Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 771/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 771/2009
Ședința publică din 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Maria Elena
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Alba la data de 14 2009 în dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate, apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, iar lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă pericol public.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, mai mult, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu executarea în regim de detenție.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- la 14.12.2009 s-a dispus, în baza art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b Cod pr. pen. menținerea arestării preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului și se impune în continuare privare de libertate a acestuia, pericolul concret pentru ordinea publică fiind evidențiat de faptul că inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea, acesta fiind anterior sancționat administrativ pentru fapte de furt.
Împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea arestării preventive a declarat recurs inculpatul.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului inculpatul, prin apărător desemnat din oficiu, a susținut că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol public.
Deoarece prezentul recurs nu este limitat la motivele de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 Cod pr. pen. instanța va examina în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurent întreaga cauză sub toate aspectele, potrivit art. 385/6 alin. 3 Cod pr. pen.
Din această perspectivă, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța va reține că recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Potrivit art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b alin. 1 și 3 Cod pr. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive și când constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere menținerea arestării preventive.
În speță din actele dosarului rezultă că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv fapta pentru care a fost trimis inculpatul în judecată fiind o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și lăsarea lui în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică este evidențiat de modalitatea săvârșirii infracțiunii de tâlhărie și perseverența infracțională a inculpatului.
Dintr-o altă perspectivă, existența unei hotărâri de condamnare pronunțată de un tribunal competent, potrivit practicii CEDO, constituie un motiv temeinic pentru menținerea arestării preventive.
Întrucât se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, legal și temeinic Tribunalul Albaa menținut arestarea preventivă dând eficiență dispozițiilor art. 136 alin. 1 Cod pr. pen., urmărindu-se a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen., instanța va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Conform art. 192 alin. 2 Cod pr. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Alba la data de 14 2009 în dosar nr-.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored..
2 ex./ 21.12.2009
jud. fond,
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Alina Lodoabă, Maria Elena
