Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 688/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 688/R DOSAR NR-
Ședința publică din data de 19 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean JUDECĂTOR 2: Nicoleta Țînț
- - - JUDECĂTOR 3: Laura Popa
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public M.
procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat asistat de avocat, în substituirea av., apărător ales și recurentul inculpat asistat de avocat.
Procedură îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art. 385/13 pr.pen.
Avocat susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate iar în cadrul rejudecării, în temeiul dispozițiilor art. 300/1 pct. 2 Cod procedură penală să se constate că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au încetat și nu există alte temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului.
Prin încheierea atacată, Tribunalul Brașova apreciat că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă de natură penală și că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică, fără însă a exista vreo probă concretă în acest sens.
De asemenea natura valorilor sociale lezate nu poate constitui un argument pentru aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, ca de altfel nici impactul pe care l-a avut faptele inculpatului în rândul opiniei publice.
La acest moment procesual nu trebuie analizată vinovăția inculpatului ci doar dacă lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică. Or, în condițiile în care la dosar nu există nicio probă din care să rezulte că lăsarea în libertate ar afecta ordinea de drept sau echilibrul social firesc, menținerea în continuare a stării de arest preventiv ar fi o măsură exagerată.
a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut faptele, a colaborat cu organele de cercetare, are în îngrijire doi copii minori, iar în prezent este suspendat din funcția pe care o ocupa astfel că nu se poate reține că ar putea să pericliteze desfășurarea procesului penal.
Pentru aceste considerente solicită revocarea măsurii arestării preventive cu consecința judecării inculpatului în stare de libertate.
Avocat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în cadrul rejudecării revocarea măsurii arestării preventive. Temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului au încetat și nu există temeiuri noi care să justifice privarea în continuare de libertate a acestuia. Consideră că analiza temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive trebuie să se facă raportat la probele administrate în cauză. Cu privire la prima infracțiune nu s-a făcut dovada existenței unei înțelegeri prealabile între inculpați și nici nu s-a lămurit dacă banii care au fost găsiți asupra acestora proveneau dintr-o infracțiune.
La stabilirea gradului de pericol social trebuie avut în vedere pericolul social concret și nu cel generic al faptei comise. De asemenea trebuiesc avute în vedere împrejurări ce țin pe persoana inculpatului, în cauză acesta fiind cunoscut ca o persoană cu un comportament corespunzător, are o familie organizată, un copil minor, soția este însărcinată, el fiind singurul întreținător al acestora.
Așa fiind solicită revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate.
În subsidiar în cazul în care instanța va aprecia că este necesar a fi luată față de inculpat o măsură preventivă solicită înlocuirea măsurii arestării cu aceea a obligării de nu părăsi localitatea.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut și nici nu s-au atenuat. Faptele reținute în sarcina inculpaților sunt considerate de mare corupție, care creează o stare de insecuritate socială, motiv pentru care apreciază că nu se impune judecarea inculpaților în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt solicită revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate, susținând în continuare că nu este vinovat.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față,
Constată că,prin încheierea de ședință din data de 15 octombrie 2009, Tribunalul Brașova menținut arestarea preventivă a inculpaților și apreciind că în cauză, raportat la probele administrate, subzistă temeiurile arestării preventive, existând totodată, indicii ale comiterii unei fapte prevăzute de lege penală de către inculpați.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, solicitând revocarea arestării preventive și judecarea în stare de libertate deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă la acest moment și au suferit modificări.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, instanța constată ca recursurile nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr. 24 din data de 2 octombrie 2009, Tribunalul Bra șov a dispus arestarea preventivă a inculpatului recurent pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prev. de art. 254 alin.1 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1, 3 din legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal (două acte materiale) constând în aceea că a pretins și a primit de la investigatorul sub acoperire suma de 300 lei și de la investigatorul sub acoperire suma de 400 lei, pentru a nu constata comiterea de către aceștia a contravenției prevăzute de art. 101 alin.3 lit.a din OUG nr. 195/2002, respectiv trecerea pe culoarea roșie a semaforului electric și pentru a nu le aplica sancțiunea contravențională prevăzută de lege și a inculpatului recurent pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 254 alin.1 Cod penal, raportat la art. 7 alin.1, 3 din legea nr. 78/2000 constând în aceea că la data de 23.09.2009, prin manifestarea unei voințe de acceptare, a acordat sprijin moral învinuitului, în sensul că după ce acesta a primit de la investigatorul sub acoperire suma de 300 lei, ca urmare a pretinderii acesteia de către învinuit pentru a nu constata comiterea de către acesta a contravenției prev. de art. 101 alin.3 lit.a din OUG nr. 195/2002, respectiv trecerea pe culoarea roșie a semaforului electric și pentru a nu îi aplica sancțiunea contravențională prevăzută de lege, prin atitudinea sa exprimată verbal, a lăsat să se înțeleagă că suma de bani oferită este suficientă.
Temeiurile arestării preventive l-au constituit prevederile art. 148 lit. f pr.pen. respectiv inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, se constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală sunt aplicabile în speță, menținerea acestei măsuri fiind justificată de buna desfășurare a procesului penal, astfel cum prevăd dispozițiile art. 136. pr.pen. Nu au intervenit noi împrejurări care să schimbe temeiurile arestării, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 139 Cod procedură penală și nu se impune înlocuirea măsurii arestării cu altă măsură preventivă mai puțin restrictivă.
În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, existând probe sau indicii temeinice că inculpații au comis fapte prevăzute de legea penală. Potrivit art. 681Cod procedură penală, sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Probele administrate în cauză până la acest moment conduc la presupunerea rezonabilă că persoanele față de care se efectuează urmărirea penală au săvârșit faptele, astfel cum corect a analizat instanța de fond (motivare ce urmează a fi însușită și de instanța de recurs).
Având în vedere condițiile concrete în care s-au comis faptele (prin folosirea calității oficiale, profitând de atribuțiile care le reveneau în calitate de polițiști), modul de operare și mijloacele folosite (intimidare, denaturarea si exagerarea dispozițiilor legale, abuzul de autoritate in scopul obținerii de foloase personale), consecințele produse prin acțiunea ilicită, precum și rezonanța socială pe care o au astfel de fapte comise de reprezentanți ai unor autorități publice în conștiința cetățenilor și starea de temere instalată în rândul comunității, instanța de recurs constată că menținerea arestării preventive este justificată de buna desfășurare a procesului penal, potrivit dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală. Probele care privesc fapta constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică punerea în libertate a inculpaților și.
Raportat la considerentele expuse, instanța de recurs constată că această măsură nu înlătură prezumția de nevinovăție de care se bucură în continuare inculpații, arestarea fiind necesară pentru a se asigura o bună soluționare a procesului.
Față de considerentele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea de Apel va respinge ca nefondate recursurile declarate și va menține încheierea recurată, obligând pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 15 octombrie 2009 în dos. pen. nr-, pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpații recurenți să plătească statului suma de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /9.11.2009
Dact./16.11.2009
Jud. fond
- 2 execmplare -
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Nicoleta Țînț, Laura Popa
