Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 850/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 850/
Ședința publică din 15 septembrie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S împotriva încheierii de ședință din 11 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpații intimați, personal, în stare de arest - asistat de avocat din oficiu, asistat de avocat din oficiu, asistat de avocat ales, A asistat de avocat din oficiu, asistat de avocat din oficiu, asistat de avocat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Procurorul susține recursul declarat de parchet și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat în scris, casarea încheierii atacate și menținerea stării de arest preventiv față de cei șase inculpați, arătând că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent. Susține că nu a fost depășit termenul rezonabil, rechizitoriul fiind emis în termen de 180 zile, iar faptul că inculpații au fost audiați la 11 septembrie 2008 nu se datorează nici procurorului și nici instanței, pentru că s-au admis cererile formulate de avocați și inculpați pentru studierea dosarului. Inculpații fiind audiați, și-au menținut în mare parte declarațiile de la urmărirea penală. Din întreg probatoriul rezultă că deși nu există un grup infracțional organizat propriu, modalitatea de săvârșire a faptelor denotă existența unor persoane care dirijau activitatea acestor inculpați, care au coordonat aceste activități, persoane care aveau la îndemână cântar pentru a vinde și a cumpăra droguri și a împărți banii. Solicită că în cauză nu există egalitate de tratament, 6 inculpați fiind trimiși în judecată în stare de arest preventiv, iar 3 inculpați în libertate.
Avocat pentru inculpatul solicită respingerea recursului declarat de parchet, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.
Avocat pentru inculpatul solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea hotărârii Tribunalului C-S, ca fiind temeinică și legală.
Avocat pentru inculpatul A solicită, de asemenea, respingerea recursului declarat de parchet și menținerea hotărârii Tribunalului C-S, ca fiind temeinică și legală.
Avocat pentru inculpatul recursului declarat de parchet, menținerea hotărârii Tribunalului C-S și punerea în libertate a inculpatului.
Avocat pentru inculpatul solicită respingerea recursului declarat de parchet, menținerea hotărârii Tribunalului C-S și punerea în libertate a inculpatului, nemaisubzistând impactul public.
Avocat pentru inculpatul solicită respingerea recursului declarat de parchet și arată că nu este de acord cu motivele invocate de acesta. Cu referire la inculpații și, arată că aceștia sunt în libertate, deși ei au fost principalii capi ai acestei rețele infracționale, inculpatul povestind chiar faptul că a deținut câteva mii de pastile ecstasy. Inculpatul a fost pus în libertate, deși a declarat că deține 3000 pastile ecstasy în Cimitirul din Reșița, pe care le-a predat. Mai susține faptul că nici un inculpat nu și-a menținut declarațiile și nu corespund cu cele reținute în rechizitoriu. Cu privire la pericolul social concret, susține că nu s-au conturat infracțiuni deosebit de grave și că acest pericol reprezintă pericolul social al persoanei, antecedentele acesteia și comportamentul pe timpul judecății. Întreaga încheiere a Tribunalului C-S se referă la temeiuri care s-au modificat, fiind audiați 40 din cei 45 martori sub acoperire, astfel că lăsarea în libertate a inculpatului nu poate influența mersul procesului penal. Cu privire la amânarea cauzei timp de 4 luni, aceasta s-a făcut pentru apărători la primul termen pentru studiul dosarului, pentru pregătirea apărării, dosarul fiind voluminos, apoi inculpații au cerut să studieze dosarul, acesta fiind un drept al lor, iar mai apoi nu a fost îndeplinită procedura de citare cu inculpații. Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat și menținerea încheierii Tribunalului C-S ca legală și temeinică.
Inculpatul solicită să fie judecat în libertate, întrucât nu prezintă pericol social, fiind consumator de droguri și necunoscând grupul infracțional.
Inculpatul solicită de asemenea să fie judecat liber, este consumator și nu traficant de droguri, este de 10 luni arestat și nu cunoaște decât 3-4 persoane din grup.
Inculpatul solicită judecarea sa în libertate.
Inculpatul solicită judecarea sa în libertate, nu prezintă pericol public și nu este traficant de droguri.
Inculpatul solicită judecarea sa în libertate, nu se sustrage de la proces, nu este vinovat și nu cunoaște grupul infracțional.
Inculpatul solicită respingerea recursului declarat de parchet și cercetarea sa în stare de libertate.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea din 11 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S în baza art. 160 alin. 1, art. 139 alin.1 rap. la art. 3002.C.P.P. a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv al inculpaților, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 12/28.11.2007 emis de Tribunalul C-S în dosar nr-;, fost, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 14/28.11.2007 emis de Tribunalul C-S în dosar nr-; A, zis "", arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 15/28.11.2007 emis de Tribunalul C-S în dosar nr-;, siz "", arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 17/28.11.2007 emis de Tribunalul C-S în dosar nr-;, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 18/28.11.2007 emis de Tribunalul C-S în dosar nr-;, zis "", arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 19/28.11.2007 emis de Tribunalul C-S în dosar nr-, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu - orașul Reșița, prev. de art. 145.
C.P.P.Cei șase inculpați au fost obligați să respecte dispozițiile art. 145 alin. 11lit. a, b, c, d Cod Penal, respectiv: să se prezinte la organul judiciar ori de câte ori sunt chemați; să nu își schimbe locuința fără încunoștiințarea organului judiciar; să nu se deplaseze în barurile, restaurantele și discotecile din oraș; să nu se apropie de nici unul din inculpații implicați în prezenta cauză, precum și de martorii din aceasta; să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
S-a atras atenția inculpaților asupra disp. art. 145 alin. 22.
C.P.P.S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților (la rămânerea definitivă a prezentei încheieri) dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul C-S a apreciat, în ceea ce privește starea de arest a inculpaților, că față de ultimele declarații ale acestora, respectiv cele din faza cercetării judecătorești, coroborate cu celelalte probe existente la dosar, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, iar presupunerea rezonabilă cu privire la existența indiciilor temeinice este discutabilă la acest moment, a dispus înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, dându-se astfel eficiență și disp. art. 5, 6.C.P.P. art. 23 alin. 42din Constituție și art. 5, 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De altfel, s-a constatat că la acest moment, în cauză nu există indicii concrete care să impună luarea în considerare a unui interes public ce urmează a fi protejat, precumpănitor în pofida prezumției de nevinovăție a inculpaților. Așadar, libertatea persoanei este regula; excepția de la această regulă o constituie privarea de libertate, pentru că așa cum a decis și CEDO, privarea de libertate a unei persoane înainte de condamnare, constituie "o gravă derogare de la principiile libertățile individuale și de la prezumția de nevinovăție".
În altă ordine de idei, persistența motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată (inculpații) de a fi săvârșit o infracțiune gravă, este o condiție sine qua non a regularității menținerii deținerii, dar, după un timp nu mai sunt suficiente, trebuind să se stabilească dacă alte motive, pertinente și suficiente, continuă să legitimeze privarea de libertate. Numai o bănuială puternică de participare la săvârșirea unei infracțiuni grave, chiar dacă rămâne un factor pertinent, nu legitimează prin ea însăși o lungă detenție preventivă (cu atât mai mult cu cât în speță această bănuială puternică este discutabilă față de aspectele relevate în declarațiile inculpaților).
Din analiza încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, rezultă că temeiul luării acestei măsuri a fost pericolul pentru ordinea publică. socială a faptelor prezintă într-adevăr unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret.
Având în vedere că de la momentul arestării inculpaților au trecut aproximativ 10 luni, se poate pune problema înlocuirii măsurii arestului preventiv cu o altă măsură mai blândă, dată fiind estomparea rezonanței sociale a faptelor odată cu trecerea timpului. De asemenea, printre criteriile de care tribunalul a ținut cont la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145.C.P.P. se prevede și atitudinea inculpaților de cooperare la stabilirea adevărului - concretizată prin acordul acestora de a declara în fața instanței, precum și lipsa antecedentelor penale pentru unii dintre ei (, și ).
Într-o altă ordine de idei, s-a observat că principiul egalității de tratament a inculpaților arestați, față de cel al celor aflați în libertate, nu a fost respectat (exemplu inculpații și A, cărora li s-au reținut în sarcină aceleași fapte, inclusiv starea de recidivă și sunt cercetați în stare de libertate), impunându-se deci, aplicarea unui "tratament" egal tuturor celor implicați în cauză și pentru respectarea principiului constituțional al egalității în drepturi, prev. de art. 16 din Constituția României.
În fine, s-a mai observat din analiza dosarului, că în cauză nu există nici pericolul influențării martorilor de către inculpații arestați, întrucât aceștia din urmă sunt în majoritate martori acoperiți, iar în situația obligării de a nu părăsi localitatea, se poate dispune obligarea inculpaților de a nu intra în contact și de a nu comunica cu vreuna din părțile implicate în dosar.
Față de aceste considerente, Tribunalul C-S a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații, A, și s-au schimbat și că nu există temeiuri noi care să jkustifice menținerea acestei măsuri, și pe cale de consecință, a dispus (respectând astfel și prev. art. 23 din Constituție) înlocuirea măsurii arestului preventiv al acestor inculpați, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu - orașul Reșița. Totodată a obligat inculpații să respecte disp. art. 145 alin.11lit. a, b, c, d C.P.P. le-a atras atenția asupra disp. art. 145 alin. 22.C.P.P. și a dispus punerea de îndată în libertate a acestora, la rămânerea definitivă a încheierii, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, arătându-se că încheierea penală recurată este nelegală și netemeinică, deoarece nu au încetat temeiurile care au justificat măsura arestării preventive a inculpaților, întrucât inculpații audiați și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală.
Un alt argument care a fost invocat de către instanța de fond pentru înlocuirea măsurii arestării preventive, a fost acela că inculpații sunt în stare de arest preventiv de aproximativ 10 luni de zile, fără a fi audiați și fără a se administra probe, însă acest lucru s-a datorat diverselor cereri de amânare formulate de către inculpați sau de către apărătorii acestora.
S-a mai arătat că nici egalitatea de tratament nu justifică înlocuirea măsurii arestării preventive, deoarece răspunderea juridică este personală și trebuie raportată la vinovăția fiecărui inculpat și atitudinea acestora pe parcursul cercetărilor.
Examinând încheierea penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 3856alin. 3.C.P.P. instanța constată că recursul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S este fondat pentru următoarele motive:
Inculpații în cauză sunt judecați de către Tribunalul C-S sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni deosebit de grave, cum ar fi traficul de droguri, deținere de droguri de risc pentru consum propriu și infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat.
Sub acest aspect instanța apreciază că în mod temeinic și legal s-a luat și apoi s-a menținut până în prezent măsura arestării preventive a inculpaților, A, și, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143.C.P.P. existând indicii temeinice că aceștia au săvârșit o faptă penală reținută în sarcina lor de către organele de urmărire penală, fiind îndeplinite în mod cumulativ și cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod proc.penală, în sensul că aceste fapte sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezidă din gravitatea faptelor, modul de comitere al acestora, așa cum au fost reținute de către procuror, lăsarea în libertate a acestor inculpați ar duce la un sentiment de insecuritate în rândul cetățenilor și de neîncredere în organele judiciare abilitate.
Instanța de recurs apreciază că nu a intervenit nici un element nou în cursul probațiunii, care să conducă la ideea că nu ar mai subzista, sau s-au schimbat, temeiurile pentru care s-a luat și s-a menținut măsura arestării preventive până în prezent.
Audierea inculpaților nu poate constitui un element care să conducă la schimbarea temeiurilor menținerii măsurii arestării preventive, și astfel, sub acest aspect nu se poate vorbi despre oportunitatea înlocuirii măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Nu se poate vorbi nici de faptul că durata arestului preventiv ar fi depășit o limită rezonabilă, inculpații fiind arestați preventiv de circa 10 luni de zile, un termen rezonabil sub aspectul complexității cauzei, dosar în care sunt judecați pentru infracțiuni grave mai mulți inculpați, fiind necesară audierea multor persoane atât în calitate de inculpați, cât și în calitate de martori, efectuarea mai multor acte de procedură, cu respectarea drepturilor prevăzute de legea procesual penală pentru inculpați, care au avut posibilitatea de a-și studia dosarul, apărătorii acestora să-și pregătească apărarea, existând amânări ale cauzei pentru acest motiv.
În speța de față, înlocuirea măsurii arestării preventive nu poate avea ca temei invocarea principiului egalității de tratament a inculpaților deoarece trebuie analizată situația fiecărui inculpat în parte, iar în ceea ce-i privește pe cei șase inculpați, pentru motivele care au fost invocate mai sus, se impune menținerea măsurii arestării preventive, neexistând nici un temei pentru o înlocuire a acestei măsuri cu altă măsură neprivativă de libertate, deoarece aceasta este singura măsură preventivă care poate conduce la buna desfășurare a procesului penal și, implicit, la aflarea adevărului.
Este adevărat că starea de libertate este regula în cursul procesului penal, însă în mod excepțional, cum este și în cazul de față, legea permite ca unii inculpați, care sunt bănuiți de a fi comis infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social și a căror punere în libertate ar putea pune în pericol ordinea publică, să fie judecați în stare de arest, pentru ca procesul penal să se poată desfășura în condiții optime, pentru a limita riscurile influențării unor martori sau alte modalități de alterare a adevărului, în acest sens fiind și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În aceste condiții, instanța de recurs apreciază că Tribunalul C-S a pronunțat o hotărâre netemeinică, a făcut o greșită apreciere a temeiurilor măsurii arestării preventive a inculpaților, în condițiile în care interesul general de apărare a ordinii publice este prioritar față de interesul particular al celor șase inculpați de a fi judecați în stare de libertate, și astfel, recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S urmează a fi admis și, în consecință, va fi casată încheierea penală recurată iar în rejudecare, va menține măsura arestării preventive a inculpaților, A, și și va respinge cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 2 lit. d admite C.P.P. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S împotriva încheierii de ședință din 11.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Casează încheierea penală recurată și rejudecând:
În temeiul art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 menține C.P.P. măsura arestării preventive a inculpaților, A, și, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificate în termenul legal de 60 zile.
În temeiul art. 139.C.P.P. respinge cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 200 lei, onorariu pentru avocații din oficiu.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. Gh./30.09.2008
Tehnored./2 ex./30.09.2008
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 850/
Ședința publică din 15 septembrie 2008
În temeiul art. 38515pct. 2 lit. d admite C.P.P. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S împotriva încheierii de ședință din 11.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Casează încheierea penală recurată și rejudecând:
În temeiul art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 menține C.P.P. măsura arestării preventive a inculpaților, A, și, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificate în termenul legal de 60 zile.
În temeiul art. 139.C.P.P. respinge cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 200 lei, onorariu pentru avocații din oficiu.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR- 16 septembrie 2008
CĂTRE,
PENITENCIARUL TIMIȘOARA
BIROUL EVIDENȚĂ
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 850/R din 15 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARAa hotărât următoarele:
"În temeiul art. 38515pct. 2 lit. d admite C.P.P. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S împotriva încheierii de ședință din 11.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Casează încheierea penală recurată și rejudecând:
În temeiul art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 menține C.P.P. măsura arestării preventive a inculpaților, A, și, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificate în termenul legal de 60 zile.
În temeiul art. 139.C.P.P. respinge cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 200 lei, onorariu pentru avocații din oficiu.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15.09.2008."
JUDECĂTOR, GREFIER,
G - - -
Tehnored.
2 ex./16.09.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR- 17 septembrie 2008
CĂTRE,
TRIBUNALUL C-S
Vă restituim alăturat dosarul dvs. nr-, privind pe inculpații, nemaifiindu-ne necesar.
Dosarul, cusut și numerotat, conține 246 file și are atașate următoarele dosare:
- nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA - 15 file;
- nr- al Tribunalului C-S - 11 file;
- nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA - 27 file;
- dosar nr. 4/D/P/2007 al DIICOT C-S - vol. I - 197 file; vol. II - 187 file; vol. III - 181 file; vol. IV - 88 file; vol. V - 169 file.
Menționăm că dosarul are termen de judecată la Tribunalul C-S la data de 25 septembrie 2008.
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 850/R din 15 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARAa hotărât următoarele:
"În temeiul art. 38515pct. 2 lit. d admite C.P.P. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S împotriva încheierii de ședință din 11.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Casează încheierea penală recurată și rejudecând:
În temeiul art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 menține C.P.P. măsura arestării preventive a inculpaților, A, și, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificate în termenul legal de 60 zile.
În temeiul art. 139.C.P.P. respinge cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 200 lei, onorariu pentru avocații din oficiu.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15.09.2008."
JUDECĂTOR, GREFIER,
G - - -
Tehnored.
2 ex./17.09.2008
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Laura Bogdan
