Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 687/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 687/R DOSAR NR-
Ședința publică din data de 19 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean JUDECĂTOR 2: Nicoleta Țînț
- - - JUDECĂTOR 3: Laura Popa
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public M.
procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat, asistat de avocat, apărător ales.
Procedură îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art. 385/13 pr.pen.
Reprezentanta parchetului susține recursul declarat solicitând admiterea acestuia. Apreciază că în cauză se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpatului având în vedere valoarea mare a prejudiciului precum și impactul pe care îl au faptele de natura celei reținute în sarcina inculpatului în rândul opiniei publice.
Avocat susține că în cauză nu există prejudiciu astfel că critica formulată de reprezentanta Ministerului Public nu este întemeiată. Trecerea timpului a făcut ca în cauză să se lămurească starea de fapt, probele administrate nefiind de natură să aducă elemente noi. Tribunalul Brașov în mod corect a avut în vedere la pronunțarea soluției de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate s-au modificat singurul temei în discuție la acest moment fiind cel prev. de art. 148 lit.f pr.pen. Pentru aceste considerente apreciază că înlocuirea măsurii arestării preventive răspunde cerințelor scopului pedepsei, motiv pentru care solicită respingerea recursului.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, apreciază că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu este de natură să asigure buna desfășurare a procesului penal. Solicită judecarea în stare de libertate pentru a avea posibilitatea să își ajute familia din care face parte și doi copii minori. Susține că cele 6 luni petrecute în stare de arest preventiv sunt suficiente pentru a se aprecia că scopul pedepsei a fost atins.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul în baza art. 139 alin 2 Cod procedură penală și s-a dispus în baza art. 139 alin 1 Cod procedură penală raportat la art. 145 Cod procedură penală înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpat cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv Mun.
În baza art. 145 alin 1/1 și 1/2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligații: să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat, să se prezinte la Poliția Mun. B conform programului de supraveghere întocmit de această instituție sau ori de câte ori este chemat, să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura, să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme, să nu ia legătura cu inculpatul și cu numitul, să nu desfășoare activități de consultanță, achiziționare sau furnizare în domeniul echipamentelor electronice, de calcul (hardware) și de alte produse software.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă prin încheierea de ședință nr. 10 din 30.04.2009 a Tribunalului Brașov pe o durată de 29 de zile reținându-se ca temeiuri ale arestării preventive dispozițiile art. 148 lit. c și f Cod procedură penală; măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită apoi succesiv până la data de 9.09.2009 când a fost sesizată instanța de judecată cu soluționarea cauzei, dată la care măsura preventivă a fost verificată și menținută conform art. 300/1 Cod procedură penală.
Văzând probatoriul administrat până în prezent instanța de fond a constatat că s-au schimbat temeiurile inițiale care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, motiv pentru care se impune înlocuirea acesteia cu o măsură mai ușoară.
Astfel, la analizarea oportunității menținerii măsurii arestării preventive trebuie ținut cont de faptul că măsura arestării preventive este o măsură de excepție, justificată de nevoia de a asigura desfășurarea normală a procesului, de a împiedica inculpatul de la sustragere sau de la săvârșirea altor infracțiuni, necesități de ordine publică. Conform practicii CEDO atunci când decid cu privire la menținerea unei stări de detenție autoritățile sunt obligate să ia în considerare posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei acuzate la proces, cum ar fi eliberarea pe cauțiune sau interdicția de a părăsi țara sau orașul (Cauza Khudoyorov c Rustiei). În perioada inițială existența unei bănuieli legitime poate justifica detenția, dar după un timp, nu mai e suficientă (Cauza Tomasi c Franței). Măsura arestării preventive nu trebuie să se transforme într-o executare anticipată a pedepsei.
Aplicând aceste principii speței supusă judecății se poate constata că situația inițială care a justificat luarea și menținerea arestării preventive nu mai subzistă în aceeași formă, astfel încât se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de reședință. Nu se justifică revocarea măsurii arestării preventive, așa cum a solicitat inculpatul, deoarece motivele care au determinat luarea și prelungirea măsurii arestării preventive nu au dispărut în totalitate, având în vedere că procesul este încă pe rolul instanței de fond, fiind încă probe de administrat. Însă față de faptul că inculpații au fost audiați în fața instanței de fond, temerea influențării declarațiilor acestora nu se mai justifică. De asemenea, probele cu martorii din rechizitoriu și cu martorul, propus de inculpatul și față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penele în cauză, urmează a fi audiați la termenul următor, iar audierea acestora nu necesită deținerea în continuare a inculpatului. Instanța urmează a se pronunța asupra lămuririlor la Raportul de constatare tehnico științifică și a expertizei dactiloscopice solicitate de inculpat în apărare, în ședința din data de 14.10.2009, însă și administrarea acestor probe nu necesită privarea de libertate a inculpatului. Dimpotrivă, o eventuală încuviințare a lor ar putea duce la amânarea cauzei, iar potrivit art. 5 paragraful 3 din Convenția europeană a drepturilor omului persoana arestată are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Inculpatul a fost arestat peste 6 luni, iar CEDO a constatat că detenții de 6 luni și 12 zile sau de 7 luni și J bazate pe prezumții deduse din severitatea pedepsei ce poate fi aplicată, fără indicarea motivelor concrete, constituie încălcări ale art.5 din Convenție (Cauzele Iovchev Bulgariei și Kalay Curciei).
Ridicarea de la inculpat a echipamentelor tehnice reduce pericolul săvârșirii de către acesta a unor infracțiuni similare celor de care acesta este acuzat. Acest pericol este de asemenea diminuat prin impunerea obligației de a nu desfășura activități de consultanță,achiziționare sau furnizare în domeniul echipamentelor electronice,de calcul(hardware) și de alte produse software.
Pericolul sustragerii de la judecată sau de la executarea pedepsei, în cazul în care va fi condamnat, este înlăturat prin luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Relativ la temeiurile prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. c și f Cod procedură penală, instanța de fond a constatat că la momentul la care s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă s-a apreciat că existau date privind săvârșirea unei noi infracțiuni iar pericolul concret pentru odinea publică rezidă din creșterea fără precedent a fenomenului activităților ilegale în care s-ar putea circumscrie și cele ale inculpatului, iar sentimentul de insecuritate generat de astfel de activități este mai mult decât evident. Dar în ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică prin rezonanța pe care infracțiunile le-au avut în societate, Curtea, în practica sa constantă ( Dinler contra Turciei, Bouchet contra Franței, Lettelier contra Franței, Tomasi contra Franței), a arătat că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp. Totuși, un asemenea element, corect reținut inițial, nu ar putea fi apreciat ca pertinent și suficient pentru a justifica menținerea în continuare a măsurii arestării preventive decât dacă, la momentul analizei prezentei cereri de prelungire a măsurii arestării preventive, ordinea publică continuă să fie efectiv amenințată. Ori, în speța de față la momentul procesual actual, răsunetul pe care presupusa fapta a avut-o în rândul opiniei publice nu mai poate justifica menținerea unei măsuri privative de libertate.
În plus instanța de fond a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului - este în vârstă de 35 ani, integrat social, școlarizat 12 clase, administrator al SC SRL B, are o familie d e care este sprijinit, are doi copii minori în întreținere, are venituri, este o persoană responsabilă. Faptul că mai este cercetat și într-un alt dosar, nu este un aspect suficient care să conducă la concluzia unui eventual risc infracțional ori că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică,în condițiile în care beneficiază de prezumția de nevinovăție în acel dosar, iar în al doilea rând în primul ciclu procesual al dosarului, pentru infracțiunea mai gravă (înșelăciune) a fost achitat, cauza fiind în prezent în apel.
Raportat la aceste considerente, instanța de fond a considerat că scopul procesului penal și anume desfășurarea în bune condiții a cercetării penale concomitent cu apărarea ordinii publice, nu mai impune în continuare menținerea unei măsuri preventive privative de libertate, măsura care prin natura sa trebuie să aibă un caracter excepțional. În consecință, măsura obligării de a nu părăsi localitatea este o măsură care, în același timp restrictivă de libertate, apare la acest moment ca fiind mai corect individualizată raportat la particularitățile cauzei mai sus evidențiate și care prin obligațiile care vor fi stabilite în sarcina inculpatului servește pe deplin acest scop în condițiile respectării drepturilor fundamentale ale persoanei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului și respingerea cererilor formulate de acesta privind revocarea măsurii arestării preventive, respectiv înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În motivarea recursului formulat, s-a arătat în esență de către parchet că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, prevăzute de art. 148 lit. c și f Cod procedură penală subzistă și în prezent și impun privarea de libertate în continuare; astfel din obiectele găsite în locuința inculpatului cu ocazia percheziției rezultă presupunerea că inculpatul pregătește săvârșirea de noi infracțiuni, infracțiunile pentru care este judecat sunt pedepsite de legiuitor cu închisoarea mai mare de 4 ani iar la dosar există date certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică; această stare de pericol rezultă atât din circumstanțele reale în care au fost comise infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, natura acestora, gradul de pericol social precum și din circumstanțele personale ale inculpatului care nu este la prima încălcare a legii penale.
Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că recursul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea ședinței camerei de consiliu nr. 10/1.05.2009 a Tribunalului Brașovs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 constând în esență în aceea că începând cu data de 23.04.2009 a deținut cel puțin un dispozitiv Porta-eader, în posesia căruia a intrat cu ajutorul inculpatului și mai multe componente, despre care exista la acel moment date că sunt destinate falsificării mijloacelor de plată electronică (ex. 45 de carduri din PVC cu bandă magnetică de culoare aurie, având fiecare inscripționate pe ele un număr de ordine și una sau mai multe combinații de patru cifre (PIN-uri) din care două carduri de culoare albă, o carcasă din plastic de la un dispozitiv MINI 123, dispozitiv cunoscut a fi un cititor de date inscripționate pe benzile magnetice ale cardurilor bancare, trei dispozitive MINi 123, unul dintre ele având componentele desfăcute într-o manieră care poate conduce la concluzia unei încercări de adaptare a acestuia, două marca "" ambele prezentând urme de modificare adaptară, două aparate marca "", ambele prezentând urme de modificare adaptară, mai multe componente electronice ale unor -uri marca "", două obiecte tip skimmer pentru artizanale (guri de bancomate ce prezentau aspecte că ar fi în lucru, în sensul că urma să fie completată toată partea electronică, etc).
Temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a fost cel prevăzut de dispozițiile art. 148 lit. c și f Cod procedură penală; măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită apoi succesiv până la data de 9.09.2009 când a fost sesizată instanța de judecată cu soluționarea cauzei, dată la care măsura preventivă a fost verificată și menținută conform art. 300/1 Cod procedură penală.
Analizând subzistența temeiurilor arestării preventive la acest moment procesual, în mod corect a apreciat prima instanță că, deși există în continuare indicii temeinice că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost luată măsura arestării sale preventive, și că prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată și pentru alte infracțiuni prevăzute în legea 365/2002, în speță situația în care se găsea inculpatul la momentul luării măsurii arestării preventive s-a schimbat, astfel încât menținerea acestei măsuri extreme nu se mai impune, cercetarea judecătorească putându-se desfășura în bune condiții cu inculpatul în stare de libertate.
Astfel, în mod judicios s-a avut în vedere de către prima instanță împrejurarea că cercetarea judecătorească a debutat în cauză, inculpatul, ca și ceilalți inculpați de altfel, fiind audiați și exprimându-și poziția procesuală în legătură cu infracțiunile de care sunt acuzați; echipamentele găsite în locuința inculpatului ca și instrumentele de plată electronică, au fost ridicate de la inculpat cu ocazia percheziției efectuate, astfel încât riscul ca acesta să încerce comiterea unor infracțiuni similare a fost redus substanțial; raportat la natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare al instanței se constată de asemenea că posibilitatea de a influența martorii care urmează a fi audiați în cauză este redusă iar restul probelor a căror administrare se mai impune (expertize tehnice respectiv dactiloscopice) prin natura lor nu pot fi influențate de inculpat sens în care se constată, prin prisma materialului probator care mai este de administrat, că într-adevăr lăsarea inculpatului în libertate nu ar impieta cu nimic desfășurarea în bune condiții a procesului.
Pe altă parte, la stabilirea necesității menținerii sau nu a arestării preventive trebuie analizat în ce măsură în cauză există încă un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpatului, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, are o pondere mai mare decât regula judecării sale în stare de libertate. Ori în speță, văzând natura infracțiunilor comise de inculpat, gradul de complexitate al cauzei, ecoul produs de astfel de fapte în rândul comunității și care în speță s-a diluat substanțial prin trecerea unui interval de timp de 6 luni de la momentul luării măsurii arestării preventive, stadiul procesului, circumstanțele personale ale inculpatului, împrejurarea că acesta nu a suferit până în prezent ve-o altă condamnare, chiar dacă mai este cercetat, se constată că interesul societății în sensul privării de libertate a inculpatului nu mai este actual astfel încât, ținând seama și de împrejurarea că durata arestării preventive a inculpatului tinde să depășească un termen rezonabil - astfel cum este definit acesta în jurisprudența CEDO - în mod corect a procedat prima instanță admițând cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În considerarea celor expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii de ședință din data de 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, care va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, împotriva încheierii de ședință din data de 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 19.10.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.NH/ 9.11.2009
Dact.BD/16.11.2009
Jud. fond
- 2 exemplare -
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Nicoleta Țînț, Laura Popa
