Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 98/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 98
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29 noiembrie 1984, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 25.01.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza disp. art. 300/2 rap la art. 160/b s C.P.P.-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a menținut această măsură.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest preventiv și asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului de Avocați
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest preventiv.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea, față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat din oficiu, pentru recurentul inculpat, critică încheierea dată de Tribunalul Prahova, întrucât din punctul său de vedere, instanța de fond în mod greșit a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fără a avea în vedere împrejurarea că, la acest moment, s-au schimbat temeiurile pentru care s-a luat inițial împotriva inculpatului măsura arestării preventive, în sensul că cercetarea judecătorească a fost finalizată, astfel încât nu mai poate influența părțile vătămate și martorii, iar lăsarea sa în libertate nu poate influența buna desfășurare a procesului penal.
În plus, solicită a se avea în vedere și faptul că inculpatul este o persoană tânără, iar la momentul arestării sale el locuia cu mama sa pe care o îngrija, el fiind singurul întreținător al familiei.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Prahova și pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova ca legală și temeinică, întrucât instanța de apel în mod corect menținut măsura arestării preventive a inculpatului, dat fiind faptul că și la acest moment subzistă motivele pentru care s-a luat inițial împotriva acestuia măsura arestării preventive, în sensul că infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat, respectiv acelea de furt, distrugere și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere sunt pedepsite de lege cu pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței cu privire la decizia ce se va pronunța.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 25 ianuarie 2010 Tribunalul Prahova n baza art.3002C.P.P. rap. la art.160 C.P.P. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților fiul lui și, născut la data de 29.11.1984 aflat în Penitenciarul Mărgineni și, fiul lui și, născut la data de 10.05.1989, în prezent aflat în Penitenciarul Spital Colibași și a dispus menținerea arestării preventive a inculpaților.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.364/ 11.12.2009 pronunțată de Judecătoria Câmpina, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de distrugere, furt calificat de folosință, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, furt calificat și distrugere prev.de 217 alin.1 cod penal, 86 alin.1 din OUG 195/2002 rep. 208 alin.1,4 comb.cu art.209 alin.1 lit.a,e, g cp cu aplic.art.75 lit.c cod penal, 208-209 alin.1 lit.a,c,e,g,i cod penal cu aplic.art.75 lit.c cod penal, 217 alin.1 cod penal, 208-209 alin.1 lit.g, i cod penal cu aplic.art.33 lit.a cod penal rap. la art.34 lit.b penal
Prin aceeași sentință, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de distrugere, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, furt calificat de folosință, furt calificat, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere în formă continuată, prev. și ped. de art. 26 penal rap. la art. 217 alin.1 penal, art.86 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, art.208 alin1,4 penal - art.209 alin.1 lit.a,e,g penal cu aplicarea art.75 lit.c penal, art.208 - 209 alin.1 lit.a,c,e,g,i penal cu aplicarea art.75 lit.c penal, art.86 alin.1 din OUG 195/2002 republicată cu aplicarea finală a disp. art.33 lit.a penal rap la art.34 lit.b penal.
In temeiul disp.art.350 cod proc.penală s-a menținut arestarea preventiva a inculpaților, iar conform art.88 cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata durata reținerii și arestării preventive de la 28.02.2009 la zi.
S-a reținut în esență că inculpatul a degradat aducând în stare de neîntrebuințare anvelopa unui autoturism, a condus pe drumurile publice un autoturism deși nu poseda permis de conducere, împreună cu alte persoane printre care și un minor, a sustras un autoturism parcat pe drumul public, a sustras bunuri dintr-o stație, a incendiat autoturismul sustras, a sustras echipament IT dintr-o incintă aparținând unei societăți comerciale.
A mai observat tribunalul că prin încheierea Judecătoriei Câmpina din 1.03.2009 a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina privind arestarea preventivă a celor doi inculpați pe o durată de 29 zile conf.art.148 lit. cod proc.penală până la data de 29.03.2009, ulterior instanța competentă dispunând prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților cât și menținerea acestei măsuri în cursul judecății.
Tribunalul Prahova, investit cu soluționarea apelurilor declarate de cei doi inculpați, a constatat prin încheierea atacată că sunt întrunite dispozițiile art.143 Cod proc.penala, existând indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, precum și disp.art.148 lit.f Cod proc.penala, întrucât infracțiunile sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani și exista probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publica, în acest sens avându-se în vedere și modul și împrejurările concrete în care inculpații au acționat, dar și pericolul social concret al acestor fapte, astfel că s-a apreciat că se mențin temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că, instanța de fond în mod greșit a menținut măsura arestării preventive, fără a avea în vedere împrejurarea că, la acest moment s-au schimbat temeiurile pentru care s-a luat inițial împotriva sa măsura arestării preventive, în sensul că cercetarea judecătorească a fost finalizată, astfel încât nu mai poate influența părțile vătămate și martorii, iar lăsarea sa în libertate nu poate influența buna desfășurare a procesului penal.
În plus, a solicitat a se avea în vedere și faptul că este o persoană tânără, iar la momentul arestării sale el locuia cu mama sa pe care o îngrija, el fiind singurul întreținător al familiei.
Curtea examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin.3 Cod pr.penală, constată că recursul este nefondat.
Prima instanță a realizat o corectă aplicare în cauză a disp. art.300/2 rap. la art.160/b pr.penală, potrivit cărora în cursul judecății, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.
În acest context, este adevărat că pe parcursul judecății, această măsură preventivă poate fi revocată și după caz, înlocuită cu alta restrictivă de libertate mai ușoară, numai atunci când se constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice continuarea privării de libertate, pentru asigurarea normalei desfășurări a procesului penal.
Inculpatul recurent a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina nr.632/P/2009 din 21.07.2009 pentru infracțiunile de distrugere( 2 fapte), prev. de art. 217 al.1, de furt calificat de folosință, prev. de art. 208 alin.1,4 - 209 alin.1 lit.a,e,g, Cod pen. cu aplicare art.75 lit.c Cod pen. de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 al.1 din OUG 195/2002, de furt calificat prev. de art. 209-209 al.1 lit. a,c,e,g,i cu aplic. art. 75 lit. c, de furt calificat prev. de art. 208-209 al.1 lit. g și i, iar prin sentința penală nr.364/11.12.2009, Judecătoria Câmpinal -a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare.
S-a reținut în esență că în noaptea de 27/28.02.2009 inculpatul împreună cu o altă persoană, a sustras un autoturism parcat într-un loc public, pe care ulterior l-a condus pe drumurile publice, deși nu poseda permis de conducere, a degradat prin înțepare anvelopele a două mașini, a participat împreună cu alte persoane mascate la sustragerea unor bunuri dintr-o stație în care s-a pătruns prin efracție, iar ulterior a distrus prin incendiere mașina sustrasă.
În mod judicios Tribunalul Prahova, investit cu soluționarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței de condamnare, a făcut aplicarea disp. art.300/2 rap. la art.160/b pr.penală, deoarece în speță, temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a inculpatului impun în continuare privarea sa de libertate, astfel cum a fost reținut și de către tribunal prin încheierea atacată.
Astfel, cerința prevăzută de art.143 pr.penală privind existența probelor și indiciilor temeinice, verosimile, în înțelesul art.143 rap. la art.68/1 pr.penală, ce atestă participația inculpatului la săvârșirea faptei, este în continuare satisfăcută, câtă vreme pe parcursul judecății în primă instanță, dar și în cursul urmăririi penale au fost administrate suficiente mijloace de probă pe baza cărora s-a stabilit de către judecătorie, comiterea de către recurent a faptelor ce formează obiectul judecății.
Referitor la celelalte condiții ce reprezintă temeiurile arestării inculpatului, curtea constată că în mod cert lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, existând riscul major al reluării activității infracționale, față de multitudinea de fapte săvârșite de inculpat, de pregătirile pe care le-a făcut pentru săvârșirea lor și de atragerea în activitatea infracțională a unui minor.
Deși inculpatul este o persoană fără antecedente penale, aceasta nu poate constitui un unic element de apreciere a necesității înlocuirii măsurii arestării sale preventive, câtă vreme participația sa la comiterea unui concurs infracțional și modul și împrejurările în care s-au comis infracțiunile deduse judecății, precum și gravitatea acestora, constituie aspecte care conduc la concluzia că temeiurile ce au stat la baza arestării sale preventiv impun în continuare privarea sa de libertate.
Este adevărat că, așa cum susține recurentul, pe întreg parcursul procesului penal, până la pronunțarea unei hotărâri definitive își produc efectele pe deplin dispozițiile ce reglementează incidența prezumției de nevinovăție, însă, atâta vreme cât în cauză au fost administrate probe și sunt suficiente indicii temeinice din care rezultă bănuiala legitimă și verosimilă de participare a recurentului la săvârșirea faptei, privarea sa de libertate nu constituie o înfrângere a principiului prezumției de nevinovăție, ci o expresie a aplicării art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, potrivit căruia privarea de libertate este admisibilă "dacă cel în cauză a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia".
Nici celelalte aspecte invocate de recurent, respectiv situația socio-familială precară și împrejurarea că este unic întreținător de familie, nu reprezintă suficiente elemente pentru a se constata că temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a recurentului ar fi încetat, s-ar fi schimbat ori că s-ar impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură preventivă neprivativă de libertate, astfel că încheierea atacată fiind legală și temeinică, curtea va respinge ca nefondat recursul formulat, conform art. 385/15 pct.1 lit. b C.P.P.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29 noiembrie 1984, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 25 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
red. GC//MM
4ex/01.02.2010
f-- Tb.
jud. apel și
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Cristina Georgescu, Gabriela
