Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 943/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1230/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR.943
Ședința publică de la 22 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 18.05.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat ales, fără împuternicire avocațială în dosarul de recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea dosarului de urmărire penală nr.730/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 18.05.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- pentru nelegalitate și netemeinice, apreciind că la acest moment procesual nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, având în vedere că urmărirea penală fost finalizată, a fost întocmit rechizitoriul și a fost înaintat dosarul instanței de fond.
Apărarea solicită să se constate că, pe lângă faptul că cererea de liberare sub control judiciar întemeiată pe dispozițiile art. 16//1 și 160/2 Cod procedură penală este admisibilă, este legală și temeinică, având în vedere că din probatoriul administrat până la acest moment nu s-a făcut dovada că lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Având în vedere și dispozițiile legale referitoare la aspectele privind libertatea persoanei, care au fost statuate prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului și actele adiționale care au fost ratificate prin Legea nr. 30/1994 de către România și prin care România a garantat drepturile și libertățile cetățenilor, iar în privința libertății de mișcare o condiționează spre a fi dovedită. Or, nici din punct de vedere al indiciilor temeinice, în ceea ce îl privește pe inculpatul, în cauza în care este cercetat, nu sunt suficiente indicii temeinice, întrucât după cum se poate observa nici în perioada de urmărire penală, când s-au făcut acele solicitări, dar mai ales prin rechizitoriul cu care a fost sesizată instanța, în ceea ce îl privește pe, are doar 8 rânduri în care este descrisă activitatea infracțională a acestuia.
Având în vedere toate aceste aspecte, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată și pe fond rejudecând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar cu stabilirea obligațiilor pe care trebuie să le respecte inculpatul.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC,având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea încheierii de ședință din 18.05.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- ca legală și temeinică, considerând că deși cererea de liberare sub control judiciar este admisibilă, în prezenta cauză nu se justifică admiterea acesteia față de modul și modalitatea de săvârșire infracțiunilor pentru care este trimis în judecată inculpatul, numărul mare de participanți la comiterea faptelor, de consecințele psihice avute asupra părților vătămate și a membrilor familiei acestora așa cum rezultă din raportul de evaluare psihologică.
Inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de șantaj, lovire și distrugere, reținându-se în sarcina acestuia că a acordat sprijin altor inculpați, cercetați în această cauză, să îl constrângă prin amenințări pe, sub pretextul unor datorii bănești, să facă alte împrumuturi și să le plătească diverse sume reprezentând dobânzi. Întrucât partea vătămată nu a mai putut plăti, inculpații au recurs la violențe și amenințări asupra sa și a familiei acestuia, dar și a prietenilor săi în scopul de a-i determina să le dea sumele de bani. Mai decât atât, l- lovit pe partea vătămată, care era și parterul său de afaceri și i-a provocat deteriorarea autoturismului condus de acesta, așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică traseologică.
Astfel, din probele administrate pe parcursul urmăririi penale rezultă indicii temeinice care conduc la concluzia că inculpatul săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat în prezenta cauză.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere că s-au exercitat presiuni asupra familiei părții vătămate și nu s-au administrat probe în faza de cercetare judecătorească.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii și judecarea în stare de libertate, având în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale și are 5 copii în întreținere.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 18.05.2009, pronunțată de Tribunalul București -secția a II-a penală în dosarul nr-, s-a dispus, în temeiul art.1602alin.2 Cod procedură penală respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a-II-a Penală la data de 12.05.2009 sub nr- că inculpatul a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună punerea sa în libertate sub control judiciar, fiind îndeplinite cerințele prev. de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că pentru infracțiunea comisă legea prevede o pedeapsă sub 18 ani închisoare. De asemenea, în motivare cererii s-a mai arătat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar la dosarul cauzei nu există date din care să rezulte necesitatea împiedicării săvârșirii de alte infracțiuni sau că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. A mai susținut inculpatul că pe perioada liberării provizorii sub control judiciar se angajează să respecte obligațiile impuse, respectiv cele prevăzute de art. 1602alin. 3 Cod procedură penală.
În drept, inculpatul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1601și 1602din Codul d e procedură penală.
Instanța de fond a constatat admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar și a procedat la audierea inculpatului.
Examinând cererea de liberare provizorie formulată în cauză, instanța de fond a reținut că în cauză inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 194.pen, 180 alin. 2.pen și de art. 217 alin. 1.pen, toate cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
S- reținut în sarcina acestuia că ar fi acordat sprijin altor inculpați în aceeași cauză pentru ca, sub pretextul unor datorii bănești, să-1 constrângă prin amenințări pe să facă alte împrumuturi și să le plătească diverse sume de bani reprezentând dobânzi, până când partea vătămată nu a mai putut plăti, moment în care inculpații au recurs la violențe și amenințări asupra sa, a familiei sale și a prietenilor săi în scopul de a-1 determina să dea sume importante de bani, pentru a dobândi astfel foloase injuste.
De asemenea s-a mai reținut că pe fondul acestei situații, în noaptea de 04-05.03.2009, împreună cu inculpatul OG, zis ", l-ar fi agresat fizic pe - partener de afaceri al părții vătămate - aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii și cu picioarele, precum și cu latul unei săbii în zona capului, în scopul de a-1 intimida și de a-1 determina pe să le dea o sumă de bani.
În contextul agresării numitului, s-a mai reținut că inculpatul ar fi lovit cu tăișul sabiei în caroseria autoturismului marca Ford, cu număr de înmatriculare B-68-, folosit de și aparținând lui, deteriorându-1.
Situația de fapt reținută în sarcina inculpatului a fost susținută din punct de vedere probator prin declarațiile părții vătămate, coroborate cu depozițiile martorlor, și, din care reiese că atât partea vătămată cât și membri familiei acesteia au primit în mod repetat amenințări, atât direct cât și telefonic de la inculpații OG, și, amenințările constând în acte de violență extremă dacă sumele de bani cerute de inculpați nu vor fi date.
Din declarațiile date de inculpatul în fața organelor de urmărire penală a rezultat că acesta are cunoștință despre amenințările adresate părții vătămate, fiind prezent în unele momente când partea vătămată a fost amenințată de inculpatul.OG Deoarece partea vătămată își închisese telefonul, martorul susține că a fost contactat personal la telefon de către inculpații și OG, însă, ca urmare a faptului că a refuzat să mai răspundă la telefon, în noaptea de 04/05.03.2009, în timp ce conducea autoturismul părții vătămate, a fost oprit în trafic de inculpații și OG, care l-au amenințat și l-au agresat, lovindu-1 cu două săbii și deteriorând autoturismul. De asemenea, din declarațiile martorului mai rezultă că inculpatul a vrut să-1 lovească cu sabia în cap, dar el a căzut iar sabia s-a oprit în caroseria autoturismului.
Existența episodului de violență fizică este demonstrată de existența certificatului medico-legal nr. A-, din concluziile căruia reiese că a prezentat mai multe leziuni de violență: la nivelul capului, lateral de bosa frontală două dungi echimotice violacee paralele - de natură a indica lovirea cu un lat de lamă, temporal stâng tumefactie și la nivelul toracelui (hemitorace stând lateral, spațiul 6 intercostal echimoză violacee.
Folosirea unui corp tăietor în cadrul agresiunii reclamate de martorul este demonstrată și de raportul de constatare tehnico-științifică traseologică nr. -/2009, conform căruia, urma în adâncime prezentă pe autoturismul marca Ford, cu număr de înmatriculare B-68-, folosit de, a fost creată de un obiect dur prevăzut cu o muchie ascuțită gen satâr, sabie, topor, sau altele asemenea, fiind creată printr-o lovitură de sus în jos, de la stânga la dreapta, sub unghi de incidență 60.
De asemenea, din procesul verbal de percheziție întocmit în urma percheziției domiciliare din data de 14.04.2009 în locuința inculpatului a OG fost descoperită și o sabie.
Implicarea inculpatului în activitatea infracțională este demonstrată și prin depozițiile martorei, aceasta susținând în fața organelor de urmărire penală că partea vătămată fugise de acasă și nu mai răspundea la telefoanele inculpaților și OG, aceștia contactându-l pe soțul martorei, respectiv pe martorul, solicitându-i acestuia să se întâlnească cu ei și să le spună unde se află. Pe fondul refuzului martorului de a le furniza inculpaților aceste informații, cei doi inculpați
l-au agresat fizic. De asemenea aceeași martora a mai arătat că are cunoștință că inculpații OG, și au făcut presiuni asupra lui și a familiei sale pentru a-1 determina să plătească sume de bani, confirmând faptul că fiica părții vătămate a fost amenințată cu violul.
Sub acest aspect, instanța a constatat relevant în cauză faptul că examenele psihologice de specialitate au demonstrat că partea vătămată și fiica sa s-au confruntat cu probleme dificile de natură psihică. Astfel, dintr-un raport de evaluare psihologică rezultă că partea vătămată s-a prezentat la cabinet, ca urmare a unei tentative de suicid, prezentând agitație psihomotorie exagerată, privire într-un punct fix, refuz alimentar și insomnii. Și cu privire la fiica părții vătămate, din raportul de evaluare psihologică se reține că aceasta se afla într-o stare de maximă agitație, tensiune emoțională și irascibilitate, repetând: "și ce ne facem? Dacă ne omoară?".
Prin urmare, depozițiile martorei confirmă din acest punct de vedere faptul că gruparea infracțională în care era integrat și inculpatul a recurs la mai multe acte de violență psihică la adresa părții vătămate și a familiei acesteia.
În egală măsură, instanța a mai reținut că pe data de 14.03.2009, la momentul reținerii inculpaților, la locuința martorei s-a prezentat soția inculpatului, aceasta spunându-i mamei martorei că trebuie să-și retragă plângerea formulată la poliție.
Audiat în fața instanței în procedura cererii de liberare provizorie, inculpatul a arătat că nu a participat la activitatea infracțională pentru care este cercetat. A mai arătat că îl cunoaște pe din copilărie și se află în relații de prietenie cu acesta. De asemenea inculpatul a mai susținut că nu a agresat fizic partea vătămată și nu a lovit niciodată autoturismul acesteia nici intenționat și nici accidental.
Poziția procesuală a inculpatului este infirmată de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, din declarațiile părții vătămate coroborate cu depozițiile martorilor și rezultând că inculpatul a participat la săvârșirea faptelor pentru care este în prezent cercetat.
Prin urmare, probele administrate de la data începerii urmăririi penale și până în prezent justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a participat la activitatea infracțională pentru care este în prezent cercetat. De asemenea, din probatoriul administrat a mai rezultat că după reținerea participanților la activitatea infracțională, soția inculpatului a încercat să influențeze poziția martorei, mergând chiar în vizită acasă la aceasta.
Potrivit art. 1602alin. 2 cpp "liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-1 împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte." în cauză, conform celor menționate mai sus, există probe conform cărora soția inculpatului ar fi încercat să influențeze depoziția martorei, iar din examinarea succintă a celorlalte mijloace de probă se reține că inculpatul ar fi acționat în mod organizat, împreună cu alți inculpați, ceea ce imprimă faptei un grad de pericol social concret sporit.
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că în cauză scopul măsurii arestării preventive nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a acestei măsuri, nefiind indicată o altă modalitatea de individualizare a acesteia, cum ar fi liberarea provizorie, odată pus în libertate inculpatul putând aduce atingere în mod semnificativ activității de urmărire penală. Sub acest aspect, instanța mai are în vedere că din actele de la dosar rezultă că partea vătămată și fiica acesteia ar fi fost sensibil marcați de amenințările proferate de grupul la care și inculpatul ar fi aderat, astfel încât influențarea acestora și implicit zădărnicirea aflării adevărului ar fi evidentă prin prezența inculpatului în stare de libertate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând liberarea sa provizorie sub control judiciar.
Examinând încheierea recurată, în raport cu motivele invocate și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.1608aalin.6 Cod procedură penală, în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, când cererea este neîntemeiată sau când aceasta a fost făcută de către o altă persoană și nu a fost însușită de învinuit sau inculpat, instanța respinge cererea.
Conform art.1602alin.1 și 2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Verificând, în raport cu dispozițiile art.1608alin.1 Cod procedură penală, existența cazurilor de admisibilitate menționate în art.1602alin 1 și 2 Cod procedură penală, Curtea constată că deși condițiile sunt îndeplinite, în sensul că pedeapsa închisorii prevăzută de lege nu depășește 18 ani și nu există date din care să rezulte că este necesar a-i împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori ori că vor altera ori distruge mijloace de probă, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Probele administrate în faza de urmărire penală relevă indicii temeinice în sensul cerut de dispozițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul au comis infracțiunile pentru care este cercetat.
Analiza aspectelor concrete ce țin de natura și gravitatea infracțiunilor comise și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, îndrituiesc Curtea să concluzioneze că lăsarea în libertate a acestuia ar putea crea o stare de nesiguranță în comunitate și ar putea induce un sentiment de neîncredere în instituțiile statului care au îndatorirea de a asigura aplicarea legii.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea apreciază că hotărârea tribunalului este temeinică și legală și în acest context, recursul inculpatului este nefondat.
Prin urmare, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului și în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 din același cod, îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 18.05.2009, pronunțată de Tribunalul București -secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Proces-verbal Proces-verbal
pentru jud.-. aflată pentru jud. - aflată în,
în, semnează, semnează, PREȘEDINTELE SECȚIEI,
PREȘEDINTELE SECȚIEI,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./8.07.; 14.07.09
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Silvia Cerbu, Lucia Rog
