Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 684/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 684/R DOSAR NR-
Ședința publică din data de 19 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean JUDECĂTOR 2: Nicoleta Țînț
- - - JUDECĂTOR 3: Laura Popa
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public B.
procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații jr. și împotriva încheierii din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați jr. și asistați de avocat C, apărător ales.
Procedură îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor potrivit dispozițiilor art. 385/13 pr.pen.
Avocat C susține recursurile astfel cum au fost formulate solicitând admiterea acestora, casarea încheierii atacate, iar în cadrul rejudecării admiterea cererii de revocare a măsurii arestării preventive cu consecința judecării inculpaților în stare de libertate.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. a se avea în vedere că inculpații nu au antecedente penale, face parte din familii organizate și ambii au în întreținere copii minori. Mai mult inculpații s-au prezentat de bună voie ori de câte ori au fost chemați și au dat declarații potrivit propriilor convingeri, astfel că judecarea acestora în stare de libertate nu ar impieta buna desfășurare a procesului penal. Dacă la începutul instrumentării cauzei măsura dispusă era acoperită de starea de fapt și de nevoile anchetei, în acest moment menținerea în continuare a stării de arest preventiv nu este justificată. Practica a statuat că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie dovedit dincolo de orice dubiu.
Nu contestă gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților însă acestea nu au fost de natură să creeze o stare de temere în rândul opiniei publice, stare de temere care trebuie raportată la nivelul comunității din care aceștia fac parte.
Invederează instanței că inculpații sunt cunoscuți în societate ca persoane respectabile, care până în prezent nu au creat probleme. De asemenea din declarațiile martorilor și persoanelor audiate la termenul anterior reiese că majoritatea părților vătămate audiate în faza de urmărire penală sunt plecate în Spania și Italia unde practică în continuare cerșetoria fără a fi determinați de inculpați.
Întrucât pericolul concret nu a fost probat, acesta nu poate fi reținut, motiv pentru care solicită judecarea inculpaților în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului solicită menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov cu privire la măsura arestării preventive dispusă față de inculpați și respingerea recursurilor declarate de inculpați ca inadmisibile raportat la dispozițiile art. 141. pr.pen.
Dacă instanța de recurs nu se va apleca asupra acestor dispoziții solicită respingerea recursului ca nefondat. Instanța de fond în mod corect a respins cererile formulate de inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea având în vedere amploarea fenomenului și condițiile concrete în care faptele au fost comise părți vătămate fiind persoane minore în mare parte cu handicap.
Împrejurarea că victimele cerșesc în continuare nu este relevantă, relevant fiind că acestea au practicat cerșetoria în favoarea inculpaților, aspect reținut în mod corect de către instanța de fond.
Avocat C apreciază că recursurile declarate de inculpați sunt admisibile.
Recurentul inculpat -. având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, precizând că intenționează să se angajeze pentru a-și întreține familia.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate pentru a avea posibilitatea să acorde ajutor familie sale din care face parte și un copil minor.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, a fost verificată în baza art. 300/2 Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpaților jr. și, ambii deținuți în prezent în Penitenciarul Codlea în baza mandatelor de arestare preventivă nr. 1/8.05.2009 și respectiv nr. 2 /8.05.2009 emise de Curtea de Apel Brașov - Secția pentru Minori și Familie, iar în baza art. 139 Cod procedură penală au fost respinse cererile formulate de către cei doi inculpați privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă cu respectarea tuturor dispozițiilor procesual penale incidente în cauză iar temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală care a stat la baza luării măsurii arestării preventive față de ambii inculpați subzistă și impune privarea în continuare de libertate a inculpatului
În legătură cu cererile formulate de inculpați s-a arătat în motivarea încheierii pronunțate că temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală nu a dispărut și nici nu s-a modificat; astfel, pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică; această stare de pericol rezultă din modul concret în care inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, din circumstanțele reale ale comiteri faptelor modalitatea și împrejurările în care acestea au fost săvârșite: de către mai multe persoane împreună, numărul părților vătămate - din care unele cu handicap fizic - precum și vârsta acestora; nu trebuie omisă, atunci când se analizează pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea unui inculpat în libertate, gravitatea faptelor, amploarea acestui fenomen, reacția publică față de comiterea unor astfel de infracțiuni și posibilitatea comiterii unor infracțiuni de același gen de către alte persoane în lipsa unei reacții prompte a autorităților.
Împrejurarea că inculpații comiterea faptelor de care sunt acuzați și că martora și-a schimbat declarația dată în fața organelor de urmărire penală pentru disculparea inculpaților nu sunt elemente suficiente și concludente care să conducă la concluzia schimbării temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, cu atât mai mult cu cât cercetarea judecătorească este în stadiu incipient, iar durata arestării preventive a inculpaților nu a depășit un termen rezonabil.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpații jr. și criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara și judecarea lor în continuare în stare de libertate.
În motivarea recursului formulat, inculpații au arătat că nu se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare al instanței, dovadă că partea vătămată audiată la termenul de judecată din 14.10.2009 a dat o declarație care nu îi incriminează în nici un fel, iar temeiul arestării preventive, prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală nu mai subzistă în prezent întrucât deși infracțiunile pentru care sunt judecați sunt pedepsite de legiuitor cu închisoarea mai mare de 4 ani, la dosar nu există date certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât au o vârstă relativ tânără și au avut o atitudine de cooperare cu organele judiciare, chiar dacă nu recunosc comiterea faptelor.
Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că recursul formulat de către inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea de ședință nr. 37/R/MF/8.05.2009 a Curții de Apel Brașov - Secția pentru Minori și Familie s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților: -. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (6 acte materiale) și art. 13 alin 2 și 3 din Legea 678/2001 constând în esență în aceea că în perioada noiembrie 2008 - aprilie 2009, împreună cu alte persoane a traficat în diverse modalități (recrutare, transport, cazare) părțile vătămate, precum și partea vătămată minoră - în scopul exploatării acestora în Spania prin supunere la cerșetorie folosind pentru realizarea scopului propus metode de inducere în eroare, amenințări, intimidări și alte forme de constrângere și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin 2 (5 acte materiale), constând în esență în aceea că în perioada ianuarie-aprilie 2009 împreună cu alte persoane a traficat în diverse modalități (recrutare, transport, cazare părțile vătămate, iu, uiu, G și, în scopul exploatării acestora în Spania, prin supunere la cerșit, folosind pentru realizarea scopului propus metode de inducere în eroare (false promisiuni), amenințări, intimidări și alte forme de constrângere.
Temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a fost cel prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Analizând subzistența temeiului arestării preventive la acest moment procesual, în mod corect a apreciat prima instanță că în ceea ce-i privește pe ambii inculpați, sunt incidente încă dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 139 Cod procedură penală pentru a se putea dispune revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate
Astfel materialul probator administrat până în acest moment în cursul urmăririi penale confirmă bănuiala săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor reținute în sarcina lor, chiar dacă aceștia au avut o poziție constantă de negare a învinuirilor care li se aduc.
Nu au dispărut și nici nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați; astfel sunt întrunite în continuare în mod cumulativ și dispozițiile literei faa rt. 148 Cod procedură penală, în sensul că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există date certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această stare de pericol rezultă pe de o parte, așa cum corect a apreciat și prima instanță din circumstanțele reale în care au fost comise infracțiunile, natura și gravitatea acestora.
Pe altă parte, la stabilirea necesității menținerii arestării preventive și a subzistenței sau nu a temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, trebuie analizat în ce măsură în cauză există încă un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpatului, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, are o pondere mai mare decât regula judecării sale în stare de libertate. Ori în speță, văzând natura infracțiunilor pentru care sunt judecați inculpații și circumstanțele comiterii acestora, modalitatea în care erau recrutate și exploatate părțile vătămate, transformate în postura de "marfă", amenințările la care au fost supuse, influența pe care cei doi inculpați o au asupra acestora, temerea pe care părțile vătămate o resimt față de inculpați și care a și creat de altfel condițiile necesare prelungirii activității infracționale a inculpaților o lungă perioadă de timp, numărul persoanelor care au colaborat pentru a face posibilă comiterea faptelor și circumstanțele lor personale, numărul persoanelor traficate și, ecoul pe care faptele inculpaților l-a avut în comunitatea din care provin și care nu s-a stins până în prezent, apare evident că există încă un interes al societății în sensul privării de libertate a celor doi inculpați, care prevalează la acest moment asupra dreptului acestora de a fi cercetați și judecați în stare de libertate.
Pe altă parte, schimbarea poziției procesuale, în etapa cercetării judecătorești, a uneia dintre părțile vătămate traficate nu este suficientă și concludentă, așa cum corect a apreciat prima instanță, pentru a constata schimbarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, atâta timp cât este dovedită de materialul probator existent la dosar, influența pe care cei doi inculpați o au asupra părților vătămate și temerea pe care acestea din urmă o resimt față de inculpați, la care se adaugă și împrejurarea că alte două persoane care au contribuit la activitatea infracțională desfășurată (inculpații sn. Și trimiși și ei în judecată prin același act de sesizare al instanței) sunt în continuare în stare de libertate în Spania (împotriva lor sau emis mandate de arestare în lipsă dar nu au fost până în prezent puse în executare) iar revenirea asupra celor declarate în cursul urmăririi penale, este posibil să fie urmarea presiunilor exercitate de acestea asupra părților vătămate, pentru disculparea inculpaților.
În considerarea celor expuse, văzând că durata arestării preventive a celor doi inculpați se circumscrie unui termen rezonabil și că nu au dispărut și nici nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații jr. și împotriva încheierii de ședință din data de 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-,care va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală vor fi obligați inculpații recurenți să plătească statului câte 50 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursul formulate de inculpații -. fiul lui și, născut la data de 3 noiembrie 1985 în B și fiul lui și, născut la data de 24 ianuarie 1989 în R, ambii deținuți în Penitenciarul Codlea, împotriva încheierii de ședință din data de 14.10.2007 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală obligă inculpații să plătească statului câte 50 lei fiecare cu titlu de cheltuielile judiciare.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 19.10.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. NH/9.11.2009
Dact. BD/16.11.2009
JUd. fond
- 2 exemplare -
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Nicoleta Țînț, Laura Popa
