Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 945/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1479/2009)
DECIZIE PENALĂ NR. 945R
Ședința publică de la 22 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpații ȘI, împotriva încheierii de ședință din 16.06.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat recurenții-inculpați și, cercetați în stare de arest preventiv, personal și asistați de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 50106/10.06.2009, atașată în dosarul de fond la fila 3/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței, inculpații precizează că mențin declarațiile date anterior în cauză și nu au de făcut declarații suplimentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurenților-inculpați și, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință atacată și pe cale de consecință, admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de către cei doi inculpați în temeiul art. 160/2 Cod procedură penală prin raportare la art. 160/b alin.2Cod procedură penală, chiar dacă pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art.7 alin.2 din Legea nr. 39/2003 este mai mare de 18 ani închisoare.
Apărarea apreciază că, în mod greșit instanța de fond respins cererile de liberare sub control judiciar apreciind că deși cererile sunt admisibile în principiu, scopul măsurii preventive nu poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar a acestora, întrucât buna desfășurare a procesului penal impune judecarea în continuare a inculpaților în stare de arest preventiv, în condițiile în care subzistă temeiurile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Se apreciază că este un dosar greu, în care activitatea infracțională trebuie însă analizată pentru fiecare inculpat în parte și nu global, așa cum făcut instanța de fond care s-a referit la întreaga activitate infracțională derulată în perioada decembrie 2008-aprilie 2009, fără să aibă în vedere că inculpații din prezenta cauză fac parte din trei grupări din trei zone diferite ale țării, respectiv S, C și. Astfel inculpatul aparține grupării de la și inculpatul grupării de la
De asemenea, consideră că motivarea nu este reală și din punctul său de vedere nu ar trebui să constituie un motiv pentru respingerea cererii de liberare sub control judiciar.
Mai mult decât atât, instanța de fond nu a ținut cont de împrejurarea că inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, ci a evidențiat natura și recrudescența acestor fapte. Astfel, solicită instanței de control judiciar să aprecieze faptele reținute în sarcina inculpaților în mod individual, precum și poziția sinceră, de recunoaștere a faptelor de către cei doi inculpați, care are un impact pozitiv în soluționarea cauzei și aflarea adevărului. Astfel, solicită să se aibă în vedere împrejurarea că cererile sunt întemeiate în raport de conduita inculpaților, care au recunoscut și regretat săvârșirea faptelor, gradul de participație redus al inculpatului la activitatea infracțională, atitudinea inculpatului, care a colaborat cu organele de urmărire penală în vederea prinderii și tragerii la răspundere a altor persoane care au săvârșit fapte penale, element ce trebuie să primeze în admiterea unei astfel de cereri solicită să se admită recursurile formulate.
Referitor la activitatea de urmărire penală, arată că, inculpații au fost audiați și reaudiați, au fost audiate părțile vătămate, astfel că din punctul său de vedere urmărirea penală s-a finalizat cu privire la acești inculpați și nu este în beneficiul nimănui ca aceștia să fie ținuți în arest preventiv în loc să li se dea posibilitatea să își continue studiile.
De asemenea, învederează instanței faptul că le-a adus la cunoștință inculpaților dispozițiile art. 160/3 Cod procedură penală.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC, având cuvântul, referă oral situația de fapt reținută în sarcina inculpaților și solicită respingerea recursurilor, ca neîntemeiate, menținerea încheierii de ședință atacată ca legală și temeinică, considerând că instanța de fond a apreciat în mod corect cu privire la oportunitatea admiterii unor astfel de cereri, neputând anula temeiurile care au determinat arestarea preventivă a celor doi inculpați.
Consideră că, judecătorul fondului a analizat în mod corect cererile inculpaților prin raportare la general din care fac parte aceștia și a ajuns la concluzia că nu se impune admiterea unor astfel de cereri, nefiind oportune atât pentru urmărirea penală cât și prin raportare la infracțiunea prevăzută de art. 7 alin.2 din Legea nr. 39/2003, în condițiile în care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în mod irevocabil, printr-un recurs în interesul legii, că astfel de cereri sunt inadmisibile, nemaiputând exista discuții în acest sens, lucru pe care l-a constatat și Tribunalul București.
Cu privire la temeinicia cererilor, apreciază că nu se impune admiterea cererilor, întrucât urmărirea penală trebuie să se desfășoare în condiții legale și corecte, astfel ca instanța de fond să poată fi sesizată în timp util.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală solicită respingerea recursurilor, ca neîntemeiate și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, solicită cercetarea în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, solicită cercetarea în stare de libertate pentru a avea posibilitatea să își continue studiile.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din 16.06.2009 pronunțată de Tribunalul București -secția I penală în dosarul nr- s-au respins, ca neîntemeiate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și reținându-secă la acest moment, stadiul actual al procedurii în care nu este finalizată probațiunea nu impune lăsarea în libertate sub control judiciar a inculpaților cercetați într-o cauză complexă pentru fapte grave privind devalizări ale unor conturi bancare prin operațiuni frauduloase.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen, cei doi inculpați solicitând admiterea căii de atac și cercetarea lor în stare de libertate cu respectarea obligațiilor ce le vor fi impuse întrucât sunt întrunite condițiile de admisibilitate cât și de fond ale acestor cereri,ei au adoptat o atitudine sinceră, au colaborat cu organele de anchetă în vederea prinderii și tragerii la răspundere a altor persoane, contribuția lor a fost minimă, se află în continuarea studiilor.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu prin prisma dispozițiilor art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile de față nu sunt fondate și vor fi respinse.
Inculpații și, sunt cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.48 și art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 27 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
În fapt, pentru inculpatul,s-a reținut că, începând cu luna decembrie 2008, împreună cu inculpații, și au inițiat și constituit un grup infracțional organizat, în vederea declanșării unor atacuri tip "phishing" asupra clienților Bank România.
Astfel, în perioada decembrie 2008-aprilie 2009, după ce, în prealabil, au falsificat pagina de web a Bank România, inculpații au trimis un număr nedeterminat de e-mail-uri (spam), aparent de la adrese generice de e-mail, asemănătoare cu adresele oficiale ale băncii (de ex. -online(rzb.ro), pentru a obține în mod fraudulos informații confidențiale ( codul d e utilizator, parola, nr. card-ului) de la clienții băncii respective.
Ulterior, folosindu-se de datele astfel obținute, inculpații au accesat on-line conturile mai multor clienți ai băncii și, tară consimțământul acestora, au transferat diverse sume de bani în conturile unor membri ai grupării, bani care au fost retrași ulterior de la -uri sau de la ghișeele băncii.
Pentruinculpatul,în fapt, s-a reținut că, începând cu luna decembrie 2008, împreună cu învinuiții și, au inițiat și constituit un grup infracțional organizat, în vederea declanșării unor atacuri tip "phishing" asupra clienților Bank România.
Astfel, în perioada decembrie 2008-aprilie 2009, după ce, în prealabil, au falsificat pagina de web a Bank România, inculpații au trimis un număr nedeterminat de e-mail-uri (spam), aparent de la adrese generice de e-mail, asemănătoare cu adresele oficiale ale băncii (de ex. - onlinc(a;rzb.ro, adresă pusa la dispoziția clienților săi, cu caracter public, de către bancă) pentru a obține în mod fraudulos informații confidențiale ( codul d e utilizator, parola, nr. card-ului) de la clienții băncii respective.
Ulterior, folosindu-se de datele astfel obținute, inculpații au accesat on-line conturile mai multor clienți ai băncii și, fără consimțământul acestora, au transferat diverse sume de bani în conturile unor membri ai grupării, bani care au fost retrași ulterior de la -uri sau de la ghișeele băncii.
Potrivit art. 160 Cod procedură penală, în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Potrivit art. 16(r Cpp:"(l) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acestava încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".
Pe lângă condițiile impuse de acest text de lege, trebuie verificat însă, dacă, așa cum prevede art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, scopul măsurii preventive, circumscris în dispozițiile art. 136 alin.1 Cod procedură penală (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei), poate fi atins sau nu prin liberare provizorie sub control judiciar.
Această verificare se face prin raportare la criteriile prevăzute de art. 143 și art. 148 Cod procedură penală, ce au condus instanța de control judiciar la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Procedând la verificarea aspectelor menționate la condițiile de admisibilitate în principiu a cererilor formulate de inculpați potrivit dispozițiilor art.1608Cod procedură penală cât și a celor de fond (dispozițiile art.1602Cod procedură penală), tribunalul a apreciat corect că deși în cauza de față cererile inculpaților sunt admisibile, în principiu, scopul măsurii preventive nu poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar întrucât asigurarea bunei desfășurări a procesului penal impune ca cercetarea în continuare a inculpaților să se facă în condițiile privării lor de libertate, subzistând temeiurile de arestare prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Aceasta întrucât se are în vedere natura și gravitatea faptelor săvârșite, implicarea multor persoane constituite în grupuri organizate ce au acționat separat sau conjugat în mai multe regiuni ale țării efectuând operațiuni frauduloase în scopul obținerii de venituri ilicite, prejudiciile cauzate unor persoane fizice prin atentarea la secretul datelor bancare accesând conturile acestora, recrudescența și amploarea activității infracționale în România sub aspectul acestor fapte penale, toate reliefând periculozitatea sporită a inculpaților ce ar putea oricând recidiva în săvârșirea de asemenea infracțiuni după cum prefigurează probele administrate în faza de urmărire penală de până la acest moment.
Și prin prisma condițiilor art.5 paragraful 3 din CEDO, s-a reținut corect că oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar nu se impune la acest moment ci urmează a fi evaluată prin raportare la stadiul procedurilor de urmat întrucât, în prezent, probațiunea nu este finalizată și nici durata arestării preventive a inculpaților nu este disproporționată în raport de importanța și complexitatea cauzei ca și de gravitatea faptelor imputate.
Pentru considerentele mai sus reținute, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală îi va obliga la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 16.06.2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr-.
Obligă recurenții inculpați la câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Proces-verbal
pentru jud. - aflată în,
semnează PREȘEDINTELE SECȚIEI,
GREFIER,
ta
Red.
Dact. L: 2 ex./28.07.2009
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Silvia Cerbu, Lucia Rog
