Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 97/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 97
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 18 ianuarie 1969, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 26.01.2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza disp. art. 300/2 rap la art. 160/b al.3 s C.P.P.-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest preventiv și asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului de Avocați
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest preventiv.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea, față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat din oficiu, pentru recurentul inculpat, critică încheierea dată de Tribunalul Dâmbovița, întrucât din punctul său de vedere, instanța de fond în mod greșit a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fără a avea în vedere împrejurarea că, la acest moment, s-au schimbat temeiurile pentru care s-a luat inițial împotriva inculpatului măsura arestării preventive.
Susține astfel, având în vedere faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră și nu prezint pericol concret pentru ordinea publică.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond în temeiul art. 139 rap la art. 145 înlocuirea C.P.P. măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, dându-i astfel posibilitatea inculpatului să-și formuleze și o apărare corespunzătoare.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect menținut măsura arestării preventive a inculpatului, dat fiind faptul că și la acest moment subzistă motivele pentru care s-a luat inițial împotriva acestuia măsura arestării preventive, în sensul că infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat, respectiv acelea de viol și incest sunt pedepsite de lege cu pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică este reprezentat de gravitatea faptelor sale, de urmărire produse, perseverența infracțională a inculpatului, astfel încât nu se impune cercetarea sa în stare de libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu este vinovat, fiica sa fiind dispărută de la domiciliu timp de 2 săptămâni și solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 26.01.2010 Tribunalul Dâmbovița în baza dispozițiilor art. 3002rap.la art. 160 Cod procedură penală a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 18.01.1969 în P, jud. D, domiciliat în comuna, sat, jud. D,CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin încheierea din 06.10.2009 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.197 alin. 1, 2 lit. b și alin. 3 cod penal și art. 203 cod penal cu aplic. art. 33 alin. 1 lit. b și 37 lit. b cod penal.
S-a constatat că sunt îndeplinite cerințele art. 143 cod pr.penală și 148 alin. 1 lit. f cod pr.penală, în sensul existenței acelor indicii temeinice astfel cum sunt definite în art. 68 indice 1cod pr.penală, că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat pe de o parte, iar pe de altă parte s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, generând un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, cu atât mai mult cu cât inculpatul este recidivist.
Ulterior, prin încheierile pronunțate la datele de 02.11.2009, respectiv 21.12.2009, în baza art. 3001cod pr.penală, respectiv 3002cod pr.penală, a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului, constatându-se că subzistă în continuare temeiurile care au impus arestarea.
Astfel, tribunalul a apreciat că, în cauză și în prezent se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului, fiind îndeplinită în continuare, în raport de probele administrate în faza urmăririi penale, cerința prevăzută de art. 143 cod pr.penală, din coroborarea acestor probe rezultând, cel puțin până la acest moment, indicii temeinice în sensul prevederilor art. 681cod pr.penală că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.
S-a apreciat de asemenea că, se menține și temeiul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f cod pr.penală, pericolul concret pentru ordinea publică rezultând din împrejurările și modalitățile în care a fost comisă fapta, din gravitatea faptelor de care este cercetat, obiectul juridic al acestor infracțiuni constituindu- relațiile sociale privind desfășurarea vieții sexuale cu respectarea normelor de morală, apărarea fondului biologic al sferei umane, fiind demonstrat științific că relații sexuale între persoanele între care există legături de consangvinitate duc la degenerarea urmașilor, astfel de fapte trezind indignarea cetățenilor.
În plus, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment, moment până la care nu a fost ascultată nici partea vătămată și nici martorii conceptați în actul de sesizare, poate reprezenta un pericol concret pentru aceștia, din probele administrate în faza urmăririi penale reieșind că inculpatul are manifestări deosebit de grave față de membrii familiei.
Pe de altă parte s-a apreciat de instanța de fond că dispunerea unor astfel de măsuri, nu afectează cu nimic dreptul inculpatului la un proces echitabil, acesta având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a-și dovedi nevinovăția.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a analiza circumstanțele fiecărui caz în parte, în speța de față nedepășindu-se un termen rezonabil (inculpatul se află în stare de arest de 3 luni și 20 de zile), iar rezonanța socială negativă a infracțiunilor presupus a fi comise, rezonanță ce prezintă unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret, nu s-a estompat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că s-au schimbat temeiurile pentru care s-a luat inițial măsura arestării preventive, acesta având o atitudine sinceră care relevă faptul că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea examinând încheierea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate precum și din oficiu, în limitele art. 3859alin. 3 Cod proc. penală, constată că recursul este nefondat după cum se va arăta în continuare:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt, iar dispozițiile procedurale privind menținerea arestării preventive a inculpatului la judecata cauzei în fond și mai înaintea pronunțării unei hotărâri de condamnare, au fost corect interpretate și în deplin acord cu jurisprudența internă și europeană adoptată de instanța de contencios în materia apărării drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Într-adevăr, la acest moment al procesului penal revocarea sau înlocuirea arestării preventive a recurentului se poate dispune numai dacă se constată că măsura a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreunei temei care să justifice menținerea acesteia, după caz, dacă s-au schimbat motivele care au determinat privarea de libertate.
În cauză se observă că, recurentul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și incest prev. și ped. de art.197 alin.1, 2 lit.1, alin.3 și art-203 alin.1 penal cu aplicarea art.37 lit.b și art.41 alin.2 penal.
S-a reținut că în perioada octombrie 2007 - septembrie 2009, prin constrângere a întreținut raporturi sexuale cu fiica sa, în vârstă de 13 ani la momentul începerii acestor relații.
Măsura arestării preventive a fost dispusă împotriva recurentului prin încheierea de ședință nr. 28/06 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dâmbovița, constatându-se că se află în situațiile prev. de art. 136, art. 1491comb. cu art. 148 alin.1 lit. f Cod proc. Penală.
Astfel, cum s-a constatat atât la luarea cât și prelungirea și menținerea stării de detenție provizorie, prin modalitatea de operare, mobilul și calitatea subiectului pasiv, în concret, fapta dedusă judecății a produs un serios impact negativ în comunitatea căreia îi aparțineau inculpatul și partea vătămată, creând temere justificată asupra eficienței protejării persoanelor minore de agresiuni de natură sexuală, prin mijloacele de drept penal, chiar în interiorul familiei.
În atare situație, și în condițiile în care nu au fost readministrate de instanța de judecată, în condiții de contradictorialitate, nici una din probele aflate la dosarul de urmărire penală, este cert că motivele de fapt și de drept ce au determinat privarea de libertate nu au încetat și nici nu a intervenit vreo schimbare a acestora.
Natura infracțiunilor deduse judecății, gravitatea acestora concretizată în modalitatea de operare și calitatea victimei, constituie suficiente dovezi ce justifică necesității prezervării ordinii de drept prin continuarea procesului cu inculpatul arestat preventiv, dispozițiile art.1 alin.1 cod proc. penală ocrotind în egală măsură drepturile și interesele celorlalți membrii ai comunității în care a acționat.
Prin urmare, împrejurările de fapt invocate în apărare, respectiv atitudinea pretins sinceră a inculpatului, nu sunt schimbări intervenite în situația juridică a recurentului, ulterior arestării, în sensul art.139 alin.1 cod proc. penală și care să conducă la înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă, restrictivă a libertății de circulație conform art.145 sau art.1451cod proc. penală.
Acestea sunt apărări invocate de altfel încă din cursul urmăririi penale, care au format obiectul evaluării întrunirii condițiilor prev. de art.143, art.148 alin.1 lit.f), art.1491și art.3001cod proc. penală, cu ocazia arestării, după caz, a prelungirii ori menținerii privării de libertate și urmează să fie reverificate prin administrarea de probe concludente în cursul cercetării judecătorești, aflată în plină desfășurare.
Concluzionând, Curtea constată că încheierea atacată este justă și conformă legii, deoarece arestarea inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, iar temeiurile ce au determinat privarea de libertate subzistă și în prezent, impunând continuarea măsurii la judecata cauzei în primă instanță.
Față de considerentele expuse și constatând că în cauză prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar motivele invocate de recurent nu reprezintă suficiente temeiuri pentru a se putea aprecia că privarea sa de libertate nu mai este necesară, Curtea va respinge recursul ca nefundat, conform art.38515pct.1 lit.b pr.pen.
Văzând și disp. art.192 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 18 ianuarie 1969, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 26 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
red. /
4ex/01.02.2010
f-- Tb.
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Cristina Georgescu, Gabriela
