Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 946/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1437/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 946
Ședința publică de la 22 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Florică Duță
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpata-împotriva încheierii de ședință din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurenta inculpată - pentru care s-a prezentat apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Curtealasă dosarul la a doua strigare pentru a da posibilitatea recurentei inculpate de a se prezenta.
La a doua strigare a cauzei a lipsit recurenta inculpată - pentru care s-a prezentat apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul,solicită respingerea recursului ca fiind rămas fără obiect în raport de împrejurarea că prin decizia penală nr. 754 din 21 mai 2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală și pentru cauze cu minori și de familie s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatei cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul solicită respingerea recursului ca fiind rămas fără obiect.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 11.05.2009, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului București - Secția I Penală, s-a dispus, în baza art. 3002.C.P.P. și art. 160 alin. 3.C.P.P. menținerea măsurii arestării preventive a inculpațilorG, și.
A fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpata.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că măsura arestării preventive este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Astfel, în cauză, există suficiente indicii temeinice, ce rezultă din probatoriul administrat în cauză, în faza de urmărire penală, în sensul art. 143 Cod procedură penală și art. 681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
De asemenea, se constată îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f Cpp, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens, la aprecierea gradului de pericol social concret pentru ordinea publică, Tribunalul are în vedere modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunilor, care generează un sentiment de insecuritate socială, natura și gravitatea faptelor, gradul crescut de pericol social determinat de intenția de a obține beneficii materiale, altfel decât în condiții legale și prin implicarea mai multor persoane, elemente certe care conduc la concluzia că, fiind judecați în stare de libertate, prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
În realitatea obiectivă, faptele inculpaților, ca de altfel și atitudinea lor
subiectivă au urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul economic și social, asupra protejării dreptului de proprietate al persoanei fizice.
De asemenea, în vederea bunei desfășurări a procesului penal, conform disp. art. 136 Cpp, se impune continuarea cercetării judecătorești cu inculpații în 1 stare de arest preventiv, având în vedere complexitatea cauzei, împrejurarea că, până la acest moment, nu s-a procedat încă la administrarea probatoriului în faza de judecată, nefiind pusă în discuție nici regularitatea actului de sesizare a instanței, conform disp. art. 300 Cpp, aspect care, într-adevăr, nu poate fi imputat inculpaților, însă nici instanței de judecată, fiind efectuate demersurile legale pentru a se asigura legalitatea procedurii de citare, precum și împrejurarea că depozițiile unora dintre inculpați și învinuiți sunt hotărâtoare pentru aflarea adevărului în cauză și, prin lăsarea în libertate, poate fi afectată poziția procesuală ulterioară a acestora.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal,inculpata,fără a indica motivele pe care se întemeiază calea de atac.
Din verificările efectuate în cauză a rezultat că recursul inculpatei împotriva încheierii din data de 11.05.2009 a fost soluționat prin decizia penală nr. 754/R/21.05.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală, prin care s-a dispus admiterea acestuia și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăîn raport de împrejurările menționate, Curtea constată că recursul formulat este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Prezenta cauză are ca obiect recursul declarat de inculpata împotriva încheierii din data de 11.05.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală, prin care s-a dispus menținerea stării de arest preventiv.
O cale de atac similară a fost exercitată însă anterior de către inculpată, împotriva aceleiași încheieri, recursul astfel declarat fiind soluționat prin decizia penală nr. 754/R/21.05.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală.
În acest context, Curtea reține că inculpata și-a exercitat efectiv dreptul la calea de atac a recursului împotriva încheierii pronunțate în primă instanță conform art. 160
C.P.P.Or, din economia dispozițiilor legale ce reglementează căile ordinare de atac rezultă că partea interesată are dreptul de a formula recurs împotriva unei încheieri sau a oricărei alte hotărâri numai o singură dată, nefiind admisibilă declararea succesivă a mai multor căi de atac de aceeași natură, împotriva aceleiași hotărâri penale.
Pe cale de consecință, Curtea constată în prezenta cauză inadmisibilitatea recursului ca urmare a exercitării unei căi de atac nepermise de lege și urmează a dispune, conform art. 38515pct. 1 lit. a C.P.P. respingerea acestuia ca atare.
De altfel, Curtea reține și împrejurarea că prezentul recurs este rămas fără obiect în condițiile în care soluția de menținere a stării de arest a fost anterior casată printr-o decizie definitivă.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurenta-inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpata declarat împotriva încheierii din data de 11.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I Penală și o obligă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-30.06.2009
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu, Florică Duță
