Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 692/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 692/
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii din data de 11 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.20 Cod penal raportat la art.197 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit."b" Cod penal, art.174 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit."b" Cod penal, art.211 alin.1,2 lit."b" și alin.3 lit."c" Cod penal, cu aplicarea art.37 lit."b" Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit."a" Cod penal,având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de apărătorul ales al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul instanței de fond.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, a nu se mai menține măsura arestării preventive cu consecința revocării acesteia și punerea în libertate a inculpatului.
Consideră că după un an de privare de libertate, această măsură nu mai apare ca fiind rezonabilă iar inculpatul, care beneficiază de prezumția de nevinovăție, poate fi judecat și în stare de libertate.
Apreciază că durata mare a măsurii arestării preventive face ca aceasta să capete conținutul unei pedepse ori, scopul măsurilor preventive este de a se asigura buna desfășurare a procesului penal și nicidecum aplicarea în principal a unei pedepse.
Nu înțelege cum la mai bine de un an de la luarea măsurii arestării preventive, se mai poate susține că temeiurile avute în vedere la acel moment subzistă și, nici măcar nu s-au schimbat.
De asemenea, consideră că nu există nicio probă că lăsarea în stare de libertate a inculpatului ar periclita ordinea publică și buna desfășurare a procesului penal, mai ales că majoritatea probelor au fost administrate, astfel încât, inculpatul nu ar mai putea influența procesul penal.
Dimpotrivă, a depus de-a lungul timpului la dosar, a se vedea filele 76, 77, 78, Înscrisuri din care rezultă că inculpatul este o persoană care se bucură în rândul comunității din care de provine, de caracterizări favorabile, nefiind privit ca o persoană periculoasă, este o persoană care-și refăcuse viața și își câștiga existența în mod cinstit, are o familie care-l sprijină, părinți în vârstă.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu întrucât după mai bine de un an de când inculpatul este privat de libertate, temeiurile avute în vedere inițial la baza luării acesteia măsuri, s-au schimbat prin diminuarea ecoului negativ al faptelor în rândul publicului.
Procurorul,având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțate de instanța de fond.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul a comis faptele reținute în sarcina sa, în stare de recidivă post condamnatorie; a fost liberat la data de 24 noiembrie 2006 pentru o pedeapsă de 5 ani, aplicată pentru infracțiunea de viol, motiv pentru care nu se mai poate susține în acest condiții că, inculpatul liberat la data de 24 noiembrie 2006, liberat pentru o faptă de viol, săvârșește după aproape doi ani, o tentativă de viol, lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Faptul că dosarul se află de câteva luni de zile pe rolul instanței de fond, nu poate duce de asemenea la concluzia că s-ar fi diminuat pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în stare de libertate a inculpatului.
Probele administrate în cauză și în faza de cercetare judecătorească conduc la acea concluzie în opinia sa, ca și cele din faza de urmărire penală, că inculpatul se face vinovat pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Precizează că nu a observat modificarea temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, motiv pentru care solicită respingerea căii de atac promovată de inculpat, ca nefondată.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 11.11.2009 a Tribunalului Constanța, pronunțată în dosar nr-, s-a dispus:
"În baza art. 3002Cod procedură penală coroborat cu art. 160 Cod procedură penală
Menține măsura arestării preventive luată față de inculpatul.
În baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 145 Cod procedură penală
Respinge ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de același inculpat."
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului s-a considerat că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată în condiții de legalitate și temeinicie, cu respectarea dispozițiilor art. 143 cod procedură penală și art. 148 cod procedură penală.
Astfel, și la acest moment s-a apreciat că sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta pentru care este cercetat, indicii care se regăsesc în probele aflate la dosarul de urmărire penală.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. f cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, apreciem că subzistă și la acest moment, în sensul că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar prin lăsarea în libertate a acestuia se creează un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul este determinat de gravitatea deosebită a infracțiunilor, derivată din natura acestora,
din împrejurările si modalitatea concretă de comitere, urmarea produsă, respectiv suprimarea unei vieți, rezonanta socială negativă si sentimentul de insecuritate creat în rândul colectivității prin comiterea acestui gen de infracțiuni.
Acest pericol trebuie analizat nu numai prin prisma datelor ce caracterizează persoana inculpatului, care a mai fost anterior condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de viol, ci și raportat la gradul concret de pericol social al infracțiunilor reținute, infracțiuni contra vieții persoanei și contra patrimoniului.
Având în vedere că, astfel cum s-a reținut prin actul de inculpare, infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului prezintă un grad sporit de pericol social, determinat de împrejurările și modalitățile concrete în care se arată că a acționat acesta, de urmările produse, de rezonanța socială și sentimentul de insecuritate creat în rândul colectivității.
Pe de altă parte, se reține că, deși au fost administrate probatorii privind învinuirea ce se aduce inculpatului prin actul de inculpare, în prezent considerăm că nu sunt motive care să justifice schimbarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive și nici motive care să justifice inexistența acestora.
În susținerea opiniei că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului sunt și prevederile art. 5 pct. 1 lit. c din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, care reglementează cazurile de excepție în care o persoană poate fi privată de libertate, mai precis atunci când există motive verosimile că săvârșit fapte penale și este necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Față de considerentele ce preced, corelate si cu scopul măsurii preventive prevăzut de art. 136 cod procedură penală, în baza art. 3002cod procedură penală coroborat cu art. 160 cod procedură penală, va menține starea de arest preventiv a inculpatului.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de către inculpatul, prin apărător, instanța constată că la acest moment procesual subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, temeiuri ce impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar din probele existente la dosar rezultă că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin modul și împrejurările de comitere a infracțiunilor, față de gravitatea faptelor și urmarea produsă.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile prev. de art. 139 alin. 1 cod procedură penală, urmează a respinge ca nefondată cererea de
înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de către inculpatul, prin apărător.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, motivele de recurs fiind expuse oral la data de 25.11.2009 cu ocazia dezbaterilor.
În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului s-a solicitat admiterea recursului formulat, casarea încheierii recurate și nemenținerea măsurii arestării preventive a inculpatului iar în subsidiar admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea; s-a solicitat a se constata că temeiul arestării preventive nu mai subzistă în prezent, arătându-se că judecarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, față de durata îndelungată a arestării preventive, iar inculpatul și majoritatea martorilor fiind audiați de către instanța de fond.
Examinând încheierea recurată în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul inculpatului nu este fondat pentru următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, cu nr. 1544/P/2008 din data de 11.02.2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de viol, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 197 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, omor, prev. de art. 174 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal și tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și alin. 3 lit. c Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 15.10.2008, în jurul orelor 22.30, prin constrângerea fizică a numitei, în vârstă de 66 ani, constând într-o multitudine de lovituri cu pumnii și strângeri (comprimare digitală) în zona gâtului, a pus în executare hotărârea de a avea un act sexual cu aceasta, cauzându-i leziuni traumatice cranio-cerebrale ce au legătură de cauzalitate cu moartea ei ce a survenit la data de 13.11.2008, precum și faptul că a sustras din locuința victimei suma de 150 lei și un număr de două cuțite din suportul aflat în bucătărie.
Prin încheierea nr.151 din data de 16.11.2008, pronunțată în dosarul penal nr- a Tribunalului Constanța, s-a dispus, în temeiul art.148 alin. 1 lit. f cod procedură penală luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul.
Curtea constată că din mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale ( declarația victimei coroborată cu rapoartele de constatare medico-legală nr. 87/16.16.10.2008 și -, cu declarațiile martorilor - fiul victimei, ) reiese presupunerea
rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat în cauză, fiind îndeplinite cerințele art. 143.proc.pen.
În mod corect instanța de fond a reținut că în present subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, având în vedere că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar prin lăsarea în libertate a acestuia se creează un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă în prezent judecarea în stare de libertate a inculpatului este determinat de gravitatea deosebită a infracțiunilor, din împrejurările si modalitatea concretă de comitere, urmarea produsă ( decesul victimei ) rezonanta socială negativă si sentimentul de insecuritate creat în rândul colectivității prin comiterea acestui gen de infracțiuni.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată nu se poate reține că judecarea în stare de libertate a inculpatului la aprox. 1 an de la data săvârșirii faptei și față de stadiul cercetării judecătorești nu ar mai prezenta pericol concret pentru ordinea publică în prezent.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că menținerea măsurii arestării preventive asigură și buna desfășurare a procesului penal, potrivit art. 136 cod procedură penală.
Prin urmare, nefiind îndeplinite cerințele art. 139.proc.pen. Curtea constată că în mod corect a fost respinsă cererea formulată de inculpatul de inlocuire a măsurii arestarii preventive cu masura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În consecință, în baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 11.11.2009 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosar nr-.
Conform art.192 alin. 2 cod procedură penală, Curtea va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii din data de 11 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Conform art.309 alin.ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Pt.JUDECĂTOR,
lipsă de la instanță
Cf.art.312 Cpp, semnează,
PREȘEDINTE DE COMPLET,
GREFIER,
Jud.fond -
Red. și tehnored.Jud. -/ 2 ex.
Data: 27.11.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Zoița Frangu, Dan
