Propunere de arestare preventivă a învinuitului (art. 146 c.p.p.). Decizia 847/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 847/
Ședința publică din 15 septembrie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva încheierii camerei de consiliu nr. 27 din 14.07.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul intimat personal, asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se ia o declarație inculpatului, aceasta fiind consemnată în scris și depusă la dosar și nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Procurorul susține recursul declarat de parchet și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat în scris, casarea încheierii atacate și în rejudecare, admiterea propunerii formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul pentru o perioadă de 30 de zile. Arată că încheierea este nelegală, că s-au administrat probe temeinice pentru condiția cerută de art. 143 alin. 3.C.P.P. fiind incidente în cauză și disp. art. 148 alin. 1 lit. a și f Din C.P.P. probe rezultă că inculpatul la locuința sa din Aaî ncercat să întrețină acte sexuale cu fiica sa de 9 ani, iar în 2007 întreținut prin constrângere acte sexuale cu aceasta, fiind astfel în concurs două infracțiuni, de incest și viol, una în faza de tentativă și câte una consumată, pentru care sunt prevăzute pedepse de până la 25 ani închisoare. Solicită să se aibă în vedere prevederile Recomandării nr. (80) 11 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, care arată că în mod excepțional arestarea preventivă a inculpatului se justifică în cazul infracțiunilor deosebit de grave. Solicită să se valorifice antecedentele penale ale inculpatului, care are 3 condamnări anterioare, una fiind pentru tentativă la omor, și să se aibă în vedere argumentele Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad din care rezultă periculozitatea deosebită a acestuia atât pentru partea vătămată cât și pentru comunitatea din care provine.
Avocatul din oficiu solicită respingerea recursului declarat de parchet, încheierea atacată fiind temeinică și legală, inculpatul nerecunoscând comiterea faptelor, iar Tribunalul Arad considerând că acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică, a respins propunerea de arestare preventivă formulată de parchet.
Inculpatul recurent solicită respingerea recursului declarat de parchet și arată că în cauză nu sunt dovezi privind vinovăția sa.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 27 din 14 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a fost respinsă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, privind pe inculpatul. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului și s-a dispus plata din fondurile în contul Aas umei de 40 lei onorariu avocat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Din actele de urmărire penală cuprinse în dosarul nr. 214/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arads -a reținut că, în lipsa învinuitului, prin ordonanța din 8 iulie 2008, fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și incest, prev. de art. 197 alin. 2 lit.1și alin. 3.Cod Penal și art. 203.Cod Penal, pentru aceea că "la data de 11/12.12.2007, la locuința sa din A, a întreținut prin constrângere acte sexuale cu partea vătămată (fiica sa naturală în vârstă de 13 ani)".
În aceeași zi, 08.07.2008, instanța a fost sesizată cu propunerea de arestare preventivă a inculpatului, întemeiată pe disp. art. 148 lit. a și f Cod proc.penală.
Față de invocarea art. 148 lit. a Cod proc.penală ca temei al arestării preventive și față de împrejurarea că în dosar nu au fost depuse acte care să vină în sprijinul acesteia, procurorul arătând că la data sesizării instanței, mandatul de aducere pe care l-a emis nu era îndeplinit, prin încheierea dată instanța a dispus citarea inculpatului cu mandat de aducere, stabilind termen pentru soluționarea cererii la 14.07.2008.
La termenul din 14 iulie 2008 inculpatul a fost prezentat instanței, mandatul de aducere fiind executat, dar înainte de analizarea propunerii, în aplicarea dispozițiilor legale prev. de art. 237.C.P.P. prima instanță a considerat că se impune audierea inculpatului de către procuror.
După audierea inculpatului a fost dată o nouă ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale, din 14.07.2008, de această dată pentru tentativă la viol și incest, fapte prev. de art. 20.Cod Penal rap. la art. 197 alin. 2 lit.1și alin. 3.Cod Penal, art. 20.Cod Penal rap. la art. 203.Cod Penal, constând în aceea că: "în cursul anilor 2000-2003, la locuința sa din A, a încercat să întrețină, prin constrângere, acte sexuale cu partea vătămată (fiica sa naturală în vârstă de 9 ani la acea dată)".
După cum s-a arătat mai sus, prin cererea adresată instanței, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arada solicitat arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile, în temeiul art. 148 lit. a și f Cod proc.penală.
Astfel, procurorul a arătat că inculpatul s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, și a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică, raportat la modul și împrejurările comiterii faptei (partea vătămată este minoră în vârstă de 13 ani, fiind fiica inculpatului), lăsarea acestuia în libertate ar influența negativ opinia publică, creând un sentiment de indignare. De asemenea, s-a arătat că măsura arestării preventive este necesară în interesul urmăririi penale.
Audiat în cadrul procedurii prev. de art. 1491.C.P.P. inculpatul a arătat că nu recunoaște acuzațiile de viol și incest ce îi sunt aduse, singurul incident pe care l-a avut cu fiica sa fiind acela că a bătut-o pentru că a venit târziu acasă.
De asemenea, inculpatul a arătat că nu a avut cunoștință despre faptul că a fost căutat de poliție, în ultima săptămână fiind plecat la lucru în și în Aradul.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, Tribunalul Arada reținut că în cauză există probe temeinice că inculpatul a săvârșit faptele penale, în sensul că din datele existente rezultă clar presupunerea că a încercat săvârșirea celor două infracțiuni, sub acest aspect fiind incidente disp. art. 143.
C.P.P.Pe lângă condiția prevăzută de textul de lege antemenționat, pentru luarea măsurii arestării preventive se impune să fie îndeplinit și unul din cazurile la care se referă art. 148.C.P.P. în cauză fiind invocate cele de la literele a și
În ce privește primul caz, inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărire, prima instanță nu l-a considerat probat de către parchet. După cum s-a arătat, la data sesizării instanței, în dosar nu existau acte din care să poată fi reținută rezonabil această împrejurare, iar în condițiile în care mandatul de aducere emis de instanță a fost executat, inculpatul arătând motivele pentru care nu a fost găsit la domiciliu, nu a putut fi reținut ca fiind incident în cauză.
În sensul celui de-al doilea caz invocat, arestarea unei persoane se poate dispune dacă pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prima instanță a reținut că este adevărat că infracțiunile cu privire la care, după cum s-a arătat, există probe temeinice că au fost comise de inculpat, sunt pedepsite cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, dar pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării inculpatului în stare de libertate, nu este probat prin probe certe și nici motivat în particular, referirea procurorului fiind una cu caracter general, derivată din pericolul social generic al faptelor pentru care este urmărit penal inculpatul.
Din actele dosarului rezultă că de la data la care au fost începute cercetările - 21.01.2008, partea vătămată a fost internată la Centrul pentru protecția copilului, unde se află și în prezent, inculpatul locuind cu un fiu al său la locuința sa din A,-,. 6.
Având în vedere aceste împrejurări și ținând cont de faptul că pericolul pentru ordinea publică are în vedere o categorie de riscuri care ar tulbura ordinea socială, fie prin trezirea unui sentiment de indignare în rândul publicului (ceea ce este posibil în cazul unor fapte larg mediatizate, a unor fapte cu consecințe importante din punct de vedere material sau uman, cum ar fi cazul unor fraude de proporții, care au afectat un număr ridicat de persoane, sau a unor fapte soldate cu vătămarea ori decesul mai multor persoane), fie prin crearea sau menținerea unei stări de tensiune în rândul publicului sau al unui grup important de persoane, tribunalul a apreciat că gravitatea acuzației formulate împotriva inculpatului nu poate justifica unilateral arestarea preventivă a acestuia.
În acest context, tribunalul a remarcat faptul că nu are antecedente penale, din condamnările anterioare fiind reabilitat, și chiar dacă nu a recunoscut acuzațiile, a manifestat regret pentru că a avut o ieșire violentă față de fiica sa, după cum au arătat martorele audiate în cauză, și -.
Pe lângă cele arătate, tribunalul a avut în vedere și nr. R (80) 11 Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei, care prevede că detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase de a se crede că există cel puțin unul din următoarele pericole: pericol de fugă, pericol de obstrucționare a cursului justiției și pericol de a comite o nouă infracțiune gravă. De asemenea, dacă nu se poate stabili existența nici unuia dintre aceste pericole, detenția se poate justifica, excepțional, în anumite cazuri în care se comite o infracțiune deosebit de gravă.
Raportând aceste reglementări internaționale la speța de față, tribunalul a constatat că nu poate fi identificat nici unul dintre pericolele care ar putea justifica arestarea inculpatului în sensul prev. de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că a respins propunerea parchetului pentru arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, arătând că hotărârea criticată este nelegală, având în vedere că infracțiunea de viol asupra unei minore și incest, atât în forma lor consumată cât și cea de tentativă, sunt infracțiuni de o gravitate deosebită atât prin materialitatea faptelor și antecedența inculpatului, care a fost condamnat în trecut pentru infracțiunea de tentativă la omor, dar și din sancțiunile extrem de severe prevăzute de legiuitor. S-a mai arătat că riscul de fugă al inculpatului este prezumat, conjugat cu dispariția lui de la domiciliu. S-a menționat că ar fi îndeplinite cerințele prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cod proc.penală, limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală fiind de la 10 la 25 ani pentru infracțiunea de viol, respectiv de la 2 la 7 ani pentru infracțiunea de incest, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar determina o stare de pericol pentru ordinea publică, generând un sentiment de insecuritate și neîncredere în rândul societății civile, solicitând în final admiterea propunerii formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și luarea măsurii arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile.
Examinând încheierea penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 3856alin. 3.C.P.P. instanța constată că recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad este nefondat, hotărârea Tribunalului Arad fiind temeinică și legală.
Din coroborarea întregului material de urmărire penală aflat la dispoziția instanței, instanța apreciază că nu se impune luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, chiar dacă sunt indicii temeinice că acesta ar fi săvârșit faptele penale reținute în sarcina sa de către procuror, fiind astfel îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod proc.penală.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Arada formulat propunerea de luare a măsurii arestării preventive, arătând ca temei de drept dispozițiile art. 148 lit. a și f Cod procedură penală, însă nu sunt îndeplinite în speța de față, în mod cumulativ, cerințele acestor texte de lege.
Nu s-a putut proba, fără putință de tăgadă, că inculpatul s-ar fi sustras de la urmărirea penală, deoarece simplul fapt că acesta nu a fost găsit la domiciliu, nu conduce la ideea că inculpatul s-a sustras în mod voit de la urmărirea penală, așa cum s-a arătat în motivarea procurorului.
În ceea ce privește incidența disp. art. 148 lit. f Cod proc.penală, instanța apreciază că doar prima condiție este îndeplinită, și anume cuantumul pedepsei prevăzută de legea penală, atât în ceea ce privește infracțiunea de viol în forma prevăzută de art. 197 alin. 2 lit.1și alin. 3 teza I Cod penal, respectiv pentru infracțiunea de incest, prev. de art. 203.Cod Penal, aceste infracțiuni fiind pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani.
În speța de față nu sunt probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât de la săvârșirea faptei (11/12.12.2007) și până la data soluționării recursului, nu a intervenit nici un element care să conducă la această idee, motivele invocate de procuror în legătură cu această problemă fiind întemeiate pe idei cu caracter general, respectiv gravitatea faptei și antecedența penală a inculpatului, care a mai fost condamnat în trecut.
Instanța apreciază că simplul fapt că acesta a mai avut alte condamnări în trecut, nu poate conduce în mod automat la luarea măsurii arestării preventive, așa cum a solicitat procurorul iar pericolul de fugă nu poate fi prezumat doar pe baza gravității la modul generic al faptei.
Lipsa pericolului social pentru ordinea publică, în speță pentru partea vătămată, este cu atât mai redus cu cât din actele dosarului rezultă că partea vătămată a fost internată într-un centru de protecție a copilului, astfel că nu se poate vorbi de un pericol concret în ceea ce o privește pe aceasta, din moment ce nu mai conviețuiește cu inculpatul.
Văzând că regula în procesul penal este aceea de a fi cercetat și judecat în stare de libertate, și o excepție când inculpatul este cercetat și judecat în stare de arest preventiv, aceasta fiind o măsură cu caracter excepțional, iar în speța de față nu există nici un impediment legal pentru a respecta dreptul inculpatului de a fi cercetat și eventual judecat în stare de libertate, în consecință, instanța va respinge recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, împotriva încheierii nr. 27/14.07.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 40 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. Gh./30.09.2008
Tehnored./2 ex./30.09.2008
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 847/
Ședința publică din 15 septembrie 2008
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, împotriva încheierii nr. 27/14.07.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 40 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Laura Bogdan
