Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 69/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR.12060/2/2009
3012/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 69
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 13.01.2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Costiniu Viorica
JUDECĂTOR 2: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 3: Luciana Mera
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DNA a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 27.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde recurentul inculpat in stare de arest și asistat de apărător din oficiu, cu delegația nr.- emisă de Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că de la Penitenciarul Rahovas -a comunicat faptul ca in data de 11.12.2009 i s-a comunicat la cameră inculpatului soluția încheierii de ședința din 27.11.2009.
Constatând ca nu sunt excepții de invocat sau cereri de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Aparatorul din oficiu numit pentru recurentul inculpat solicita admiterea recursului, pe care il considera formulat in termen, având in vedere modalitatea in care i-a fost comunicată acestuia încheierea de ședința din 27.11.2009, casarea încheierii de ședința din 27.11.2009 si pe fond, rejudecând, judecarea acestuia in stare de libertate întrucât nu sunt temeiuri pentru a se menține starea de arest, nu exista probe din care sa rezulte ca odată pus in libertate inculpatul se va sustrage de la judecare cauzei.
Reprezentantul parchetului apreciază recursul ca tardiv formulat, și pune concluzii de respingere a acestuia. In subsidiar, solicita respingerea recursului, ca nefondat, menținerea stării de arest fiind legala si temeinică, in cauza subzistând temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive. Instanța avut in vedere gravitatea faptelor, caracterul continuat al infracțiunii, valoarea relațiilor sociale afectate, suma de bani mare care a fost solicitată si in mod legal a menținut starea de arest a acestuia.
In ultimul cuvânt, recurentul inculpat declara ca pe suportii originali nu exista înregistrări de convorbiri telefonice cu magistrați, ci convorbiri cu avocați. Precizează ca are doi copii in întreținere, o societate comercială cu 80 de angajați si solicita sa fie judecat in stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 27.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul -, în baza art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților și și au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, formulată de cei doi inculpați.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție -DNA - Secția de combatere a corupției din data de 27.10.2008, în dosarul nr. 152/P/2008, au fost trimiși în judecata în stare de arest preventiv inculpații,în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 Cod penai, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp. și art. 37 alin. i lit. b Cod penal și,în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.
În fapt,s-a reținut în sarcina inculpatului, că: în perioada mai - iunie 2008, inculpatul a pretins de la, prin intermediul martorei, suma de 10.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra unor magistrați ai Curții de Apel pentru a-i determina, că la pronunțarea asupra măsurilor preventive, să dispună punerea în libertate a lui deținut în Penitenciarul Jilava.
In perioada mai - iunie 2003, inculpatul a pretins de la, prin intermediul martorei, suma de 13.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra unor magistrați ai Curții de APEL BUCUREȘTI pentru determina, în judecarea căilor de atac, să dispună reducerea la Jap edepsei închisoarii pronunțată față de, deținut în Penitenciarul Jilava.
In cursul lunii august 2008, inculpatul, cu sprijinul inc., a primit suma de 25.000 euro de la Al a, lăsând să se creadă că are influență asupra magistraților Curții de APEL BUCUREȘTI, desemnați cu judecarea recursului la încheierea de arestare a inc. Al AAN. pentru a determina cercetarea în stare de liberate a acestuia.
În fapt, s-a reținut că în perioada mai-iunie 2008, împreună cu inculpatul a primit suma de 30.000 euro de la numita, zisă "", lăsând să se creadă că are influență asupra magistratului Judecătoriei Sectorului 4 B, desemnat cu judecarea cererii de liberare condiționată formulată de, zis " " pentru a determina liberarea acestuia din penitenciar.
In situația în care instanța a constatat că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, poate să dispună revocarea arestării preventive.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, tribunalul a reținut din analiza materialul probator administrat la dosar în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, că o primă condiție ce trebuie avută în vedere când se examinează propunerea de luare a măsurii arestării preventive este aceea dacă sunt indicii temeinice că persoana în cauză a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și sancționată cu închisoarea.
Există indicii temeinice atunci când din datele existente a rezultat presupunerea că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta imputată. Asemenea indicii, în speță există, motiv pentru care s-a și declanșat urmărirea penală, în scopul de a se stabili adevărul, limitele și gradul de vinovăție al celor implicați. Organele de urmărire penală au avut la dispoziție acte și probe testimoniale, potrivit cărora inculpații ar fi participat la desfășurarea activității descrise în rechizitoriu. Scopul urmăririi penale este ca, pornind de la anumite indicii cu privire la săvârșirea unor infracțiuni să se stabilească dacă se justifică sau nu trimiterea în judecată a persoanelor cercetate,
O altă condiție pentru, a se dispune măsura arestării preventive se refera la existența unuia dintre cazurile prevăzute de art.148 Cpp.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte pericol pentru ordinea publică, prevăzută de art. 148 lit.f Cpp, este desigur adevărat că pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii. Aceasta nu înseamnă că aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută prin abstracție de la gravitatea faptei. Sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt acuzați inculpații, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai legate de persoana inculpaților, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate. Din acest punct de vedere, faptul că inculpatul avea un loc de muncă la data comiterii faptei pentru care este în prezent cercetat nu reprezintă aspecte de natură a justifica reținerea unui grad de pericol scăzut pentru ordinea publică, față de amploarea activităților pentru care este în prezent cercetat.
De asemenea, față de aceste considerente, tribunalul va reține că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale, existând la acel moment probe și indicii de natură a justifica presupunerea rezonabilă conform căreia inculpații ar fi participat la comiterea faptelor pentru care sunt în prezent cercetați, iar față de gradul ridicat de complexitate a cauzei, nu se poate reține că durata arestării preventive ar fi încălcat termenul rezonabil.
Gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt în prezent cercetați și rezonanța socială negativă a acestora conduc la concluzia existenței unui pericol pentru ordinea publică pe care l-ar determina lăsarea inculpaților în libertate, acest pericol rezultând chiar din datele concrete existente la dosar.
Totodată, s-a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială nu au încetat și nu se constată împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri în condițiile în care, prin raportare la disp. art.3002până C.P.P. la acest termen, cercetarea judecătorească nu a fost efectuată, iar probele administrate până în prezent în faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată nu au modificat presupunerea că inculpații au comis fapte de natură penală.
Din actele și lucrările dosarului a rezultat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate subzistă în continuare și există temeiuri, așa cum au f reținute, care justifică privarea de libertate a inculpaților, pentru o mai bun" desfășurare a procesului penal, potrivit ari 136.C.P.P. instanța a să menținut arestarea preventivă în continuare, potrivit disp. art.!60 alin.3 Cod procedură penală și să constate că nu este incidență, în speță situația reglementata de alin.2 din același text de lege cu privire la revocarea măsurii arestării preventive.
De asemenea, față de aceste considerente, tribunalul a reținut că măsura
arestării preventive a fost dispusă cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale
existând la acel moment probe și indicii de natură a justifica presupunerea rezonabilă conform căreia inculpatul ar ii participat la comiterea faptelor pentru care este în prezent cercetat, iar față de gradul ridicat de complexitate a cauzei, nu se poate retine durata arestării preventive ar fi încălcat termenul rezonabil.
Gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt în prezent cercetați și rezonanța socială negativă a acestora conduc la concluzia existenței unui pericol pentru ordinea publică pe care l-ar determina lăsarea inculpaților în libertate, acest pericol rezultând chiar din datele concrete existente la dosar.
Văzând și disp. art.136 pr.pen. Tribunalul a constatat că există motive temeinice de a crede în necesitatea menținerii măsurii arestării preventive față de inculpat pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în scopul administrării tuturor probelor, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea aflării adevărului, spre justa ei soluționare.
Cu privire la cererile formulate de inculpații și, prin apărători, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, pentru inculpatul și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, pentru inculpatul, conf. disp. art.139 C.P.P. în susținerea cererilor inculpații arătând în principal că la acest moment procesual nu se mai justifică menținerea acestei măsuri, având în vedere și probele administrate la acest termen de judecată și față de împrejurarea că nu mai subzistă temeiurile inițiale avute în vedere la luarea acestei măsuri, inculpații nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nu sunt de natură să conducă la ideea că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, astfel încât, Tribunalul a constatat că aceste cereri sunt neîntemieate deoarece nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, acestea impunând în continuare privarea de libertate inculpaților având în vedere disp. art. 148.C.P.P. rap. la art. 143.
C.P.P.Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inc. criticând soluția ca netemeinică, întrucât nu există probe din care să rezulte că prezintă pericol pentru ordinea publică.
Curtea a pus în discuție, din oficiu, tardivitatea recursului formulat de inculpat.
În acest sens s-a formulat și adresă la Penitenciarul Rahova, pentru a se comunica data la care i-a fost comunicată încheierea din 27.11.2009 inculpatului și data la care acesta a formulat recurs.
Având în vedere că încheierea privind menținerea stării de arest din 27.11.2009 i-a fost comunicată inculpatului la 17.12.2009, iar acesta a formulat recurs la 14.12.2009, Curtea constată că în raport de dispozițiile art. 141 Cod procedură penală conform cărora inculpatul poate promova calea de atac în 24 de ore de la comunicare, recursul apare ca tardiv.
De aceea în baza art. 38515pct. 1 lit. a Cod procedură penală va respinge ca tardiv recursul formulat de inculpat și conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 27.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul -
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocat oficiu în sumă de 100 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.- 12.03.2010; 18.03.2010
Președinte:Costiniu VioricaJudecători:Costiniu Viorica, Cristina Rotaru, Luciana Mera
