Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 99/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.99/R/2010
Ședința publică din 18 februarie 2010
INSTANȚA
este compusă din:
PREȘEDINTE: Rus Claudia JUDECĂTOR 2: Popovici Corina Rodica
- - - -JUDECĂTOR 3: Munteanu
- -judecător
-grefier șef secție
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art. 304 Cod pr.pen.
Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea.
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpații, și împotriva încheierii nr.31 din 11 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent - în stare de arest asistat de apărătorul său ales av., potrivit delegației depusă la dosar, inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărătorul său ales av., potrivit delegației de la dosar, inculpatul recurent -, în stare de arest, asistat de av., potrivit delegației depusă la dosar, inculpatul recurent, în stare de arest asistat de apărătorul desemnat din oficiu av. potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.1032/17.02.2010 emisă de Baroul d e Avocați B, inculpatul recurent - în stare de arest, asistat de apărătorul său ales av., potrivit delegației de la dosar și inculpatul recurent în stare de arest, asistat de av. potrivit delegației depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Av. pentru inculpații recurenți - și nu are alte cereri.
Av. pentru inculpatul recurent nu are alte cereri.
Av. pentru inculpatul recurent nu mai are alte cereri.
Av. pentru inculpatul recurent nu are alte cereri.
Av. pentru inculpatul recurent nu are alte cereri.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, curtea consideră cauza lămurită, iar în baza art.385 ind.13 Cod procedură penală acordă cuvântul părților asupra recursului.
Av. pentru inculpatul recurent - solicită a reține că la ribunalul Satu Marea fost înregistrată o cerere de liberare provizorie sub control judiciar ce a fost soluționată formându-se un alt dosar, însă la acest termen nu poate pune concluzii deși a formulat recurs împotriva acestei încheieri.
Susține recursul declarat în cauză împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, arătând că menținerea acestei măsuri este neîntemeiată.Modalitatea în care s-a motivat încheierea nu realizează cerințele unei hotărâri ca atare, astfel solicită a observa că nu se arată ce motive impun în continuare privarea de libertate, cu toate că în opinia sa, temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării s-au schimbat, în primul rând limitele de pedeapsă au fost diminuate, mai mult, lăsarea în libertate în prezent nu prezintă o amenințare. Întrucât scopurile prevenției nu se mai regăsesc, solicită admiterea recursului declarat de inculpat și a dispune continuarea judecării cauzei cu acesta în stare de libertate.
Av. pentru inculpatul recurent susține recursul declarat de acesta în cauză, recurs ce vizează atât măsura arestării preventive cât și cererea de liberare provizorie sub control judiciar. Astfel, în ceea ce privește măsura arestării preventive, reiterează aceleași considerente arătate anterior, susținând că nu s-a motivat menținerea măsurii arestării iar judecarea cauzei și scopul prevenției se poate realiza și cu inculpatul în stare de libertate.
Referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, susține că nu au fost respectate dispozițiile art.160/8 Cod pr,penală, neavând loc examinarea condițiilor de admisibilitate a cererii, în acest caz este incident un caz de casare ce impune rejudecarea cererii.
Av. pentru inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și a dispune ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate. A arătat că prima instanță nu a analizat individual motivele menținerii măsurii arestării preventive și nu s-au făcut referiri la circumstanțele personale privind pe fiecare inculpat. Consideră că, inculpatul poate fi judecat în stare de libertate având în vedere că acesta a fost cooperant, a formulat denunț și a contribuit la stabilirea stării de fapt și a descris detaliat modalitatea săvârșirii faptelor.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului declarat în cauză, casarea încheierii atacate și în principal a dispune revocarea măsurii arestării și punerea în libertate a inculpatului.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara, iar cu totul în subsidiar localitatea. A arătat în esență faptul că încheierea primei instanțe nu este motivată, făcându-se referiri generice ori sub acest aspect aceasta este nelegală și conduce la casarea cu rejudecare.A mai învederat că, într-o hotărâre CEDO din luna decembrie 2009, Curtea Europeană a condamnat România într-o cauză de DIICO având ca obiect trafic de persoane, având în vedere că, motivarea hotărârii a fost colectivă referindu-se la un grup infracțional organizat. Pe de altă parte, în Rusia, prelungirile privind măsura arestării preventive se fac în "bloc" și nu interesează numărul inculpaților, situația personală a acestora, dacă sunt fără antecedente penale.Apreciază că situația inculpatului este diferită de a celorlalți inculpați, i se rețin în sarcina acestuia prev.art.2 din 143/2000, în sensul că într-un fel sau altul a participat la vânzarea acelei cantități droguri, însă, acel investigator sub acoperire a fost cel care a sunat în permanență pentru a cumpăra droguri.A mai arătat că, investigatorii sub acoperire și colaboratorii sunt persoanele care provoacă săvârșirea de infracțiuni.A menționat faptul că inculpatul nu are antecedente penale, i s-au reținut prev. de art.16 din Legea nr.143/2000 modificată, în cauză nu se rețin droguri de M risc ci numai droguri de risc, iar pe de altă parte, urmărirea penală este finalizată, s-a început cercetarea judecătorească, inculpații au fost audiați de două termene de judecată, menținându-și declarațiile. Întrucât temeiurile inițiale ce au determinat luarea măsurii arestării s-au modificat, a solicitat admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestului preventiv.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea în libertate a inculpatului, apreciind că temeiurile care au stat la baza arestării inculpatului nu mai subzistă în prezent. A arătat faptul că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală pentru stabilirea adevărului și a stării de fapt, pe de altă parte, urmărirea penală a fost finalizată, mai mult, în opinia sa, se impune a se face o distincție între contribuția fiecărui inculpat la comiterea faptelor, participarea fiind diferită.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în consecință a dispune punerea în libertate a inculpatului. A invocat art.5 paragraf 3 din CEDO susținând că raportat la aceste prevederi perioada de arest trebuie să fie justificată.Consideră că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, nu există interesul influențării martorilor și nici pericolul zădărnicii aflării adevărului. Menționează faptul că acțiunea materială a inculpatului a constat doar din intermediere, acesta și-a menținut toate declarațiile date, pe de altă parte, are în întreținerea sa doi copii minori.
Față de considerentele arătate, a solicitat înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură restrictivă de libertate.
Reprezentantul Ministerului Publica solicitat respingerea recursurilor declarate în cauză ca fiind nefondate. Apreciază că în mod just tribunalul a menținut măsura arestării preventive a celor șase inculpați, instanța dând dovadă de celeritate în soluționarea cauzei și fixând termene scurte, a procedat la audierea inculpaților și a martorilor încuviințați. În privința inculpatului a arătat că pe rolul acestei instanțe nu se află dosarul având ca obiect recursul declarat împotriva încheierii privind liberarea provizorie sub control judiciar.Cu privire la măsura arestării preventive, a arătat faptul că arestarea nu poate fi luată doar pentru o anumită fază a procesului penal, pe de altă parte, instanța va aprecia actele de la dosar, că, s-au reținut prev.art.16 din Legea 143/2000 modificată, că în cauză nu este vorba de o cantitate infimă, fiind vorba de cantitatea de 700 gr. de droguri și că fiecare inculpat a avut rolul său.
Av. pentru inculpatul recurent având cuvântul a susținut că acest inculpat nu a adus droguri și s-a deplasat în O la insistențele colaboratorului. În privința hotărârii CEDO la care a făcut referire mai sus a arătat că este vorba de Hotărârea CEDO
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul a arătat că, acest inculpat a cunoscut toate aspectele, nu a fost forțat să vină și legătura între inculpat există.
În baza concluziilor formulate, se opune cererilor privind înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
În baza art.385 ind.13 al.3 Cod procedură penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent -, acesta solicitând cercetarea sa în stare de libertate.
În baza art.385 ind.13 al.3 Cod procedură penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent acesta arătând că este de acord cu cele susținute de avocatul său și solicită înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură restrictivă de libertate.
În baza art.385 ind.13 al.3 Cod procedură penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent acesta solicitând cercetarea sa în stare de libertate. Recunoaște că a greșit și regretă comiterea faptelor.
În baza art.385 ind.13 al.3 Cod procedură penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent -, acesta solicitând cercetarea în stare de libertate. Regretă faptele comise.
În baza art.385 ind.13 al.3 Cod procedură penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent acesta solicitând punerea sa în libertate. A arătat că în cauză s-au luat declarațiile de la toți inculpații, au fost audiați și martori iar în situația lăsării în libertate, nu vor fi influențați martorii care urmează să fie audiați. Depune la dosar un memoriu.
În baza art.385 ind.13 al.3 Cod procedură penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent - acesta arătând că îi pare rău de faptele comise. Este de acord cu susținerile apărătorului său.
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra recursului penal de față,
Constată că, prin încheierea penală nr. 31 din 11 februarie 2010, Tribunalul Satu Marea dispus următoarele:
În baza art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b alin. 3 Cod pr.pen. a menținut arestul preventiv al inculpaților, născut la data de 11.11.1987, născut la data de 11.09.1986, născut la data de 13.12.1986, născut la data de 18.06.1988, născut la data de 07.11.1984 și, născut la data de 14.09.1982, aflați în stare de detenție în Penitenciarul Oradea.
În baza art. 139 Cod pr.pen. a respins ca nefondată cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestului preventiv.
În baza art. 160 ind. 8 alin. 6 raportat la art. 160 indice 2 Cod pr.penală, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către inculpatul, privind liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 56/2009 emis de către Tribunalul Bihor în dosar nr- în baza încheierii nr. 45/18.11.2009.
În baza art. 192 alin. 2 Cod pr.pen. a fostz obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. 3 Cod pr.pen. restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
În ce privește măsura arestului preventiv al inculpaților, tribunalul a constatat că aceasta a fost luată în mod legal și temeinic în cursul urmăririi penale, reținându-se incidența dispozițiilor art.148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală respectiv comiterea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai de 4 ani și în plus existența unor probe din care rezultă că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Tribunalul a reținut că aceste temeiuri nu s-au modificat ca urmare a sesizării instanței de judecată sau ca urmare a audierii inculpaților în cursul cercetării judecătorești și în plus, impun în continuare privarea de libertate a inculpaților pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, motive pentru care, în baza disp. art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b alin. 3 Cod pr. pen. a menținut măsura arestului preventiv al inculpaților, și aflați în stare de detenție în Penitenciarul Oradea și respectiv, în baza art. 139 Cod procedură penală a respins cererea de înlocuire a acestei măsuri formulată de către inculpatul.
În ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul tribunalul a reținut că din analiza dispozițiilor prevăzute de art. 160 indice 2 Cod procedură penală rezultă caracterul facultativ și subiectiv al acestui beneficiu recunoscut de lege în favoarea inculpatului arestat preventiv, ce presupune verificarea condițiilor pentru considerații ce privesc persoana inculpatului urmând a se aprecia dacă scopurile procesului penal sunt asigurate prin garanția care o oferă persoana inculpatului și obligațiile pe care i le poate impune instanța de judecată în cazul liberării provizorii sub control judiciar. Îndeplinirea condițiilor art.160 ind.2 Cod procedură penală nu conferă persoanei arestate un drept, ci numai o vocație.
În raport de circumstanțele reale ale cauzei precum și de cele personale ale inculpatului, tribunalul a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia. Astfel, s-a reținut că deținerea în mod repetat de droguri de risc în vederea consumului propriu și vânzarea în mod repetat de astfel de droguri către numeroase persoane denotă gradul de pericol social ridicat al faptelor comise de către acesta, fapte asumate de către inculpat și justifică atât luarea măsurii arestării preventive, cât și menținerea acestei măsuri.
Împotriva acestei hotărâri, inculpații au declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate cu consecința punerii lor în libertate.
Inculpatul recurent - solicită a reține că la ribunalul Satu Marea fost înregistrată o cerere de liberare provizorie sub control judiciar ce a fost soluționată formându-se un alt dosar, însă la acest termen nu poate pune concluzii deși a formulat recurs împotriva acestei încheieri.
Susține recursul declarat în cauză împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, arătând că menținerea acestei măsuri este neîntemeiată. Modalitatea în care s-a motivat încheierea nu realizează cerințele unei hotărâri ca atare, astfel solicită a observa că nu se arată ce motive impun în continuare privarea de libertate, cu toate că în opinia sa, temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării s-au schimbat, în primul rând limitele de pedeapsă au fost diminuate, mai mult, lăsarea în libertate în prezent nu prezintă o amenințare. Întrucât scopurile prevenției nu se mai regăsesc, solicită admiterea recursului declarat de inculpat și a dispune continuarea judecării cauzei cu acesta în stare de libertate.
Inculpatul recurent susține recursul declarat de acesta în cauză, recurs ce vizează atât măsura arestării preventive cât și cererea de liberare provizorie sub control judiciar. Astfel, în ceea ce privește măsura arestării preventive, reiterează aceleași considerente arătate anterior, susținând că nu s-a motivat menținerea măsurii arestării iar judecarea cauzei și scopul prevenției se poate realiza și cu inculpatul în stare de libertate.
Referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, susține că nu au fost respectate dispozițiile art.160/8 Cod pr,penală, neavând loc examinarea condițiilor de admisibilitate a cererii, în acest caz este incident un caz de casare ce impune rejudecarea cererii.
Inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și a dispune ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate. A arătat că prima instanță nu a analizat individual motivele menținerii măsurii arestării preventive și nu s-au făcut referiri la circumstanțele personale privind pe fiecare inculpat. Consideră că, inculpatul poate fi judecat în stare de libertate având în vedere că acesta a fost cooperant, a formulat denunț și a contribuit la stabilirea stării de fapt și a descris detaliat modalitatea săvârșirii faptelor.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului declarat în cauză, casarea încheierii atacate și în principal a dispune revocarea măsurii arestării și punerea în libertate a inculpatului.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara, iar cu totul în subsidiar localitatea. A arătat în esență faptul că încheierea primei instanțe nu este motivată, făcându-se referiri generice ori sub acest aspect aceasta este nelegală și conduce la casarea cu rejudecare.
A menționat faptul că inculpatul nu are antecedente penale, i s-au reținut prev.art.16 din Legea nr.143/2000 modificată, în cauză nu se rețin droguri de M risc ci numai droguri de risc, iar pe de altă parte, urmărirea penală este finalizată, s-a început cercetarea judecătorească, inculpații au fost audiați de două termene de judecată, menținându-și declarațiile. Întrucât temeiurile inițiale ce au determinat luarea măsurii arestării s-au modificat, a solicitat admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestului preventiv.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea în libertate a inculpatului, apreciind că temeiurile care au stat la baza arestării inculpatului nu mai subzistă în prezent. A arătat faptul că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală pentru stabilirea adevărului și a stării de fapt, pe de altă parte, urmărirea penală a fost finalizată, mai mult, în opinia sa, se impune a se face o distincție între contribuția fiecărui inculpat la comiterea faptelor, participarea fiind diferită.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în consecință a dispune punerea în libertate a inculpatului. A invocat art.5 paragraf 3 din CEDO susținând că raportat la aceste prevederi perioada de arest trebuie să fie justificată.Consideră că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, nu există interesul influențării martorilor și nici pericolul zădărnicii aflării adevărului. Menționează faptul că acțiunea materială a inculpatului a constat doar din intermediere, acesta și-a menținut toate declarațiile date, pe de altă parte, are în întreținerea sa doi copii minori.
Față de considerentele arătate, a solicitat înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură restrictivă de libertate.
Verificând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că recursurile declarate în cauză de inculpați sunt fondate, cu excepția recursului declarat de inculpatul, care va fi respins în consecință.
Astfel, motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților s-au modificat, în sensul că, inculpații se află în arest de circa trei luni, urmărirea penală este finalizată, s-a început cercetarea judecătorească, inculpații au fost audiați de două termene de judecată, menținându-și declarațiile. Pe de altă parte, având în vedere persoana inculpaților, faptul că nu au antecedente penale, cu excepția inculpatului care are o condamnare cu suspendare condiționată care nu atrage însă starea de recidivă, faptul că inculpaților, li s-au reținut prevederile de art.16 din Legea nr.143/2000 modificată.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, instanța apreciază că, în ciuda faptului că s-a aflat în stare de arest de circa trei luni, a fost audiat alături de ceilalți coinculpați în fața instanței, nu se impune lăsarea sa în libertate, date fiind antecedentele penale ale acestuia, din cazierul aflat la dosarul de urmărire penală, 93 rezultând că acesta posedă un cazier amplu, este cunoscut cu multiple condamnări, majoritatea pentru infracțiuni de furt, ceea ce dovedește persistența sa în intenția de a se îmbogăți de pe urma comiterii unor fapte ilicite. Ca atare, nu simpla stare de recidivă atrage menținerea sa în stare de arest preventiv, ci multiplele condamnări pe care le are inculpatul de-a lungul timpului, infracțiunile din prezentul dosar fiind săvârșite după liberarea sa condiționată la data de 17.08.2009, având un rest neexecutat de 783 zile, ceea ce impune menținerea în continuare a stării de arest preventiv.
Văzând această stare de fapt, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul.
În baza art.385 /15 pct.2 lit.d, Cod procedură penală, va admite recursurile penale declarate de inculpații, împotriva încheierii penale nr.31/11 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Satu -M, pe care o casează în ce privește măsura arestării preventive a acestora în sensul că, în baza art.145/1 înlocuiește C.P.P. măsura arestării preventive a inculpaților, fiul lui și, ns. la 11.11.1987, fiul lui și, ns. la 11.09.1986, fiul lui și, ns. la 13.12.1986, fiul lui G și, ns. la 18.06.1988, fiul lui și, ns. la 14.09.1982, deținuți în Penitenciarul Oradea cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței.
Va impune inculpaților respectarea obligațiilor prev. de art.145/1 alin.2, rap. la 145 alin.1/1 p:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, respectiv IPJ B conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Atrage atenția inculpaților asupra disp.art.145/1 alin.2 rap. la art.145 alin.2/2 și alin.3
C.P.P.Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Va obliga pe inculpatul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma 100 RON, onorariul. of. va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului B, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul.
În baza art.385 /15 pct.2 lit.d, Cod procedură penală,
Admite recursurile penale declarate de inculpații, împotriva încheierii penale nr.31/11 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Satu -M, pe care o casează în ce privește măsura arestării preventive a acestora în sensul că, în baza art.145/1 înlocuiește C.P.P. măsura arestării preventive a inculpaților, fiul lui și, ns. la 11.11.1987, fiul lui și, ns. la 11.09.1986, fiul lui și, ns. la 13.12.1986, fiul lui G și, ns. la 18.06.1988, fiul lui și, ns. la 14.09.1982, deținuți în Penitenciarul Oradea cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței.
Impune inculpaților respectarea obligațiilor prev. de art.145/1 alin.2, rap. la 145 alin.1/1 p:
e) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
f) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, respectiv IPJ B conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
g) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
h) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Atrage atenția inculpaților asupra disp.art.145/1 alin.2 rap. la art.145 alin.2/2 și alin.3
C.P.P.Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Obligă pe inculpatul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma 100 RON, onorariul. of. va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului B, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2010.
PRESEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec.judecător -
Jud.fond. N,
3 ex. din 22.02.2010
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina Rodica, Munteanu
