Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 741/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 741/
Ședința publică de la 08 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu președinte secție penală
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin PROCUROR Cleopatra
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Galați -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, și, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva îcheierii de ședință din 04.12.2008 pronunțată in dosarul nr- a Tribunalului Galați.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpatul-recurent, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.412/12.2008 emisă de Baroul Galați - Cabinet de avocat " ", și de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 182/08.12.2008 emisă de Baroul Galați - Cabinet individual de avocatură " ", precum și recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale emise de Baroul Galați - Cabinet individual de avocatură " ".
Procedura este legal indeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că este primul termen de judecată, după care;
Întrebați fiind, recurenții-inculpați și precizează că mențin recursul formulat. Nu au alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul in stare de judecată și, potrivit disp.art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul in dezbaterea acestuia.
Recurentul-inculpat, prin avocat, învederează că, față de infracțiunea pentru care sunt cercetați inculpații, în cauză nu a fost identificat și audiat niciun consumator, și nicio persoană care să spună că în perioada reținută ar fi fost în contact cu cei doi inculpați și au luat droguri, în baruri, de la cei doi inculpați.
După începerea urmăririi penalein rem, pe data de 7, au fost date interceptări pentru ambele telefoane ale inculpaților. În același timp, pe data de 7, colaboratorul sub acoperire, pe numele său real, a declarat investigatorului care coordona intreaga operațiune că ar fi primit 1 gram de cocaină de la.
Probe care să susțină această situație nu există. Procedura penală prevede principiul oralității și al contradictorialității, ceea ce înseamnă că orice probă presupune o contraprobă iar proba administrată trebuie să fie administrată în condiții de legalitate, potrivit art. 64 Cod procedură penală.
Arată că simpla declarație a unei persoane și sub acoperire, care spune că a primit un gram de cocaină nu reprezintă o probă suficientă să facă dovada conținutului acelui proces verbal, care a fost admis ca mijloc de probă, deși nu are niciun martor asistent, și nicio oră din care să rezulte la ce oră a avut loc tranzacția. De asemenea, procesul verbal nu se coroborează cu nicio altă probă.
În ceea ce privește interceptările, avocat arată că la dosar există o "sărăcie" a transcrierilor acestora.
Din procesele verbale rezultă că pe data de 9 dimineața a luat legătura cu și acesta, spunându-i că se află în Germania, a zis să ia legătura cu. Insă în cauză nu sunt decat simple relatări ale martorului sub acoperire fără ca această probă să fie susținută de altceva.
Susține că este posibil ca acel drog să fi aparținut insă colaboratorului, care este cercetat de T-Biroul Teritorial Galați pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de persoane.
În aceste condiții, pentru ais reduce pedeapsa, colaboratorului a susținut că primește droguri de la cei do inculpați.
La data de 13, același colaborator sub acoperire a spus "am discutat telefonic cu unul dintre inculpați și am stabilit ca la orele 15 să mă intalnesc la Barul "la bunicuța" iar după ce le voi dat cei 3400 euro pentru cocaină, imi vor spune unde sunt drogurile."
La ora 15 avut loc descindere de la Barul, fără să aibă loc această tranzacție iar Poliția se duce direct la pervazul exterior de la toaleta de la bărbați, unde găsește o punguliță în care s-au găsit 50 gr..
Arată că se pun intrebări precum: De unde știau cei de la. că drogul se afla acolo, în condițiile în care inculpații nu au primit bani iar inculpatul nu il cunoaște pe? La momentul la care are loc descinderea, inculpatul abia venea la barul "la bunicuța"
În același timp al flagrantului, inculpatul părăsea barul, așa cum rezultă din conținutul procesului verbal. Se pune intrebarea cum au A polițiștii că drogul este acolo? Din transcrieri nu rezultă că s-a stabilit o oră, un preț, că s-a stabilit o locație. Singurul care dă aceste informații este colaboratorul.
Concluzionând, avocat susține că a pus acele droguri susținând apoi că sunt ale celor doi inculpați.
De asemenea, cei de la urmărire penală au prevalat urme papilare de la toaleta publică și au găsit o urmă papilară pe pervazul interior, în condițiile în care nici nu ajunsese în bar iar nu ajunsese în toaletă.
Nu au fost prevalate urme papilare de pe materialul din plastic al drogurilor. Dacă se prevalau aceste urme se putea spune că, intr-adevăr, pe pungulita în care erau drogurile s-au găsit urme papilare aparținând celor doi inculpați.
Au fost audiate femeia de serviciu și barmanița care au spus că în acea zi au șters pereții cu detergent.
Învederează că în acest dosar au fost comise mai multe nelegalități; există rezoluții de delegare pentru intocmirea unor acte de urmărire penală date după intocmirea actului. De exemplu, declarația inculpatului, care nu are valoare probantă.
Dacă urmărirea penală era incepută in rem pe data de 7, pe data de 13 o dată cu procesul verbal de prindere în flagrant, s-a inceput urmărirea penalăin personam. Față de conținutul pe care trebuie să il aibă în mod obligatoriu procesul verbal de flagrant, potrivit art.467 alin.1, insă, în momentul în care se consemnează declarația învinuitului, înseamnă că a inceput urmărirea penalăin personamși trebuie să ii fie aduse la cunoștință drepturile prev. de art.70.
Din declarația lui se constată că aceasta este dată în calitate de făptuitor, în condițiile în care urmărirea penală era începută in personam.
Susține că procesul verbal de flagrant este el insuși lovit de nulitate absolută în condițiile în care la momentul întocmirii trebuia să fie consemnată prezența unui apărător. Or, acest proces verbal nu este semnat de un apărător.
Deși a invocat aceste aspecte și la Tribunalul Galați, solicită instanței de recurs să constate că probele administrate în cauză nu au această valoare și nici măcar indicii, pentru că, potrivit art.64 alin.2 Cod procedură penală ele trebuie înlăturate, fiind lovite de nulitate.
Susține că la dosar trebuia să existe toate convorbirile și interceptările telefonice, mai puțin cele prevăzute în alin.4 al art.911, respectiv cele care nu privesc fapta și formează obiectul cercetării.
Făcând o comparație intre transcrierea convorbirilor și rechizitoriu, se constată existența unor convorbiri sau mențiunea despre unele convorbiri care nu au apărut în acele transcrieri. În plus, inculpații au arătat că au discutat cu dar acesta avea de vânzare niște pietre prețioase, aspect care nu apare în transcriere.
La ora 3, ei trebuiau să se intâlnească într-un loc diferit, la Casa de Cultură a Sindicatelor însă este cel care a insistat să vină la barul "La bunicuța".
Totodată, potrivit art.136, arată că nu există probe, indicii care să determine instanța să concluzioneze că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, pentru a se împiedica sustragerea acestora de la judecată.
Raportat la art.148 Cod procedură penală, pentru a se constata o astfel de situație, era temei de arestare preventivă. Insă, la momentul arestării preventive, a fost avut în vedere doar temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Nu există probe cu privire la persoane care să fi consumat droguri. Există doar indicii date de organele de urmărire penală că aceste droguri ar fi fost vândute către un colaborator a cărui obiectivitate este pusă la îndoială de situația lui juridică.
În aceste condiții, atât timp cât organul de urmărire penală nu a făcut dovada că s-a făcut un trafic de droguri, nu a făcut dovada identității dintre traficant-vânzător-cumpărător și legătura de cauzalitate dintre drog și persoana care se susține că a vândut drogurile, nu se poate vorbi de pericol social concret.
Solicită să fie admis recursul și să fie inlocuită măsura arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul este căsătorit, are copil minor și nu se poate sustrage, se ocupa cu vânzarea de mașini iar inculpatul făcea același lucru și nu sunt traficanți.
Recurentul-inculpat, prin avocat, în completarea motivelor de recurs, precizează că, în ceea ce privește pe martorul, din declarația acestuia aflată la fila 51 dosar, pe parcursul discuțiilor telefonice, "atât cat și au confirmat că aveau spre vânzare mai multă cocaină pe care intenționau să o valorifice.
Cei doi au oferit intreaga cantitate pe 13.10 și au precizat că vor lăsa drogurile în toaleta unui bar iar eu urma să ii dau suma de 300 euro. După ce efectuam plata, cei doi urmau să mă contacteze pentru a îmi comunica barul de unde să iau cantitatea."
Dacă această discuție pe care martorul o evidențiază în declarația sa ar fi existat, s-ar fi regăsit în procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice. Insă, această măsură a fost luată pe data de 8.10.2008, pentru o perioadă de 30 de zile, incepând cu data de 8 până pe data de 13, când s-a realizat procedura de prindere în flagrant, sunt două acte materiale care ar fi trebuit să fie confirmate de probatoriu.
Un alt aspect care aduce foarte multe dubii în privința sincerității martorului sub acoperire este faptul că, în dosar, se află încheiat pe data de 13.10.2008, ora 15, un proces verbal în care martorul sub acoperire precizează că tocmai a fost contactat și urmează să se intalnească pentru a face schimb de marfă și bani.
Or, tot în aceeași zi, la aceeași oră, deja s-a încheiat procesul verbal de depistare a infracțiunii flagrante.
De asemenea, în prezenta cauză există dubii și datorită acestui proces verbal de interceptare a discuțiilor dintre inculpați și martorul sub acoperire care nu au ora indicată, există o rezoluție de delegare pentru unul dintre lucrători de a efectua anumite acte de urmărire penală, rezoluție care este dată după întocmirea pentru care lucrătorul de poliție fusese delegat.
Dacă într-adevăr s-ar fi derulat convorbirile telefonice, ele existau la dosarul cauzei.
Arată că nu există legătură de cauzalitate intre plicurile cu cantitățile de droguri și inculpați, pentru că, dacă ar fi fost date de inculpați, recipientele în care cantitatea de drog a fost dată, s-ar fi găsit amprentele inculpaților pe aceste pliculețe, inculpatul are două acte materiale iar inculpatul are tot două acte materiale.
Insă nu există amprentele luate de pe pliculețe, nici de pe cantitatea de drog din data de 13.
De asemenea, există dubii în ceea ce privește raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză la urmărirea penală, având în vedere că urmele care au fost ridicate de pe pervaz s-au ridicat de pe pervazul interior or, din probele administrate în cauză rezultă că cantitatea de drog a fost depistată pe partea exterioară a pervazului.
Susține că nu puteau să ajungă acolo pentru că nu se putea intra fiind un gard și niște lăzi în acea zonă și, nu s-au ridicat urme de acolo de unde s-a găsit cantitatea de cocaină ci s-au prelevat urme de pe faianța unde zilnic intră sute de persoane, și unde s-a găsit o singură amprentă papilară a degetului mijlociu al inculpatului.
Și acest lucru creează dubii, având în vedere că este o locație publică, inculpatul locuiește în zonă, nu a fost depistat în zonă ci în apropierea unor garaje vorbind la telefon, lucru care poate fi confirmat de martori,
De altfel și una dintre femeile de serviciu din barul "La bunicuța" a dat declarații precizând că nu l-a văzut în acea zi și la un moment dat a văzut o persoană adusă de organele de poliție și pusă pe jos și legată.
Pentru toate aceste elemente, solicită a se constata că în cauză au fost comise numeroase nelegalități; dosarul este "făcut la comandă" și singura probă incriminatoare este doar declarația martorului sub acoperire.
În ceea ce privește faptul că instanța de fond a reținut că există un pericol concret pentru ordinea publică intrucat se are în vedere atitudinea inculpaților, avocat arată că inculpatul a înțeles să iși exercite un drept procesual reglementat de Codul d e procedură penală, fără a da dovadă de rea-credință.
Inculpatul a dat o declarație în calitate de făptuitor, în care a explicat ce anume a fost găsit la fața locului.
Susține că instanța de fond a confundat pericolul pentru ordinea publică cu pericolul social al infracțiunii având in vedere că a prezumat acest pericol concret pornind de la gravitatea abstractă a faptei care se reflectă în limitele generale ale pedepsei - de la 10 la 20 ani.
La acest moment nu există indicii în sensul prevăzut de dispozițiile legale și, până la audierea martorului sub acoperire, până la administrarea celorlalte probe de către instanța de fond, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Învederează că nu se poate reține că inculpatul s-ar putea sustrage de la cercetarea judecătorească, nefiind nicio probă în acest sens.
Recurentul-inculpat, prin avocat, solicită admiterea recursului și, în măsura în care se apreciază luarea unor garanții procesuale privind buna desfășurare a procesului penal, consideră că poate fi luată măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Susține că rechizitoriul nu a fost comunicat niciunui inculpat pentru a putea să iși facă apărarea.
Arată că punga de cocaină, după cele 55 capsule cantarea 50 grame. Cum se explică că o amprentă a lui și una a lui au fost găsite pe perete? Dacă ar fi cântărit mai mult, s-ar fi justificat amprentele celor doi inculpați.
Poliția și organele de cercetare au forțat nota in ideea de a proba o faptă care nu există. Femeia de serviciu are 1,50 inălțime și nu ajunge la 1,90 pentru a șterge faianța pentru a nu fi urme.
În ceea ce privește convorbirile telefonice, acestea nu sunt în totalitate și nu sunt convorbiri telefonice intre cei doi pentru a arăta când a Au nde se află punga cu cocaină.
Cei doi inculpați susțin că, din convorbirea telefonică cu investigatorul, ei au vrut să se întâlnească la un cu totul alt loc și că acesta a insistat să se întâlnească la barul "La bunicuța". Banii nu s-au dat, atunci cum au A de existența locului unde se află drogurile.
Declarația dată este lovită de nulitate absolută pentru că inculpatul avea calitatea de invinuit și exista obligativitatea organului de cercetare să ii pună la dispoziție apărător din oficiu și exista obligația de a i se pune în vedere că are dreptul să nu dea niciun fel de declarație, ceea ce nu s-a întâmplat.
Arată că se raliază intrutotul la problemele de drept ridicate de ceilalți doi apărători, susține că orice dubiu profită inculpatului și solicită admiterea recursului iar ca o garanție procesuală privind prezența la poliție, la parchet, la instanța de judecată poate fi asigurată prin inlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public arată că prezenta cauză, care are termen de fond la 23.01.2009, nu ridică niciun semn de intrebare, nu suntem în situațiain dubio pro reo,probele din dosar au fost administrate corespunzător.
În cauză inculpații au formulat mai multe recursuri la incheieri, respinse de către instanța de recurs.
Chiar dacă apărarea refuză să admită probatoriul intocmit în cauză, arată că sunt aspecte care nu pot fi combătute.
Chiar dacă fiecare act procedural și fiecare acțiune în sine, izolată, nu e de natură a dovedi fapta, dar toate actele procedurale efectuate de organele de urmărire penală, coroborate cu declarațiile inculpatului, care a colaborat parțial, se dovedesc în totalitate faptele reținute în sarcina acestora.
Era normal ca apărarea să menționeze că declarația dată de inculpatul este lovită de nulitate pentru că el recunoaște parțial săvârșirea faptei, recunoaște care se coroborează împreună cu restul actelor și activităților efectuate de parchet și de organul de urmărire penală.
În ceea ce privește problema de ce nu s-au prelevat amprente de pe pliculețul în care a fost găsită cocaina, precizează că plasticul este un material de pe care nu se pot preleva amprente corespunzător pentru că nu este un plan drept, este un plan cu discontinuități, astfel incat foarte puține sunt cazurile în care organul de urmărire decide să facă o analiză a plasticului pentru că are o compoziție și o consistență care nu permite urmei papilare să lase o urmă care să poată fi prelevată corespunzător.
În ceea ce privește locul de unde au fost prelevate urmele papilare, precizează că este un loc în care, chiar dacă inculpații s-ar duce în mod normal la toaletă, nu au ce să caute pe pervazul exterior al toaletei, care se află la o inălțime de 1,90 față de pardoseală și 2,10 metri față de sol în exteriorul localului. Învederează că numai cineva care a avut interes să facă sau să nu facă ceva, să lase sau să nu lase ceva, avea interesul să se agațe de pervazul respectiv, pentru că altfel nu se pot justifica
Acest aspect se coroborează cu declarațiile colaboratorului sub acoperire și cu o parte din interceptări.
Deși interceptarea a fost făcută pe o anumită perioadă de timp, chiar dacă nu toate interceptările au fost transformate în procese-verbale și atașate la dosarul cauzei, acest lucru s-a întâmplat pentru că la dosar s-au atașat doar procesele verbale care au avut un conținut relevant și edificator și care s-au putut corobora cu restul activităților sau acte procedurale efectuate de organele de poliție și de procuror.
Față de aceste aspecte, având în vedere și faptul că inculpatul a avut o poziție de recunoaștere parțială a faptei, arată că se conturează ideea că săvârșirea faptelor s-a produs în modalitatea în care a fost reținută prin rechizitoriu și solicită respingerea recursurilor intrucât hotărârea de menținere a măsurii arestării preventive este legală și temeinică și concordă în totalitate cu situația de fapt, cu faptele reținute și cu probele temeinice administrate până la acest moment.
Curtea, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, acordă ultimul cuvânt recurenților-inculpați.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său. Solicită inlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Recurentul-inculpat, personal, solicită ca, dacă la dosar nu ar fi fost declarația sa, intrucât nu a colaborat cu nimeni, să fie aduse dovezi certe care să ii incrimineze.
Arată că pe numitul il cunoaște de un an, lua des cafeaua cu acesta și este posibil să ii fi luat amprenta. Susține că este nevinovat și este de acord cu concluziile apărătorului său, solicitând să fie pus în libertate.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin incheierea de ședință din 04.12.2008 Tribunalul Galați, în baza art.3001alin.1 și 3 menținut măsura arestării preventive a inculpaților și, respingând ca nefondate cererile de Înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin încheierea de ședință din 14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul -, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Biroul Teritorial Galați cu privire la luarea măsurii preventive a arestării inculpaților și, dispunându-se arestarea preventivă a acestora pentru o perioadă de 29 zile, de la 14.10.2008, până la 11.11.2008, fiind emise mandatele nr. 68 și 69 din 14.10.2008.
La luarea măsurii arestării preventive au fost avute în vedere temeiurile prev de art. 148 lit f pr.pen (inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică).
Încheierea pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul sus-arătat (-) a rămas definitivă la data de 17.10.2008 prin încheierea de ședință pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în același dosar (fila 169).
Ulterior, prin încheierea de ședință din data de 06.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și rămasă definitivă prin încheierea de ședință cu același număr din data de 11.11.2008 a Curții de APEL GALAȚIs -a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților pentru o perioadă de încă 30 de zile, de la 12.11.2008 până la 11.12.2008 inclusiv (filele 170-174).
Prin rechizitoriul nr.154/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Biroul Teritorial Galați au fost trimiși în judecată inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii prev de art.2 alin 2 din legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2.pen, reținându-se că în cursul lunii octombrie 2008, acționând în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, au deținut fără drept și au comercializat cantitatea totală de 42 grame cocaină (drog de mare risc înscris în Tabelul anexă nr. II al legii 143/2000)
În temeiul art.300 indice 1 alin 1 și 3.pr.pen, instanța de fond a constatat că măsura preventivă este legală și temeinică și că se impune menținerea arestării preventive a inculpaților, având în vedere că din datele existente la dosarul cauzei (procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procesele-verbale de verificare a substanței procurate de colaboratorul sub acoperire de la inculpatul, procesele-verbale de cântărire și de constatare a infracțiunii flagrante, coroborate cu adresa IGPR- de Combatere a Organizate C - Laborator de Analiză și Profil al Drogurilor, procesul-verbal de consemnare a declarației martorului, încheierea privind autorizarea efectuării interceptării convorbirilor telefonice, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și respectiv raportul de expertiză criminalistică) rezultă indicii temeinice de natură a induce presupunerea că aceștia au comis faptele reținute în sarcina lor.
Susținerile apărătorilor aleși ai ambilor inculpați potrivit cărora în cauză nu sunt probe din care să rezulte participarea acestora la comiterea infracțiunii nu au putut fi analizate în cadrul procedurii de față întrucât probatoriul vizează fondul cauzei, iar sesizarea prezentă are ca obiect, potrivit art. 300 indice 1.pr.pen, verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei arestării preventive.
S-a apreciat că, în speță, temeiul care a determinat arestarea celor doi impune în continuare privarea de libertate a acestora având în vedere că infracțiunea pentru care inculpații sunt cercetați este sancționată de legea penală cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Pe de altă parte, pericolul concret pe care îl reprezintă pentru ordinea publică cercetarea în libertate a inculpaților rezultă atât din atitudinea procesuală a acestora, cât și din gravitatea deosebită a infracțiunii presupus a fi săvârșită de cei doi (cocaina fiind un drog de mare risc), din impactul social negativ produs de acest gen de fapte și proliferarea acestora în ultima vreme.
Nu în ultimul rând, instanța de fond a apreciat că - față de dispozițiile art. 136 alin. 1.proc.pen. - se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, pentru a se împiedica sustragerea acestora de la judecată.
În consecință, prima instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143.proc.pen. și a menținut, ca fiind legală și temeinică, măsura arestării preventive a inculpaților și.
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de apărătorii inculpaților, instanța de fond a reținut că, potrivit art 139 alin 1.pr.pen, măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Cum în speță arestarea preventivă a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie și întrucât în cauză motivele care au determinat arestarea nu s-au modificat, a respins ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii preventive.
Împotriva acestei incheieri au declarat recurs în termen legal inculpații și, care apreciază hotărârea recurată ca fiind nelegală și netemeinică deoarece nu sunt probe legal administrate din care să rezulte vinovăția lor, situație în care trimiterea lor în judecată prin rechizitoriu este nelegală, în cauză fiind foarte multe probe care nu au fost legal administrate și, pe cale de consecință, nu pot fi luate în considerare la stabilirea vinovăției inculpaților.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține următoarele:
Așa cum în mod judicios a reținut și instanța de fond, la dosarul cauzei sunt probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv: procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, ale colaboratului acestuia, procesele verbale de cântărire, de constatare a infracțiunii flagrante, interceptările convorbirilor telefonice.
Legalitatea administrării acestor probe și dacă acestea vor fi sau nu avute în vedere de instanță este o problemă ce vizează fondul cauzei, la acest moment chiar dacă s-ar presupune că nu au fost legal administrate, ele sunt cel puțin indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina acestora.
În consecință, motivul de recurs invocat de inculpați referitor la legalitatea administrării probelor și la faptul că sunt nevinovați exced cadrului procesual fiind probleme ce vizează fondul cauzei.
În consecință, în mod judicios instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, apreciind că în cauză sunt probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit o faptă penală, faptă care prin gravitatea ei impune menținerea stării de arest a inculpaților pentru o justă soluționare a cauzei.
În consecință, față de cele mai sus menționate se vor respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
Văzând și disp.art.192 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 16.09.1982 în G, județul G, domiciliat in G,-, - 11, scara 4, etaj 4, apartament 95, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) și (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 28.06.1977 în G, județul G, domiciliat in G,-, - 17, scara 1, etaj 1, apartament 5, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) impotriva incheierii de ședință din 04.12.2008 pronunțată in dosarul nr- a Tribunalului Galați,
În baza disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe fiecare recurent-inculpat la plata a câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat in recurs.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi, 08 2008.
PT. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
A în
Conf. art.312 alin.2 PP
Președintele Curții de APEL GALAȚI
JUDECĂTOR DR.
Grefier,
- -
Red. /15.12.2008
Tehnored. -/2 ex./17.12.2008
Fond:
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea, Petruș Dumitru
