Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 693/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 693/
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de:
- inculpat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă;
- inculpat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă;
- inculpat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă;
- inculpat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 11 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, trimiși în judecată pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.211 al.3 Cod penal, art.20 raportat la art.208-209 Cod penal, art.221 Cod penal,având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- recurentul inculpat - - în stare de arest și asistat de apărătorul ales al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul instanței de fond;
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de apărătorul ales al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul instanței de fond;
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de apărătorii aleși ai acestuia - avocați și - în baza împuternicirilor depuse la dosarul instanței de fond,
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de apărătorul ales al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul instanței de fond;
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat -, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate cu consecința revocării măsurii arestării preventive.
Apreciază că instanța de fond prin încheierea pronunțată a încălcat disp.art.160 pct.2 Cod procedură penală în sensul că "termenul de recurs era de 3 zile", dispozițiile art.5 paragraful 4 din, aducându-se grave atingeri și dispozițiilor art.5 paragraf 1 din
Consideră că temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive, nu mai subzistă iar, întreg probatoriul administrat în faza de urmărire penală, statuează asupra nevinovăției inculpatului.
Solicită a se avea în vedere că materialul probator administrat în cauză se bazează pe interceptări telefonice, probe care nu sunt de natură a incrimina pe nici unul dintre inculpați privind participarea la comiterea infracțiunilor reținute în sarcină, în condițiile în care, raportul de constatare tehnico-științifică, nu l-a plasat la locul faptei.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că nici martorii audiați în cauză - și, nu au fost în măsură să identifice pe vreunul dintre inculpați.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în principal, revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate.
Precizează că, inculpatul execută la acest moment o pedeapsă privativă de libertate, motiv pentru care urmează a se aprecia dacă se mai impune și menținerea acestui mandat de arestare.
Potrivit art.160 alin.2 Cod procedură penală, acest dosar trebuia înaintat Curții de Apel Constanța în 24 ore de la momentul pronunțării soluției de menținere a măsurii arestării preventive iar recursul trebuia judecat în termen de 3 zile.
Dacă instanța de recurs ar alege să revoce măsura arestării preventive sau să o înlocuiască, în opinia sa, perioada dintre cele 3 zile de la data menținerii și în care trebuia să se judece recursul și până în prezent, ar constitui o arestare nelegală pentru că există un text de lege care obligă a se soluționa într-un anume termen, calea de atac.
Este adevărat că nu există o anumită sancțiune, dar trebuie să aibă o consecință nerespectarea unui text de lege întrucât înseamnă că este un text de lege, fără efect.
Apreciază că prin întârzierea judecării recursului, a fost încălcat un drept al inculpatului și anume, acela de a i se judeca calea sa de atac, în termen de 3 zile.
Din perspectiva strictă a legalității și temeiniciei menținerii măsurii arestării preventive, apreciază că nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv întrucât a trecut un an de zile de la momentul luării acestei măsuri și nu a apărut nicio chestiune nouă în acuzare.
Urmează a se observa că, probatoriul administrat, în ceea ce privește existența probelor și a indiciilor temeinice, este identic la acest moment cu cel de la momentul arestării preventive.
La acel moment s-a mers pe indicii, la găsirea unui anume obiect de îmbrăcăminte la domiciliul acestuia, îmbrăcăminte care are un sens generic, neavând elemente de identificare atât de puternice.
Partea vătămată în declarația sa cu privire la inculpatul vorbește de o persoană ă, aspect neadevărat întrucât acesta nu mai nu este.
Cu privire la probatoriul despre care a făcut vorbire, precizează că este un martor care declară că inculpatul în acea zi se afla în localitatea de domiciliu iar rechizitoriul, când se pun "cap la cap" toate probele și se consideră de ce inculpatul a participat la săvârșirea faptei, se " monedă" și pe localizarea unui anume telefon.
Acel telefon, niciodată nu s-a dovedit în mod cert că i-ar fi aparținut inculpat dar chiar dacă s-ar și dovedi acest aspect, acea probă nu ar mai putea servi la păstrarea stării de arest preventiv pentru că Legea 298/2008, a fost declarată neconstituțională pe data de 08.10.2009, urmând a-și produce efectele.
Consideră că în prezența unor probe de nevinovăție, nu se poate păstra starea de arest preventiv, la nesfârșit.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, apreciază hotărârea instanței de fond ca nelegală, motiv pentru care, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate.
Apreciază că instanța de fond nu a ținut cont de regulile de bază ale procedurii penale, reguli care constituie garanții procesuale.
Au fost încălcate dispozițiile art.1 Cod procedură penală, potrivit căruia "scopul procesului penal este constatarea la timp, complet, exhautiv, a faptelor care constituie infracțiuni, identificarea persoanei și tragerea la răspundere a acesteia.
Precizează că procesul penal a demarat în urmă cu aproape 9-10 lini de zile iar instanța a fost investită în urmă cu 6 luni de zile, în luna iunie 2009 iar în toată această perioadă, practic, s-a "bătut pasul pe loc".
Or, dacă scopul procesului penal este constatarea la timp a faptelor și probarea lor, în sensul recunoașterii sau înlăturării vinovății inculpaților, evident că, această regulă de bază a procedurii penale nu a fost respectată de instanță.
Mi mult, din acest punct de vedere, trebuie analizat rezonabilitatea termenului pentru că în încheiere se face vorbire despre rezonabilitatea termenului de menținere a măsurii arestării preventive.
Deși instanța se referă la rezonabilitatea termenului, aceasta nu are în vedere niște criterii obiective.
Apreciază că legea oferă aceste criterii, în fapt niște indicii, acestea fiind termenul de 60 zile, limita minimă de la care instanța începe să aprecieze rezonabilitatea termenului și un alt termen maxim, luat în considerare doar la urmărirea penală, acela de 180 zile.
O altă regulă de bază a procedurii penale nesocotite de instanța de fond este garantarea libertății, deci, nerespectarea dispozițiilor art.5 Cod procedură penală.
Această dispoziție legală, este imperativă și obligă instanța ca nicio persoană să nu fie reținută, arestată sau lipsită de libertate decât în cazurile și condițiile prevăzute de lege - art.143 și art.148 Cod procedură penală.
Dacă ne raportăm la momentul inițial al arestării, la momentul când parchetul a solicitat luarea măsurii arestării preventive, existau unele indicii pentru comiterea unei fapte și unele persoane care ar fi participat la comiterea a acesteia, dar nu sunt suficiente aceste indicii, acestea trebuie a fi dovedite cu probe concrete.
Textul de lege de la art.148 Cod procedură penală, menționează și criteriile sau cazurile în care se poate dispune măsura arestării preventive iar acesta, raportat la inculpat este art.148 lit."f" Cod procedură penală, adică pedeapsa să fie mai mare de 4 ani.
Precizează că o altă regulă de bază o constituie - prezumția de nevinovăție.
Însăși menținerea și prelungirea măsurii arestării preventive constituie un caz de nelegalitate a soluției instanței de fond, examinat prin textele de lege pe care le-a invocat.
Invocă disp.art.136 Cod procedură penală.
Inculpatul este un inculpat primar și nu prezintă pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care, acesta poate fi judecat și în stare de libertate.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, raportat la concluziile formulate în principal, consideră că, nu se poate aprecia că subzistă temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive.
Pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta persoana inculpatului, de asemenea, consideră că, se diminuează pe parcursul trecerii timpului, el ne mai putând fi același ca la momentul inițial al luării măsurii arestării preventive cât și la momentele ulterioare la care s-a pus în discuție legalitatea și temeinicia menținerii măsurii arestării preventive.
Arată că, inculpatul avea o societate în administrare, era student, nu a mai avut conflict cu legea penală, deci, pericolul persoanei nu rezidă pe parcursul procedurii judiciare.
Solicită a se avea în vedere termenul de când inculpatul se află în arest preventiv, termen care depășește un caracter rezonabil.
Raportat la împrejurările invocate, apreciază că se poate înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, invocă încetarea de drept a măsurii arestării preventive raportat la dispozițiile art.160 alin.4 Cod procedură penală raportat la disp.art.160 alin.2 Cod procedură penală și art.140 lit."a" Cod procedură penală.
Atâta timp cât se discută de termene procedurale care vizează starea de libertate a unei persoane, nu poate fi de acord cu ideea că acestea sunt termene de recomandare.
Nu există termen de recomandare în ceea ce privește soluționarea recursului privind starea de arest preventiv a unei persoane, făcând referire în acest sens la Decizia nr.25/2008 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție, decizie în interesul legii care spune că " nu avem de-a face cu un termen de recomandare ci, este un termen imperativ".
Calculând această chestiune la speța de față și textul de lege amintit, pentru rațiuni identice, consideră că în astfel de situații, termenul de 3 zile recomandat de lege, nu este un termen de recomandare ci, este un termen imperativ în care instanța de control judiciar trebuia să fie investită cu soluționarea recursului în termen de 24 de ore și în termen de 3 zile, instanța trebuia să se pronunțe.
A fost nesocotită această dispoziție legală, imperativă, având în vedere că, s-a dispus menținerea stării de arest la data de 11 noiembrie 2009 iar instanța de control judiciar fost investită la 2 săptămâni de când s-a dispus menținerea stării de arest.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului și să se constate încetată de drept măsura arestării preventive cu consecința punerii în libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea raportat la durata de la momentul la care a fost luată această măsură preventivă - 11 luni.
Solicită a se avea în vedere că nu s-a început cercetarea judecătorească dar nu din vina inculpaților ci, din motive obiective.
Totodată, solicită a se avea în vedere și prezumția de nevinovăție.
Procurorul, având cuvântul, precizează că inculpații nu au fost audiați de instanța de fond din mai multe motive, împrejurări care nu pot duce la concluzia că a încetat de drept măsura arestării preventive.
Verificând textul de lege de la art.140 Cod procedură penală, apreciază că nu ne aflăm în nici una din cele 3 situații ale acestui text de lege.
Apreciază că nu se pot face discuții în legătură cu materialul probator iar prin simpla trecere a timpului, nu se diminuează pericolul concret pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său, solicitând judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său, solicitând judecarea sa în stare de libertate.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din data de 11 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanța, în baza art. 3002cod procedură penală coroborat cu art. 160 cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații ,.
În baza art.139 alin.1 cod procedură penală coroborat cu art.145 cod procedură penală.
A respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpații -, și.
A respins ca nefondată cererea privind introducerea în cauză în calitate de părți responsabile civilmente a SC SRL, SC TRANS 2008 SRL, SC SRL formulată de părțile civile și, prin avocatul ales.
S-a comunicat locului de deținere.
În termen legal, împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Verificând încheierea recurată potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, curtea apreciază recursurile ca fiind nefondate.
Astfel, se constată că, în ce privește existența temeiurilor ce au fundamentat măsura arestării preventive cu ocazia luării acesteia, această situație a mai fost verificată de către instanța de control judiciar cu ocazia soluționării recursurilor declarate împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă.
Pornind de la această premisă de fapt, curtea constată că în cauză nu au apărut elemente noi și relevante din care să rezulte că temeiurile concrete astfel cum au fost reținute prin încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă nu mai subzistă sau s-au modificat și nici că, nu mai există necesitatea privării în continuare de libertate a inculpaților pentru buna desfășurare a procesului penal.
Caracterul rezonabil al presupunerii că inculpații au săvârșit faptele ce fac obiectul inculpării este actual, perioada arestării preventive neputând fi considerată ca depășind un termen rezonabil.
În cauză, se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților pentru buna desfășurare a judecății și evitarea perturbării ordinii publice și zădărnicirea adevărului, motiv pentru care încheierea recurată apare ca fiind legală și temeinică iar recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, cu aplicarea corespunzătoare a disp.art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondate recursurile penale declarate de:
- inculpat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă;
- inculpat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă;
- inculpat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă;
- inculpat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 11 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Conform art.192 alin.2,4 Cod procedură penală,
Obligă pe recurenții inculpați -, și la câte 100 lei fiecare către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Conform art.309 alin.ultim Cod procedură penală,minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Jud.fond
Red.dec.Jud./09.12.2009
Tehnored.Gref-/2 ex.
Data: 09.12.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Zoița Frangu, Dan
