Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 849/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 849/
Ședința publică din 15 septembrie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 05.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent personal, în stare de arest, asistat de avocat ales G din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocatul G depune la dosar concluzii scrise, pe care le susține oral în fața instanței și solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare să se dispună cercetarea în stare de libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea sau țara. În motivare arată că la data luării măsurii arestării preventive exista suspiciune cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de trafic internațional de droguri, însă acesta a fost scos de sub urmărire penală pentru această infracțiune, astfel că nu mai subzistă pericolul pentru ordinea publică a inculpatului, nemaifiind întrunite condițiile pentru menținerea stării de arest a acestuia. Inculpatul nu face parte dintr-o rețea internațională de trafic de droguri, pedeapsa nu este de peste 4 ani închisoare, agentul sub acoperire l-a instigat, l-a determinat să săvârșească fapta. Mai arată că arestul preventiv nu reprezintă o modalitate de reeducare a inculpatului, care este o victimă, nu prezintă pericol pentru ordinea publică și are o prietenă cu care dorește să se căsătorească.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii ca legală și temeinică, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a acestuia nu s-au schimbat, nu există temeiuri noi care să justifice punerea în libertate a acestuia.
Inculpatul recurent arată că regretă săvârșirea faptei, nu a făcut trafic internațional de droguri, a recunoscut de ce a săvârșit fapta, fiind presat de investigatorul sub acoperire să-i aducă droguri. Solicită să fie cercetat în libertate, să-și poată termina studiile și să poată munci.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea din 5 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 3001alin. 1.C.P.P. s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 3001alin. 3.C.P.P. rap. la art. 160.C.P.P. s-a menținut starea de arest preventiv a acestui inculpat, arestat în baza mandatului de arestare nr. 49 din 21.06.2008 emis de Tribunalul Timiș și a inculpatului, arestat în baza mandatului de arestare nr. 53 din 11.07.2008 emis de Tribunalul Timiș, urmând ca legalitatea acestei măsuri să fie analizată la expirarea termenului legal de 60 de zile, respingându-se totodată cererile de înlocuire a acestei măsuri cu aceea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin rechizitoriul - Biroul Teritorial Timișoara nr. 1/D/P/2008 din 28.08.2008, au fost trimiși în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată și infracțiunea de complicitate la trafic internațional de droguri de risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 26.Cod Penal rap. la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 33 lit. a și Cod Penal inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată și trafic internațional de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a
Cod PenalÎn probațiune s-a atașat la dosarul cauzei, dosarul nr. 1/D/P/2008 al Ministerului Public - - Biroul Teritorial Timișoara.
Analizând materialul probator administrat în cauză, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 87/CC/11.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a dispus arestarea inculpatului și prin încheierea penală nr. 79/CC/21.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 49, instanța apreciind că există suficiente indicii temeinice din care să rezulte că inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, precum și că, din modalitatea de acțiune rezultă că cercetarea inculpaților în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive a fost prelungită prin încheierile penale nr. 90/CC/18.07.2008 și nr. 100/CC/06.08.2008 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarele nr- și -, apreciind-se că temeiurile în baza cărora a fost luată această măsură subzistă, și nu au apărut temeiuri noi, care să justifice lăsarea în libertate a inculpaților.
În conformitate cu disp. art. 3001.C.P.P. la înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpații sunt trimiși în judecată în stare de arest preventiv, instanța este obligată să verifice din oficiu, în cameră de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Verificând legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive a inculpaților și, Tribunalul Timișa apreciat că în continuare subzistă temeiurile în baza cărora a fost luată această măsură, măsură preventivă luată în condiții de legalitate și temeinicie, existând date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că fapta susceptibilă a întruni elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri a fost săvârșită de către inculpați, fiind deci îndeplinite condițiile impuse de art. 143.
C.P.P.Întrucât la acest moment procesual nu există temeiuri noi care să justifice punerea în libertate a inculpaților, pericolul concret pentru ordinea publică se concretizează prin modalitatea de acțiune a inculpaților, gravitatea infracțiunilor de care sunt acuzați, necesitarea apărării relațiilor sociale referitoare la sănătatea publică și temerea socială care s-ar crea prin cercetarea acestora în stare de libertate.
Împotriva încheierii de ședință din 05.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs, în termen legal, inculpatul solicitând casarea acesteia și să se dispusă cercetarea sa în stare de libertate, în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivarea recursului, inculpatul a susținut că în mod greșit instanța de fond a constatat legalitatea măsurii preventive și a dispus menținerea ei întrucât fapta prevăzută de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, pentru care a fost arestat preventiv este sancționată cu un minim de pedeapsă de 3 ani, sub limita de 4 ani ce ar fi cerută de legiuitor; iar, pe de altă parte, pericolul concret pe care l-ar reprezenta lăsarea sa în libertate este explicat numai prin prisma pericolului social al faptei, fără a să se țină cont de persoana inculpatului și împrejurările concrete în care a fost comisa fapta recunoscută. Totodată, a învederat că nu există probe care să demonstreze că este autorul infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri, că luarea măsurii arestării preventive și prelungirea acesteia pe parcursul urmăririi penale s-a făcut avându-se în vedere doar infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 și nicidecum pentru complicitatea la o faptă nedovedită. Pe de altă parte, s-a susținut că niciodată pe parcursul urmăririi penale nu i s-a adus la cunoștință și nici nu a fost audiat cu privire la fapta prev. de art. 175.Cod Penal, totuși prin rechizitoriu a fost scos de sub urmărire penală cu privire la această faptă.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3001.C.P.P. și 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate prin sesizarea instanței cu rechizitoriul. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual. Față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. În acest sens, sunt declarațiile date de inculpat, declarațiile investigatorilor sub acoperire, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. -/16.01.2008, nr. -/16.01.2008, nr. -/27.03.2008, nr. -/21.04.2008, nr. -/02.07.02.07.2008 etc.
Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, caracterul activității infracționale).
Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului se arată și că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate" (cauzeleLabita Italia,Neumeister Austria,Stasaitis Lituania). Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează încă în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate. În acest sens, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave; că infracțiunile de trafic de droguri aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătății persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează sănătatea personală și chiar viața. Aceste considerații se impun a fi reținute de instanța de recurs și la conturarea pericolului concret pentru ordinea publică reglementat de art. 148 lit. f
C.P.P.Susținerile apărătorului inculpatului în sensul că legiuitorul s-ar fi referit în art. 148 lit. f la C.P.P. minimul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea imputată sunt nefondate și dovedesc o interpretare greșită din punct de vedere logic și juridic.
În ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, invocate în motivele de recurs, aspectele de ordin profesional, acestea se analizează prin raportare la pericolul concret pentru ordinea publică, fiind necesar a se vedea în ce măsură pot conduce la înlăturarea sau diminuarea acestuia, pentru a nu se depăși justul echilibru dintre măsura dispusă și scopul acesteia. În condițiile în care, astfel cum s-a arătat anterior, lăsarea în libertate a inculpatului determină starea de pericol concret pentru ordinea publică, generând un sentiment de insecuritate și neîncredere în rândul societății civile; precum și în condițiile în care dorința, declarată de inculpat în fața instanței, de a-și continua studiile și a avea un loc de muncă onest nu au în măsură să preîntâmpine conduita ilicită cu privire la care există indiciile de comitere, se apreciază că circumstanțele personale nu sunt în măsură a înlătura necesitatea prelungiri stării de arest.
În ce privește criticile inculpatului referitoare la infracțiunea prevăzută de art. 26.Cod Penal raportat la art. 3 alin.1 din Legea nr. 143/2000, instanța de recurs constată că sunt lipsite de relevanță câtă vreme în considerentele încheierii din 05.09.2008, Tribunal T nu o reține între temeiurile menținerii măsurii arestării preventive, raportându-se la încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 05.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 va C.P.P. obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 5.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /16.09.2008
Tehnored./2 ex./24.09.2008
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR- 17 septembrie 2008
CĂTRE,
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă restituim dosarul dvs. nr-, privind pe inculpații și, nemaifiindu-ne necesar.
Dosarul, cusut și numerotat, conține 17 file și are atașat dosarul de urmărire penală nr. 1/D/P/2008 al DIICOT T - vol. I - 154 file; vol. II - 226 file.
Menționăm că dosarul are termen la Tribunalul Timiș la data de 1 octombrie 2008.
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 849/R din 15.09.2008, definitivă, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 5.09.2008 a Tribunalului Timiș.
JUDECĂTOR, GREFIER,
G - - -
Tehnored.
2 ex./17.09.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR- 17 septembrie 2008
CĂTRE,
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă restituim dosarul dvs. nr-, privind pe inculpații și, nemaifiindu-ne necesar.
Dosarul, cusut și numerotat, conține 17 file și are atașat dosarul de urmărire penală nr. 1/D/P/2008 al DIICOT T - vol. I - 154 file; vol. II - 226 file.
Menționăm că dosarul are termen la Tribunalul Timiș la data de 1 octombrie 2008.
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 849/R din 15.09.2008, definitivă, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 5.09.2008 a Tribunalului Timiș.
JUDECĂTOR, GREFIER,
G - - -
Tehnored.
2 ex./17.09.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 849/
Ședința publică din 15 septembrie 2008
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 5.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Laura Bogdan
