Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 753/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 753
Ședința publică din data de 23 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 13 februarie 1986, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.3385,- prin care în baza disp.art. 3002raportat la art.160 alin.3 Cod proc. penală s-a menținut măsura arestării preventive dispusă împotriva acestui inculpat, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.174 -176 lit. d Cod penal, art.211 alin.1 și 2 lit. b, alin. 2/1 lit. a și c Cod penal, cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea sa de libertate.
Prin aceeași încheiere s- respins ca nefondată cererea formulată de către inculpat, prin apărător, privind înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, din Baroul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței apărătorul desemnat din oficiu a luat legătura cu recurentul inculpat și având cuvântul pentru acesta precizează că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de susținerile părților în sensul că nu au cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că s-a formulat recurs împotriva încheierii din 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
Precizează că la acest moment nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice menținerea în continuare a acestei măsuri.
În ce privește pe inculpat, acesta a fost trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni contra vieții dar până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Recurentul inculpat a recunoscut și regretat fapta comisă, urmărirea penală a fost finalizată, iar acesta nu va încerca să se sustragă de la judecata cauzei, în cazul în care va fi pus în libertate.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Dâmbovița iar pe fond punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În subsidiar, dacă instanța va considera că se impune luarea față de inculpat a altei măsuri preventive, se arată că sunt îndeplinite condițiile art.139 al. 1 Cod proc. penală și se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura prevăzută de art. 136 lit. b Cod proc. penală, anume obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, urmând ca inculpatul să respecte obligațiile impuse de instanță.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că având în vedere limitele de pedeapsă pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, infracțiuni care prin ele însele denotă un grad ridicat de pericol pentru ordinea publică, apreciază că în mod corect instanța de fond a menținut măsura arestării preventive.
Formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca legală și temeinică.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 19 octombrie 2009, Tribunalul Dâmbovița, în temeiul disp. art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 Cod proc. penală a menținut măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpatului, fiul lui și, născut la data de 13 februarie 1986, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.174 -176 lit.d Cod penal și art.211 alin.1 și 2 lit. b, alin. 2/1 lit.a și c Cod penal, cu aplic. art. 33 lit.a Cod penal, constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea acestuia de libertate.
Prin aceeași încheiere, s- respins, ca nefondată, cererea formulată de către inculpat, prin apărător, privind înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că prin încheierea nr.6 din Camera de Consiliu dată de Tribunalul Dâmbovița la 6 martie 2009, în temeiul disp. art.1491cod proc. penală rap. la art.143, art.146 și art.148 lit.f) cod proc. penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.174-176 lit.d) cod penal, art.211 alin.1 și 2 lit.b), alin.21lit.a) și g) cod penal, cu aplic. art.33 lit.a) cod penal, pe o durată de 29 de zile, începând cu 6 martie 2009 până la data de 3 aprilie 2009.
În fapt, s-a reținut că în ziua de 21/22 februarie 2009, împreună cu inculpatul a pătruns în curtea și ulterior, în locuința victimei cu scopul de a sustrage bunuri, dar, fiind surprins de acesta din urmă, i-a aplicat multiple lovituri atât cu pumnii cât și cu un topor care a avut urmare producerea a peste 10 plăgi (unele tăiate) și excoriații, inclusiv fractură craniană temporo-parietală anterior dreaptă, care au condus la decesul victimei.
S-a motivat că din actele și lucrările dosarului, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, plângerile părților civile, procesele verbale de efectuare a unei reconstituiri și planșele foto, raportul de autopsie medico-legală, rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică, rapoartele de constatare tehnico-științifică ale Serviciului de biocriminalistică din cadrul, raportul de constatare tehnico-științifică nr.33368/17.07.2009, declarațiile martorilor și ale inculpaților rezultă indicii temeinice și probe verosimile că inculpatul este autorul infracțiunilor pentru care a fost cercetat și trimis în judecată.
De asemenea, s-a motivat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cerințele impuse de art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, având în vedere că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni cu privire la care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Referindu-se la acest ultim aspect, instanța de fond a motivat că acesta rezultă din modalitatea și împrejurările reținute în actul de sesizare, când inculpatul, prin violență, folosindu-se și de un topor, împreună cu inculpatul, a aplicat multiple lovituri victimei, în scopul de a sustrage bunuri din locuința acestuia.
Mai reține tribunalul că natura și gravitatea deosebită a faptelor, cu impact deosebit în rândul comunității, justifică măsura arestării preventive și din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, motivându-se că menținerea stării de arest preventiv nu încalcă dreptul la libertate al inculpatului prev. de art.5 din Convenție, de vreme ce arestarea sa este impusă de existența unor motive verosimile de a se bănui că a săvârșit infracțiunea și de necesitatea ocrotirii ordinii de drept.
Împotriva încheierii din 19 octombrie 2009 declarat recurs inculpatul, care a criticat hotărârea de nelegalitate și netemeinicie.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a criticat hotărârea, susținând că la acest moment nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive a arestării și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice menținerea în continuare a acesteia.
S-a susținut că deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni contra vieții, acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, în plus, inculpatul a recunoscut și regretat faptele comise, urmărirea penală a fost finalizată iar acesta nu ar încerca să se sustragă de la judecarea cauzei în situația în care ar fi pus în libertate.
Pentru motivele invocate s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsurii cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art.3859pct.18 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.3856alin.3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Prin Încheierea nr.6 din 6 martie 2009 dată în Camera de Consiliu de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, definitivă prin încheierea din 9 martie 2009 Curții de APEL PLOIEȘTI, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, reținându-se incidența disp. art.149 rap. la art.143 și art.148 lit.f) cod proc. penală și s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.6/U din 6 martie 2009.
Măsura preventivă a arestării a fost prelungită și ulterior menținută, în condițiile legii, ultima oară prin încheierea de ședință din 18 septembrie 2009 Tribunalului Dâmbovița, instanță investită cu soluționarea în fond a cauzei.
În conformitate cu art.3002cod proc. penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160b.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului înainte de expirarea termenului prev. de art.160balin.1 cod proc. pen. în mod just prima instanță a constatat că aceasta a fost luată cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă impuse de lege, în cauză existând indicii temeinice și probe verosimile că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, materialul probator administrat în cauză confirmând situația expusă în actul de acuzare ce nu a fost contestată de inculpat.
De asemenea, în mod corect s-a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, având în vedere natura și gravitatea faptelor imputate, ce vizează cele mai importante valori sociale ocrotite prin normele penale, respectiv viața și patrimoniul persoanelor, infracțiuni sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, modul de derulare a activității infracționale și scopul urmărit justificând pe deplin menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, câtă vreme, acesta, animat de dorința de a obține câștiguri ilicite, împreună cu o persoană ce cunoștea bine locuința victimei, au pătruns în imobil pentru a sustrage bunuri și surprinși de proprietar a aplicat acestuia multiple lovituri cu pumnii și cu un topor, agresiuni ce au condus la decesul părții vătămate.
În raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei și gravitatea infracțiunilor imputate, Curtea reține ca fiind pe deplin dovedit pericolul social concret pe care inculpatul l-ar prezenta în cazul lăsării sale în libertate, astfel încât în mod temeinic și legal s-a apreciat de către prima instanță că nu se justifică revocarea măsurii arestării preventive ori înlocuirea acesteia cu o altă măsură dintre cele arătate sub art.136 alin.1 lit.b),c) cod proc. penală, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele impuse deart.160 alin.2 ori art.139 Cod procedură penală ci cele prev.de art.160balin.3 din același cod, temeiurile ce au stat la baza luării măsurii preventive a arestării menținându-se și în prezent și impunând în continuare privarea sa de libertate.
Recunoașterea comiterii faptei de către inculpat și regretul manifestat de acesta sunt consecința probării infracțiunilor de către organul de urmărire penală și în nici un caz nu pot constitui temeiuri pentru judecarea inculpatului în stare de libertate, acesta prezentând un pericol social deosebit, menținerea măsurii arestării preventive fiind justificată și din perspectiva protejării intereselor colectivității din care acesta face parte, precum și a celorlalți membrii ai societății.
Menținerea stării de arest preventiv a inculpatului nu contravine principiului consacrat de art.52din Codul d e procedură penală și nici dispozițiilor cuprinse în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudenței CEDO, limitarea dreptului la libertate fiind conformă art.5 par.1 lit.c din Convenție, având în vedere că acesta este judecat pentru comiterea a două infracțiuni deosebit de grave, omor deosebit de grav și tâlhărie în formă calificată iar durata arestării preventive se încadrează în termenul rezonabil prevăzut de art.6 par.1 din Convenție.
Pentru aceste considerente, Curtea, constatând că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică sub toate aspectele iar criticile inculpatului nu se justifică, în baza disp. art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală, va respinge recursul ca nefondat iar în temeiul disp. art.192 alin.2 cod proc. penală, va dispune obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv în privința onorariului apărătorului desemnat din oficiu, stabilit conform art.5 alin.1 lit.d) din Protocolul Comun nr.-/2008 încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România nr.1693/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 13 februarie 1986, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal nr. 3385, -.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
4 ex./26 octombrie 2009
Dosar fond nr. 3385,- Trib.
Judec. fond a
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Elena Zăinescu
