Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 94/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 94
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Prahova.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22 septembrie 1983, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din data de 19.01.2010 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest preventiv și asistat din oficiu de avocat potrivit împuternicirii avocațiale nr. 354/28.01.2010 eliberată de Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest preventiv.
Recurentul inculpat, având cuvântul, insistă ca apărătorul său ales să fie prezent pentru a-i susține recurs formulat.
Curtea aduce la cunoștință recurentului inculpat că domnul avocat ales a fost încunoștințat de termenul acordat, acesta neconfirmând prezența în instanță, motiv pentru care s-a dispus desemnarea unui apărător din oficiu.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea, față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat din oficiu, pentru recurentul inculpat, susține că acesta a înțeles să formuleze recurs împotriva încheierii de ședință din data de 19.01.2010 pronunțată de Tribunalul Buzău, întrucât din punctul său de vedere instanța de fond în mod greșit a menținut măsura arestării preventive.
Apreciază că la acest moment nu mai subzistă temeiurile pentru care s-a luat inițial împotriva inculpatului măsura arestării preventive și nu există date din care să rezulte că lăsarea sa în libertate ar zădărnici aflarea adevărului, câtă vreme părțile vătămate și martorii din acte au fost audiați.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Buzău și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Buzău ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Inculpatului a fost trimis în judecată pentru realizarea unul material pornografic reprezentând pe minora în vârstă de 13 ani și în vârstă de 14 ani, a stocat aceste înregistrări în sistem informatic, iar ulterior a pretins bani ori prestarea de favoruri sexuale de către numita pentru ștergerea materialului pornografic.
Astfel, inculpatul a adus atingere vieții intime a unor persoane și dorind unele foloase de pe urma materialului pornografic, ceea ce reprezintă un pericol deosebit pentru societate, cu atât mai mult cu cât părțile vătămate erau minore.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu el le-a contactat pe părțile vătămate, ci acestea pe el și că nu a obținut nici un folos material sau de altă natură de pe urma infracțiunilor. Precizează că există multe contradicții în declarațiile părților vătămate date în faza de urmărire penală și cele date în faza de cercetare judecătorească.
Arată că este arestat preventiv de 9 luni și că conștientizează gravitatea faptelor sale, iar în situația în care va fi cercetat în stare de libertate este dispus să se supună dispozițiilor legii.
Apreciază că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, beneficiind de asemenea de prezumția de nevinovăție, motiv pentru care solicită judecarea sa în stare de libertate
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 19.01.2010 Tribunalul Buzăua menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 22 septembrie 1983, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că subzistă în continuare cerințele cumulative prevăzute de art.148 lit.f pr.pen.: pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Constatând că prin intervalul de timp în care faptele imputate s-au derulat, interval mare, ca și numărul victimelor, unele minore, dar și prin mijlocul folosit de inculpat, ce denotă o specializare, pericolul concret pentru ordinea publică al inculpatului, a fost și rămâne consistent.
Reținând că prin folosirea internetului, sistem informatic ce anonimizează autorii faptelor și îngreunează depistarea lor, lăsarea în libertate a inculpatului menține riscul major de reluare a activității infracționale, că pentru protejarea interesului public ce prevalează asupra cerințelor ce decurg din protecția libertăților individuale și constatând că în această fază a cercetării judecătorești este dispusă audierea celorlalte părți vătămate, în audierea cărora inculpatul insistă, activitate ce trebuie desfășurată în condiții de oralitate și contradictorialitate, la adăpost de orice încercare de influențare a victimelor, că nu există nici o garanție că inculpatul nu va comite și alte fapte folosindu-și abilitățile deosebite și demonstrate, s-a apreciat de tribunal că subzistă temeiurile care au impus, prelungit și menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în esență că la acest moment nu mai subzistă temeiurile pentru care s-a luat inițial împotriva sa măsura arestării preventive și nu există date din care să rezulte că lăsarea sa în libertate ar zădărnici aflarea adevărului, câtă vreme părțile vătămate și martorii din acte au fost audiați. De asemenea, a învederat acesta că în opinia sa nu prezintă pericol pentru ordinea publică, beneficiind de asemenea și de prezumția de nevinovăție, motiv pentru care a solicitat judecarea sa în stare de libertate.
Verificând încheierea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de casare invocate, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt, iar dispozițiile procedurale privind menținerea arestării preventive a inculpatului la judecata cauzei în fond și mai înaintea pronunțării unei hotărâri de condamnare, au fost corect interpretate și în deplin acord cu jurisprudența internă și europeană adoptată de instanța de contencios în materia apărării drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Într-adevăr, la acest moment al procesului penal revocarea sau înlocuirea arestării preventive a recurentului se poate dispune numai dacă se constată că măsura a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreunei temei care să justifice menținerea acesteia, după caz, dacă s-au schimbat motivele care au determinat privarea de libertate.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 18 al.l din Lg.678/2001 cu aplic. art. 41 al.2, art. 51 Lg. 143/2000 cu applic. Art. 41 al.2, art. 194 al.2 cu aplic. art. 41 al.2 si art. 202 al.1 si 2/1
Verificând conform art. 3002măsura C.P.P. arestării preventive, tribunalul a reținut in mod corect că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, fiind întrunite cerințele disp. art. 148 lit.
C.P.P.Astfel, fără de putință de tăgadă faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul sunt deosebit de grave. Gravitatea lor rezultă pe de o parte din modul în care inculpatul a acționat, iar pe de altă parte din luarea în considerare a victimelor acestor fapte, respectiv părțile vătămate minore. Mai mult acest pericol social concret, în sensul art. 148 lit. f pr.pen. rezultă și din perseverența sa în comiterea unor fapte antisociale.
În aceste condiții susținerea recurentului referitoare la împrejurarea că prima instanță nu a apreciat corespunzător pericolul social concret pe care îl prezintă nu poate fi primită, temerea avută în vedere de prima instanță că acesta ar putea comite infracțiuni similare celor pentru care este cercetat este justificată și în opinia Curții. Infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, sunt destul de ușor de comis în condițiile dezvoltării actuale a tehnicii informatice, iar Curtea apreciază că nu există elemente de natură aoc onduce la convingerea inexistenței din partea inculpatului a dorinței de a comite noi asemenea fapte.
De asemenea, împrejurarea că inculpatul nu a avut inițiativa contactării pe internet a victimelor minore, invocată ca argument în susținerea pericolului social concret redus pe care acesta l-ar prezenta, nu este în opinia Curții un element de natură a influența soluția pe care o va pronunța asupra cererii de recurs formulată, deoarece nu prezintă importanță cine avut inițiativa contactării, ci persoana care a încercat să profite de vârsta și naivitatea specifica acesteia a părților vătămate.
Mai mult, susținerea recurentului referitoare la faptul că nu poate zădărnici aflarea adevărului deoarece toate părțile vătămate ar fi fost audiate nu poate fi primită în condițiile în care 3 dintre acestea nu au fost audiate. Așa cum reține și tribunalul, audierea acestora trebuie să se desfășoare în condiții care să asigure certitudinea inexistenței unor împrejurări exterioare, de natură să le influențeze în depoziții, împrejurări care nu pot fi garantate în condițiile în care inculpatul ar fi în stare de libertate.
În raport de cele arătate mai sus Curtea apreciază că încheierea recurată este legală și temeinică sub toate aspectele, motiv pentru care recursul declarat de inculpatul în conformitate cu prevederile art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. urmează a fi respins ca nefondat.
Văzând și dispoz. art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22 septembrie 1983, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii din 19 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
red. /
4ex/01.02.2010
f-- Tb.
jud. fond G
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Cristina Georgescu, Gabriela
