe fond, se va respinge cererea formulată de inculpatul de înlocuire a măsurii arestării preventive a acestuia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. urmează a se fixa de îndată, termen pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, potrivit disp.art.300/2 rap.la art.160/b Cod procedură penală, întrucât această măsură expiră la data de 13 octombrie 2009.
În atare situație, după primirea dosarului de către instanța de fond,
Cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - - SERVICIUL TERITORIAL PLOIEȘTI, împotriva încheierii din 01.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Penală în dosarul nr- pe care o casează, și pe fond:
Respinge cererea formulată de inculpatul, fiul lui G și, născut la 01.12.1974, deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, de înlocuire a măsurii arestării preventive a acestuia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Cheltuielile avansate de stat rămân în sarcina acestuia
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 octombrie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - -
Grefier
Red.VM
Tehnored.EV
5 ex./06.10.2009
dos.f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2009
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian, Dan Andrei
