Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 723/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 723/R/2009
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Valentin Chitidean Maria
JUDECĂTORI: - -
: -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 12 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului M, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză.
Apărătoarea aleasă a inculpatului, pentru a reflecta modul în care a fost perceput acest caz de opinia publică, depune un articol de ziar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea aleasă a inculpatului arată că Tribunalul Maramureș, primind dosarul, a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, conf. art. 3001rap. la art. 160 proc.pen. A formulat o cerere de revocare a măsurii arestului preventiv, întrucât nu există probe care să justifice menținerea în continuare a acestei măsuri. Consideră că măsura privativă de libertate este totuși prea aspră, solicitând în subsidiar și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Instanța de fond, prin încheierea atacată a respins cererile formulate și a menținut măsura arestului preventiv. Apreciază că încheierea de menținere a măsurii arestului preventiv este netemeinică și nelegală. Art. 148 lit. f proc.pen. precizează că măsura arestului preventiv poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Art. 3001proc.pen. dă dreptul judecătorului să verifice la primirea dosarului, la instanța de fond, dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv mai subzistă sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Nu există temeiuri noi și nu au existat dovezi concrete care să demonstreze pericolul concret pe care inculpatul să-l prezinte pentru ordinea publică prin lăsarea sa în libertate. Inculpatul poate să se întoarcă în societate, în locuința sa. La dosarul cauzei există și CV -ul inculpatului și reacția pe care opinia publică a avut-o față de luarea măsurii arestului preventiv. Inculpatul este absolvent de facultate, are un loc de muncă foarte bun și nu se justifică cultivarea cânepei pentru a obține venituri suplimentare. Pericolul concret pentru ordinea publică nu subzistă și nici nu este dovedit.
În concluzie, solicită admiterea recursului, cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
Reprezentantul DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj precizează că încheierea din data de 12 noiembrie 2009 a Tribunalului Maramureș, prin care s-a menținut măsura arestului preventiv față de inculpat, este temeinică și legală. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, pedeapsa prevăzută de lege fiind între 3 și 15 ani închisoare. Acesta, în urma culturii de cannabis, a obținut o cantitate însemnată de droguri. Solicită să se aibă în vedere că este învinuit și pentru deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu. Lăsarea în libertate a inculpatului ar determina un impact negativ asupra opiniei publice.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta săvârșită, iar punerea sa în libertate i-ar fi de mare ajutor în viață și în carieră.
CURTEA
Prin încheierea penală din 12 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul, precum și cea de înlocuire a acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi țara formulată de același inculpat.
În temeiul art. 160 Cod procedură penală raportat la art. 3001Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, CNP -, fiul lui și, născut la data de 25 august 1977 în, județul M, domiciliat în S, str. -.- nr.9, - 1,.A,.6,.32, județul O, cu reședința în comuna nr.502 județul M, arestat preventiv și aflat în Arestul IPJ M, cercetat pentru infracțiunile de trafic de droguri de ris prev.de art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și procurare, deținere și cultivare de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prev.de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 pen. și art. 33 lit.a pen. și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul din data de 9 noiembrie 2009 întocmit în dosarul nr.80-D/P/2009 al Parchetului de pe lângă - - Serviciul Teritorial Maramureșa fost trimis în judecată inculpatul pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc prev.de art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și procurare, deținere și cultivare de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prev.de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 pen. și art. 33 lit.a pen.
Inculpatul a fost cercetat în stare de arest preventiv. Prin ordonanța din 21 octombrie 2009 Parchetului de pe lângă - - Serviciul Teritorial Maramureș dată în dosarul nr.80-D/P/2009 inculpatul a fost reținut pe timp de 24 de ore, iar prin încheierea penală nr. 556 din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureșs -a dispus arestarea pe timp de 29 de zile a inculpatului cu începere de la 22 octombrie 2009 până la 19 noiembrie 2009 inclusiv.
În sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că în cursul lunii mai 2009 plantat mai multe semințe de cannabis pe două terenuri situate în comuna județul M pentru ca ulterior, în luna octombrie să recolteze succesiv plantele cultivate obținând cantitatea de 4,765 kg cannabis care a fost găsită la locuința sa.
La data de 11 noiembrie 2009 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș sub dosar nr- stabilindu-se primul termen de judecată la data de 8 decembrie 2009.
După înregistrarea dosarului la instanță, procedând în conformitate cu prev. art.160 raportat la art.3001pr.penală, respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța constată că măsura preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale.
De asemenea, temeiul care a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și în prezent și impune în continuare privarea acestuia de libertate. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru presupusele infracțiuni este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (art.148 lit.f Cod procedură penală), aspect ce rezultă în primul rând din gravitatea sporită a faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin, iar aceasta s-a luat cu respectarea prevederilor legale, tribunalul a constatat că cerințele prevăzute de art. 139 alin.1,2 pr.pen. nu sunt îndeplinite, urmând a respinge cererile de revocare a acestei măsuri și de înlocuire a acesteia cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
În justificarea acestei soluții tribunalul a reținut că o altă soluție ce ar putea fi dată în cauză ar putea avea o rezonanță negativă în rândul opiniei publice și ar putea determina o reacție negativă a acesteia față de împrejurarea că persoanele asupra cărora planează astfel de acuzații sunt cercetate în stare de libertate.
Celelalte aspecte invocate, referitoare la încadrarea juridică a faptelor și a circumstanțelor personale ale inculpatului exced acestui cadru procesual, urmând însă a fi analizate odată cu soluționarea pe fond a prezentei cauze.
În concluzie, natura și gravitatea faptelor, pericolul social al acestora justifică pe deplin măsura menținerii măsurii arestării preventive, în ciuda poziției procesuale sincere pe care inculpatul a avut-o dar și lipsa antecedentelor penale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul cu motivarea în esență că art. 148 lit. f proc.pen. precizează că măsura arestului preventiv poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Art. 3001.proc.pen. conferă dreptul judecătorului să verifice la primirea dosarului, la instanța de fond, dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv mai subzistă sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Nu există temeiuri noi și nu au existat dovezi concrete care să demonstreze pericolul concret pe care inculpatul să-l prezinte pentru ordinea publică prin lăsarea sa în libertate. Inculpatul este absolvent de facultate, are un loc de muncă foarte bun și nu se justifică cultivarea cânepei pentru a obține venituri suplimentare.
Ca atare se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea de îndată în libertate a inculpatului,iar subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând probele dasarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.
Din examinarea dosarului aflat pe rolul Tribunalului Maramureș rezultă că că prin rechizitoriul din data de 9 noiembrie 2009 întocmit în dosarul nr.80-D/P/2009 al Parchetului de pe lângă - - Serviciul Teritorial Maramureșa fost trimis în judecată inculpatul pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc prev.de art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și procurare, deținere și cultivare de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prev.de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 pen. și art. 33 lit.a pen.
Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că faptele pentru care este cercetat inculpatul prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinut inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni", măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Instanța de fond în mod corect a apreciat că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpaților se impune în baza art. 3001raportat la art. 160bCod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acestuia, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice revocarea măsurii arestării și punerea inculpatului în libertate.
Referitor la existența anumitor anumitor împrejurări sau circumstanțe de natură să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpatului -respectiv poziția procesuală adoptată de către acesta, colaborarea cu organele judiciare, absența antecedentelor penale precum și participația penală a acestora vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va pronunța o soluție conform art. 345.
C.P.P.În contextul celor expuse mai sus, nu este oportună nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, raportat și la disp. art. 139.
C.P.P.Astfel potrivit art. 139.C.P.P. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea arestării, s-au schimbat.
Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpatului sau a faptelor săvârșite de către acesta, ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat.
Ca atare, Curtea în baza art. 38515pct.1 lit. b) va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și născut la 25 august 1977) arestat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 12 noiembrie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-.
În baza arta 189.C.P.P. va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin2 va C.P.P. obliga pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial partial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și născut la 25 august 1977) arestat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 12 noiembrie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial partial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
4 ex./
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Valentin Chitidean Maria
