Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 96/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.96/R/2010
Ședința publică din 18 februarie 2010
INSTANȚA
Este compusă din:
Președinte: - - -JUDECĂTOR 1: Rus Claudia
- - - -JUDECĂTOR 2: Popovici Corina Rodica
- - -JUDECĂTOR 3: Pătrăuș
-grefier șef secție
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art. 304 Cod pr.pen.
Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 10 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de arest, asistat de av., potrivit delegației de la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului recurent nu are alte cereri.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat curtea, consideră cauza lămurită, iar în baza art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului declarat în cauză, casarea încheierii atacate și pe cale de consecință a dispune revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În esență, consideră că în prezent nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, inculpatul recurent se află arestat de 11 luni de zile, această perioadă nu poate fi transformată într-o pedeapsă, acesta a recunoscut faptele, este fără antecedente penale, toate acestea în opinia sa conduc la ideea că lăsarea inculpatului în libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Apreciază că nu au intervenit nici temeiuri noi ce să justifice menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului astfel că, solicită punerea acestuia în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază recursul nefondat și pe cale de consecință solicită respingerea acestuia cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. În opinia sa, temeiurile ce au determinat arestarea inițială sunt pendinte, acestea izvorăsc din actele dosarului, pe de altă parte, probele administrate în cursul urmăririi penale și reluate de către instanță conduc la existența acelor indicii temeinice prev.art.143 Cod pr.penală, mai mult, limitele de pedeapsă depășesc 4 ani, iar față de numărul de 38 acte materiale, operează întru-totul prevederile art.148 lit.d și f Cod procedură penală. menținerea măsurii arestării preventive, aceasta impunându-se pentru buna desfășurare a procesului penal.
În baza art.385 ind.13 alin.3 Cod pr.penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent, acesta arătând că este de acord cu cele susținute de avocatul său.
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra recursului penal de față,
Constată că, prin încheierea penală din 10 februarie 2010 Tribunalul Bihor în baza art. 3002și art. 160 Cod procedură penală, a menținut măsura arestului preventiv a inculpatului în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Oradea în baza încheierii nr. 20/M/2009 a Judecătoriei Oradea - mandat de arestare preventivă nr. 21/M/2009 din 20.05.2009.
A stabilit termen pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive privind inculpatul, nu mai târziu de 60 de zile, potrivit art. 160 al.1
C.P.P.În baza art. 139 alin. 1 și 2.C.P.P. văzând art. 160 alin. 2 și art. 3002.C.P.P. a respins cererea privind înlocuirea, respectiv revocarea măsurii arestării preventive.
Examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, tribunalul a constatat următoarele:
Inculpatul a fost reținut în data de 20 mai 2009, iar prin Încheierea nr. 20/M/20 mai 2009 Judecătoriei Oradeas -a dispus arestarea preventivă a acestuia, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 20 mai 2009, până la 17 iunie 2009, ora 24.
În drept, au fost invocate disp. art. 143. pr. pen. și art. 148 alin. 1 lit. f și d pr. pen.
Ca urmare, s-a emis pe seama inculpatului mandatul de arestare preventivă nr. 21/M/20 mai 2009.
Prin sentința penală nr. 1329/2009 a Judecătoria Oradea, în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i penal, cu aplic. art. 41 alin. 2. penal a fost condamnat inculpatul, fără antecedente penale, la pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 86 alin. 1 din OUG nr.195/2002 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare cu aplicarea art. 71, art 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
Conform art. 33 lit. a și art.34 lit.b penal s-au contopit cele două pedepse în pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b, pe care inculpatul o va executa în regim de detenție.
În baza art. 350.C.P.P. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel, care a fost înregistrat în data de 18.12.2009 la Judecătoria Oradea, apelul fiind înaintat și înregistrat la Tribunalul Bihor în data de 14.01.2010.
Tribunalul Bihor, verificând din oficiu în ședința publică legalitatea și temeinicia arestării preventive, în temeiul art. 3002.pr.pen. raportat la art. 160 alin. 1 și 3.pr.pen. cu privire la temeiurile arestării a apreciat următoarele:
Prin 1329/2009 față de inculpat s-a dispus în baza art. 350.C.P.P. menținerea arestului preventiv, constatându-se că măsura a fost dispusă în mod legal iar temeiul arestării subzistă în continuare.
Cu privire la temeiurile prev. de art. 148 lit. d și f C.P.P. tribunalul a apreciat că acestea subzistă întrucât există indicii legitime și rezonabile în sensul art. 5 din CEDO că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, iar privarea sa de libertate este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, cât și pentru împiedicarea săvârșirii unor alte infracțiuni.
Inculpatul a săvârșit 2 infracțiuni în dosarul conexat în fața primei instanțe în care s-a luat prezenta măsură preventivă, dintre care o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, constând în aceea că - dat fiind faptul că pentru infracțiunea cercetată este prevăzută pedeapsa cu închisoarea de la 3 la 15 ani - și fiind vorba de infracțiunea de furt calificat, săvârșită pe timp de noapte, prin escaladare sau cu chei potrivite, neluarea măsurii preventive ar putea da naștere temerii potrivit căreia organele judiciare nu dau dovadă de o reacție promptă, ceea ce ar putea conduce la o senzație de insecuritate socială.
Pericolul concret al infracțiunii comise rezultă din modalitatea comiterii. Din dosar se evidențiază că inculpatul a dovedit că este o persoană aptă la a săvârși infracțiuni grave, măsura preventivă reprezentând în acest caz o măsură de protejare a celorlalți membrii ai comunității.
Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, tribunalul a reținut că, acesta a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv în dosarul nr. 8114/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, pentru alte 13 fapte similare, cu un mod de operare identic.
În cursul judecății în primă instanță, în dosarul conexat nr- al Judecătoriei Oradea, prin Încheierea din 19.03.2009, definitivă prin Decizia penală nr. 121/30.03.2009 a Tribunalului Bihor, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea
La luarea măsurii Judecătoria Oradeaa reținut că prima faptă pentru care este cercetat inculpatul în dosarul conexat a fost săvârșită la doar câteva zile după punerea sa în libertate ca urmare a înlocuirii precedentei arestări preventive, acesta continuând activitatea infracțională.
Astfel s-a arătat că este incident și cazul prev. de art. 148 lit. d pr. pen. întrucât în data de 16.05.2009 inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune de furt calificat, deși împotriva acestuia s-a început urmărirea penală, iar în data de 24.03.2009 a fost audiat în calitate de învinuit, cu privire la altă faptă.
În aceste condiții, lăsarea în libertate a inculpatului și obligarea de a nu părăsi localitatea sunt lipsite de eficiență față de atitudinea antisocială și perseverența infracțională de care a dat dovadă acesta.
În timpul cât se afla sub interdicția de a părăsi localitatea O, nu ar fi trebuit să se afle în data de 16.05.2009 în localitatea Aleșd.
S-a menționat faptul că, în dosarul conexat nr- al Judecătoriei Oradea, s-a analizat situația măsurii obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpat, pentru faptele din dosarul respectiv.
Având în vedere probele administrate în cauză, persoana inculpatului, împrejurările comiterii faptelor; gradul de pericol social al acestora, precum și atitudinea inculpatului față de infracțiunile reținute în rechizitoriu, Tribunalul a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive în cauză nu s-au schimbat, există în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului.
Prin urmare, neexistând nici o modificare a temeiurilor luării măsurii arestării preventive și nici nu se poate discuta despre dispariția acestora, tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru revocarea sau înlocuirea măsurii preventive cu o alta.
Tribunalul, văzând dispozițiile art. 5 din CEDO, a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării lui în libertate, pericol dedus din gravitatea ridicată a faptelor, din sentimentul acut de insecuritate socială ce a marcat în mod firesc comunitatea din care provine inculpatul, motiv pentru care a dispus în baza art. 3002și art. 160 Cod procedură penală, menținerea măsurii arestului preventiv a inculpatului, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Oradea în baza încheierii nr. 20/M/2009 a Judecătoriei Oradea - mandat de arestare preventivă nr. 21/M/2009 din 20.05.2009.
A stabilit termen pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive privind inculpatul, nu mai târziu de 60 de zile, potrivit art. 160 al.1
C.P.P.În baza art. 139 alin. 1 și 2.C.P.P. văzând art. 160 alin. 2 și art. 3002.C.P.P. a respins cererea privind înlocuirea, respectiv revocarea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea, casarea încheierii atacate și pe cale de consecință a dispune revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În esență, consideră că în prezent nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, inculpatul recurent se află arestat de 11 luni de zile, această perioadă nu poate fi transformată într-o pedeapsă, acesta a recunoscut faptele, este fără antecedente penale, toate acestea în opinia sa conduc la ideea că lăsarea inculpatului în libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Apreciază că nu au intervenit nici temeiuri noi ce să justifice menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului astfel că, solicită punerea acestuia în stare de libertate.
Verificând recursul declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate și a celor care se analizează din oficiu, instanța constată că sunt nefondate, urmând a le respinge în consecință.
În mod legal și temeinic prima instanță a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului pe motiv că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, nefiind modificate în vreun fel.
La pronunțarea acestei soluții, instanța a avut în vedere numărul mare de fapte reținute în sarcina inculpatului, respectiv 38, gradul lor de pericol social, împrejurările în care au fost comise acestea. De asemenea, s-a avut în vedere persoana inculpatului, persistența acestuia în câmpul infracțional, faptul că prima faptă pentru care este cercetat inculpatul în dosarul conexat a fost săvârșită la doar câteva zile după punerea sa în libertate ca urmare a înlocuirii precedentei arestări preventive, ceea ce conduce la concluzia că măsura arestării preventive este cea care poate asigura buna desfășurare a judecății precum și prevenirea săvârșirii de către inculpat a altor infracțiuni.
Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, combinat cu art.141 și art.160/b alin.3 Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul născut la 5.10.1982, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 10 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o va menține în întregime.
Va obliga pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, combinat cu art.141 și art.160/b alin.3 Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul născut la 5.10.1982, deținut în Penitenciarul Oradea, împoriva încheierii penale din 10 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red.dec.judecător -
Judecător fond
3 ex. din 22.02.2010
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina Rodica, Pătrăuș
